Acest mesaj, rostit de Domnul Isus de mai multe ori la întâlnirile cu ucenicii Săi după înviere, este mai mult decât un salut, ci exprimă oferta unei binecuvântări veșnice. Urmărind această promisiune a Domnului Isus, înțelegem că pacea pe care El o oferă este:
NECESARĂ.
Ucenicii de atunci aveau nevoie disperată de pace, fiindcă situațiile prin care au trecut după arestarea și condamnarea la moarte a Domnului Isus i-au învrăjbit, înfricoșat și împrăștiat. Iar povara vinovăției pe care o purtau le-a răpit pacea cu ei înșiși și cu Dumnezeu. Pentru că L-au părăsit pe Domnul, iar Petru s-a lepădat, și Toma L-a vândut, confirmă realitatea că pacea oferită de Domnul este și:
NEMERITATĂ.
Când Domnul li s-a arătat, ar fi trebuit să rostească cuvinte de acuzare și de condamnare, fiindcă le meritau. Numai că, rostind ”Pace vouă!”, le-a dovedit că El le oferă o binecuvântare pe care nu o meritau. Iar această binecuvântare este nu numai un contrast față de ceea ce li se cuvenea, ci un dar mult mai mare, fiindcă este și:
NELIMITATĂ.
Pacea oferită de Domnul Isus nu a fost doar un contract de încetare a conflictelor sau un armistițiu temporar, ci o pace reală și trainică, implicând pacea cu ei înșiși, cu semenii și cu Dumnezeu, pentru veșnicie. Despre acest fapt, însuși Domnul Isus a mărturisit:
”Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)
Și apostolul Pavel, în benedicția pe care a menționat-o la sfârșitul scrisorii pe care a adresat-o credincioșilor din Filipi, a prezentat măreția păcii pe care o dă Dumnezeu, afirmând:
”Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Fil. 4:7)
Iar această pace oferită de Domnul, care depășește percepția noastră, trebuie:
NORMALIZATĂ.
Aceasta înseamnă o experiență continuă, generală și veșnică. Dacă ni se pare imposibil de atins acest standard, trebuie să înțelegem că pacea este rodul Duhului Sfânt, care lucrează în viața celui credincios și îi pregătește să trăiască după constituția Împărăției lui Dumnezeu. În acest sens, apostolul Pavel a menționat:
”Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, PACEA, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Gal. 5:22-23)
În același timp, pacea va fi condiția generală a Împărăției Mesianice a Domnului Isus, despre care profetul Isaia a menționat:
”Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, DOMN AL PĂCII”. El va face ca domnia Lui să crească, și o PACE FĂRĂ DE SFÂRȘIT va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci.” (Isaia 9:6-7)
Dacă aceasta a fost oferta Domnului Isus pentru ucenicii Săi la întâlnirile de după înviere, oare nu ar trebui ca să mai rostească încă o dată ”Pace vouă” și pentru noi, cei de astăzi?
Trăim într-o societate învrăjbită, împărțită și împovărată de cele mai grele păcate, care răpesc pacea. Nu-i așa că pacea oferită de Dumnezeu este cea mai mare binecuvântare de care avem nevoie și astăzi? Numai că starea de conflict este mult mai severă, fiindcă, pe lângă conflictele din familie și societate, sunt multe războaie și conflicte între națiuni, iar acestea par să explodeze în al treilea război mondial.
Despre această stare de conflict generalizat, Domnul Isus a atenționat, spunând:
”Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” (Mat. 24:6-8)
Iar această stare de conflict va afecta nu numai relația dintre națiuni, ci și cea din familie și societate:
”Fratele va da la moarte pe fratele său, și tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî. Veți fi urâți de toți, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.” (Mat. 10:21-22)
Pentru a nu trăi aceste conflicte, dacă ești frământat de problemele și păcatele pe care le porți, ești în conflict cu tine însuți, cu cei din familia ta, cu vecinii sau colegii, și Ție și celor din casa ta, Domnul Isus îți spune: ”PACE VOUĂ!”
Fii gata să primești prin credință această binecuvântare și continuă-ți viața ca un făcător și promotor al păcii.
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
