După alegerile prezidențiale din țara noastră, este potrivit să ne întrebăm: cine a câștigat și cine a pierdut? Cine sunt cei care au învins cu adevărat, și cine sunt cei care au fost învinși?
Știm deja că după numărătoarea voturilor, avem un câștigător care a adunat mai multe voturi și un pierzător care a adunat mai puține voturi. Numai că evaluând cele petrecute la aceste alegeri din perspectiva moral-spirituală, constatăm că mulți din cei care se consideră învingători sunt de fapt învinși.
Spun aceasta fiindcă, în timpul campaniei electorale, a fost nu numai o dezbatere de idei și de programe, și nu au fost oferite doar răspunsuri la întrebările adresate. Ci, a fost declanșată o adevărată manifestare a urii, exprimată până la cele mai înalte cote de înverșunare. Astfel, au fost rostite acuzații, amenințări și afirmații care nu trebuie să-și aibă locul în vocabularul candidaților la președinție și cu atât mai puțin în comportamentul și vocabularul celor care pretind că sunt creștini.
Mai mult decât atât, atacurile dintre cele două tabere au fost mai mult spre descalificarea și eliminarea celorlalți, decât pentru a promova idei și programe. A trecut de mult vremea apelativului „distinsul meu oponent”, iar în locul acesteia au fost rostite afirmații greu de menționat în spațiul public.
Iar această amenințare și dispută verbală a trecut foarte repede de la candidați, la persoanele din taberele acestora, și a ajuns chiar și în familii și în biserici.
Ce să mai spun despre disputele din sistemul virtual, care au scos în evidență persoane care, altădată, nu spuneau nimic sau discutau cu apreciere și politețe, dar care acum au devenit hateri, acuzând și condamnând pe toți cei care nu le împărtășeau opțiunile.
Am scris într-un articol precedent că niciuna dintre persoanele rămase în competiția prezidențială pentru turul al doilea, nu poate fi o opțiune corectă pentru ca un credincios să aleagă, având conștiința împăcată și siguranța că votul exprimat, este voia și călăuzirea lui Dumnezeu. Numai că, în loc de rușine, smerenie și pocăință, unii au susținut cu înfocare orientarea spre Europa, fără să înțeleagă că aceasta înseamnă pierderea identității naționale și îndreptarea spre politici globaliste și LGBTQ.
Pe de cealaltă parte, însă, unei persoane agresive, fără caracter și fără respect, i-au fost atribuite apelative precum: „alesul lui Dumnezeu”, „trimisul lui Dumnezeu” și chiar „salvatorul României”.
Datorită acestui fapt, România a ajuns scindată exact în două, iar ura, învrăjbirea și amenințările continuă și după aflarea rezultatului votului, situație care generează adâncirea separării și a conflictului.
Acest fapt dovedește că, deși avem un câștigător al alegerilor, în realitate am pierdut toți!
Pentru a nu mai fi învinși, ci câștigători, trebuie să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva oamenilor, ci împotriva Diavolului și a puterii întunericului. Despre acest fapt, apostolul Pavel a spus că:
„… noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Ef. 6:12)
Dacă în luptele politice și cele interpersonale sunt angajați tot mai mulți oameni, haideți, cu aceeași îndârjire, noi să ne angajăm în lupta cea bună, pentru apărarea adevărului, mântuirea altora și slujirea semenilor.
În același timp, haideți să purtăm lupta credinței, pentru a câștiga împotriva oricărui atac al celui rău. Despre această luptă spirituală, apostolul Petru a spus:
„Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui, tari în credință, știind că și frații voștri din lume trec prin aceleași suferințe ca voi.” (1 Pet. 5:8-9)
Iar dacă Duhul lui Dumnezeu vă conștientizează că ați greșit cuiva prin gândire, vorbire, atitudine sau fapte, fiți gata să vă cereți iertare, iar în locul urii, cultivați dragostea. În acest sens, suntem îndemnați de Dumnezeu prin apostolul Pavel:
„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Dar, dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții. (Gal. 5:14-15)
Sau:
„Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” (Evrei 10:24-25)
În același timp, trebuie să învățăm din propriile greșeli. Dumnezeu îngăduie în anumite situații eșecul, pentru ca să învățăm să nu-l mai repetăm. Dacă ni s-a cerut discernământ pentru a alege un președinte în contextul atâtor provocări, nu mai este mult și ne va trebui discernământ pentru a nu fi înșelați de un un nou lider mondial care va apărea împlinind rolul lui Anticrist. Acesta va avea pretenția că este salvatorul omenirii și se va prezenta atribuindu-și prerogative divine. Vom fi oare pregătiți ca atunci să spunem nu diavolului și da lui Dumnezeu ? Apostolul Pavel ne atenționează că:
„Taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.
Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.
Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început, Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului.
Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului nostru Isus Hristos. Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile pe care le-ați primit, fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.” (2 Tes. 2:7-15)
Dar mai mult decât atât, evenimentele pe care le trăim ne cheamă la pregătire. În primul rând, la pregătire pentru suferință, fiindcă nu mai este mult și cei credincioși vor fi monitorizați, restricționați, persecutați și martirizați. De aceea, indiferent de câte altele „ți” s-ar mai adăuga, noi trebuie să ne pregătim pentru a răbda până la sfârșit și pentru întâlnirea cu Domnul.
Trebuie să fim gata pentru răpire, dar mai ales pentru a domni veșnic împreună cu Domnul.
Având această nădejde, nu pierdeți ziua de astăzi, ci dobândiți mântuirea și lucrați cu și mai multă dedicare pentru cauza împărăției lui Dumnezeu. Trăiți în pace și în armonie cu toți oamenii, în așa fel încât în orice loc și în orice vreme să puteți spune : „Vino Doamne Isuse!”
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
