La începutul acestei săptămâni s-a dat startul unui nou an școlar. Numai că, în locul ceremoniilor de deschidere, în multe școli acestea au fost anulate sau au fost organizate acțiuni de protest. Acestea au avut o și mai mare amploare în capitală, unde mii de profesori au demonstrat în fața guvernului și a președinției.
Aceste acțiuni nu numai că au compromis începutul anului școlar și au anulat emoțiile și entuziasmul din prima zi de școală, ci sunt programate să continue, prin hotărârea profesorilor de a nu-și preda materiile și prin boicotarea examenelor de bacalaureat.
După un astfel de început, ne întrebăm: oare cum va fi sfârșitul anului școlar?
Avem un proverb care spune: „Ziua bună se cunoaște de dimineață!” Dacă în dimineața anului școlar a fost vânt, nu cumva la sfârșitul lui se va secera furtună?
Pentru că ne dorim un sfârșit bun pentru profesori, dar mai ales pentru copiii și nepoții noștri, voi sublinia câțiva pași pe care trebuie să-i parcurgem, așa cum sunt menționați în primul psalm, pentru ca această dorință să devină o realitate. Acești pași sunt:
1. O COMPANIE POTRIVITĂ
Cea mai mare problemă din învățământ nu este cauzată numai de faptul că salariile profesorilor se micșorează, norma de predare se mărește, iar numărul elevilor dintr-o clasă crește, ci de faptul că rezultatul procesului de învățământ scade continuu.
Îmi amintesc că, atunci când am mers la școală, purtam opinci, scriam pe un singur maculator la toate obiectele, cerneala trecea de pe o foaie pe alta, iar ghiozdanul era o traistă ca a lui Ion Creangă. Cu toate acestea, chiar dacă nu excelam la cunoștințele dobândite, știam să spunem „bună ziua”, să ne respectăm unii pe alții și să ascultăm de învățător și profesor, care erau o adevărată autoritate.
Cea mai mare greșeală săvârșită atunci era că, în timpul orelor, nu țineam mâinile la spate atunci când preda profesorul, sau ne uitam spre spatele clasei înainte de venirea pauzei!
Oare care sunt problemele cu care se confruntă elevii și profesorii acum? A crescut nivelul cunoștințelor dar s-au pierdut calitățile morale și spirituale. De aceea ne întâlnim cu violență, adicții, infracțiuni și conflicte majore chiar de la vârstele cele mai fragede.
Nu cumva elevii au copiat atitudinile și reacțiile profesorilor mai mult decât materiile pe care aceștia le predau?
De aceea, înainte de materii predate excelent, elevii trebuie să găsească în școală un cadru prielnic unde să dezvolte companii potrivite.
În acest sens psalmistul spune:
„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori!” (Ps. 1:1)
Observăm aici o progresie spre rău, prin afirmațiile: „nu se duce”, „nu se oprește” și „nu se așază”. Oare la ce stagiu a ajuns măsura răutății din școala unde merg copiii voștri?
Nu cumva s-a ajuns la ultima fază? Fiindcă ei petrec în timpul zilelor de curs cel puțin cinci ore în acest mediu, pentru un sfârșit bun trebuie să le schimbăm anturajul, ca să găsească o companie potrivită la școală, acasă, în societate și mai ales în biserică.
Numai că, pentru un sfârșit bun, este nevoie și de:
2. O CONSACRARE PERMANENTĂ
Am observat că, în această vreme, copiii învață doar ca să primească note mari sau să treacă cu bine examenele. Nu mai există acea pasiune de a studia continuu sau să se adâncească în vreun domeniu în care să-și dezvolte un interes atât de mare încât să se ajungă la excelență.
Pe când în sistemele de învățământ din alte țări, se pune accent pe preferințe și abilități care se dezvoltă în mod personalizat pentru fiecare copil. La noi se învață de toate după programa școlară și copiii nu mai știu nimic. Aceștia nu numai că nu mai sunt interesați de materiile care li se predau, ci, nu mai sunt dispuși la niciun efort pentru a învăța.
Despre cel care va avea un sfârșit bun, psalmistul spune:
„Își găsește plăcerea în Legea Domnului și, zi și noapte, cugetă la Legea Lui!” (Ps. 1:2)
Observăm aici trei dimensiuni de evaluare care înseamnă: plăcere, efort și Legea lui Dumnezeu! Deci copilul trebuie să învețe din plăcere, nu fiind silit; să depună un efort permanent, învățând și cugetând zi și noapte; și mai ales să ofere prioritate Legii lui Dumnezeu!
Oare în câte școli se mai aplică acești pași? Dacă aceștia nu se mai aplică în școală, să nu ezităm să-i aplicăm în familie, fiindcă numai în acest fel vom ajunge la un sfârșit bun! În acest sens, înțeleptul Solomon spune:
„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Prov. 22:6)
3. O CONFIRMARE PRACTICĂ
Semnele care anunță un sfârșit bun sunt confirmate și în mod practic prin prospețime, dedicare și rezultate oferite la timpul potrivit. Psalmistul confirmă acești pași adăugând:
„El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.” (Ps. 1:3)
Când mama îl învăța pe unul dintre frații mei mai mici să scrie literele alfabetului, acesta, în loc să se uite la ceea ce scria, cu coada ochiului privea pe geam. La un moment dat s-a oprit brusc și a zis:
„Uite, un câine a intrat în curtea noastră, mă duc să-l fugăresc!” Și a lăsat tocul, caietul, cărțile și pe mama la birou și a fugit afară pe ușă! După ce a plecat, mama mi-a spus: „Acesta sigur va ajunge la oi!” Numai că Dumnezeu s-a îndurat și l-a ajutat să dobândească mintea românului cea de pe urmă!
Nu-i așa că și astăzi sunt ispite spre care copiii trag pe furiș cu ochiul: televizorul, telefonul, jocurile electronice etc.? Semnele unui sfârșit bun se văd mult înainte de a se ajunge la capăt. De aceea, ajutați-i pe copii nu numai să știe lecția din punct de vedere teoretic, ci mai ales să o poată aplica practic.
Pentru a avea parte de această reușită, la început de an școlar, rugăciunea mea este ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe părinți și profesori, dar mai ales pe elevi și studenți, pentru ca, în noul an școlar, cu toții să aibă parte de un sfârșit bun!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
