CÂND SE CLATINĂ TEMELIILE!

Într-o vreme de mari provocări și pericole pentru națiunea lui Israel, împăratul David s-a întrebat:

„Când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” (Ps. 11:3)

Fiindcă și în această vreme suntem martori la surparea temeliilor, prin cutremure politice, economice, sociale și moral-spirituale, este important să descoperim răspunsurile pe care omul după inima lui Dumnezeu le-a găsit la această întrebare, pentru a nu experimenta o prăbușire și o ruinare totală.

Urmărind alternativele posibile pentru cel neprihănit, menționate de David în vremea în care totul se clatină, descoperim că acesta

Lui David i s-a sugerat ca, în fața pericolelor, să fugă și să se ascundă în munți. Știm aceasta fiindcă el însuși s-a întrebat:

„Cum puteți să-mi spuneți: „Fugi în munții voștri, ca o pasăre”? (Ps. 11:1)

În aceste zile, am auzit pe mulți spunând că, dacă va fi ales președinte cutare sau cutare, ei pleacă din România. Ce atitudine nesăbuită! Suntem credincioși doar de zile bune, sau continuăm să slujim și în vreme rea?

Când lui Iov, pentru care totul s-a dărâmat, fiindcă și-a pierdut averea, copiii și sănătatea, soția lui i-a spus: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9), el a răspuns:

„Vorbești ca o femeie nebună. Ce! Primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?” (Iov 2:10)

Și a rămas statornic în mijlocul celor mai mari provocări, fără să abandoneze datoria, credința și pe Dumnezeu. Și nu a avut nimic de pierdut, fiindcă, după furtunile prin care a trecut, a primit copiii înapoi și o binecuvântare îndoită. (Iov 42:12-13)

În același timp, sunt surprins de faptul că mulți dintre cei care au fugit la munte dau sfaturi celor care au rămas în vale ce și cum să facă. M-aș aștepta ca cei plecați să spună: „Părinții noștri, rudele noastre, frații și surorile noastre sunt în pericol, venim să le dăm ajutor.” Dar sunt asemănători prietenilor lui Iov, care, pe lângă sfaturi, i-au adresat și multe acuzații, fără să facă nimic pentru el.

De aceea, când totul se clatină, nu abandonați slujirea, fiți credincioși și continuați-vă lucrarea cu și mai multă dedicare, așteptând vremea izbăvirii pregătită de Dumnezeu!

Apoi, atunci când totul se clatină, cel neprihănit:

Când cei răi își încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată, dar David a mărturisit că: „La Domnul găsesc scăpare!” (Ps. 11:1)

El nu numai că nu a abandonat slujirea și nu s-a ascuns în vremea cea grea, ci și-a întărit legătura cu Dumnezeu, ancorându-se tot mai puternic în Domnul. A făcut aceasta, știind că:

„Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.” (Ps. 11:4)

Câtă siguranță să știi că și atunci când se surpă temeliile, scaunul de domnie al lui Dumnezeu nu se clatină. Ba mai mult, ochii Lui privesc și El știe tot ceea ce ni se întâmplă. El are ultimul cuvânt, așa cum a mărturisit și David, spunând:

„Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia. Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.” (Ps. 11:5-6)

Dacă, în calitate de neprihăniți, ne cutremurăm de relele care ni se întâmplă acum, trebuie să ne uităm la ceea ce va fi la urmă și cât de mare va fi pedeapsa pentru cei răi. Peste aceștia va ploua cu cărbuni, foc și pucioasă și un vânt dogoritor, de care vor avea parte toată veșnicia.

Așa că, nu se merită să punem alături suferințele de aici cu slava viitoare, fiindcă oricât de mari ar fi acestea, țin doar o vreme, pe când slava viitoare este veșnică! De aceea, atunci când se surpă temeliile, ancorați-vă în Domnul, fiind tari în credință.

Pe lângă acestea, în vremea în care totul se năruie, cel credincios:

În vremea provocărilor, când temeliile au început să se clatine, David a continuat să lucreze pentru împărăția care i-a fost încredințată. Nu a abandonat această slujire, ci, ancorându-se în Dumnezeu, s-a angajat și mai mult pentru a zidi împărăția lui Israel.

Noi suntem chemați să lucrăm împreună pentru a zidi, cu ajutorul Duhului Sfânt, Împărăția lui Dumnezeu, indiferent de împrejurările prin care trecem. De aceea, când se surpă temeliile, trebuie să înțelegem că suntem într-o lume vremelnică în care totul trece. Numai că și în această vreme, avem însă posibilitatea să zidim pe Stânca care nu se clatină și să ne adunăm bogății cerești care nu pot fi afectate. Despre acest adevăr, însuși Domnul Isus a spus:

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Mat. 7:24-25) sau:

„Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Mat. 6:19-21)

Dacă trudești doar pentru aici, urmărind plăcerea, poziții sociale sau posesiuni materiale, nu uita că aceasta trec, însemnând o mare pierdere, dar dacă investești pentru Împărăția lui Dumnezeu, acestea vor rămâne și vei avea un mare câștig!

Numai că și atunci când se clatină temeliile, cel credincios:

În acest sens, David a mărturisit că:

„Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc fața Lui.” (Ps. 11:7)

Dacă cei nelegiuiți se uită la valuri, cei credincioși se uită la Dumnezeu. Aceasta nu este numai o expresie a credinței, ci și o experiență pe care o așteptăm. În mijlocul celor mai grele încercări, Iov a mărturisit acest fapt, spunând:

„Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.” (Iov 19:26-27)

Dacă te cutremuri în fața provocărilor care urmează și ți se surpă temeliile, nu abandona slujirile care ți-au fost încredințate, ancorează-te în Dumnezeu și angajează-te deplin în ceea ce merită, așteptând cu răbdare ceea ce Dumnezeu ți-a pregătit pentru la urmă.

Fii gata să mărturisești prin credință:

„Unii se bizuie pe carele lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie și cad, dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.” (Ps. 20:7-8)

Doamne, ajută!

Pastor Dan Boingeanu