Este cunoscut faptul că, după 40 de zile de la înviere, Domnul Isus S-a înălțat la cer. Deoarece acestui act nu i se acordă aceeași importanță ca întrupării sau învierii Domnului, pentru a-i sublinia însemnătatea, menționez că înălțarea este un:
Eveniment adevărat
Putem crede că înălțarea Domnului Isus a fost un eveniment real, fiindcă a fost anticipată de Domnul. De mai multe ori, El a spus ucenicilor Săi: ”Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14:2), ”Mă duc la Tatăl” (Ioan 14:28) sau, ”după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii” (Ioan 12:32), ca să menționez doar o parte dintre aceste prevestiri.
Apoi, înălțarea Domnului a fost un eveniment real, deoarece a avut loc în prezența unui grup mare de martori. Printre aceștia se numără apostolii, cărora li s-au mai adăugat și femeile, Maria, mama Lui, precum și frații Domnului (Fapte 1:14).
În același timp, înălțarea este confirmată de reacția celor prezenți la acest eveniment. Noi, oamenii, de obicei privim în jos, dar după înălțarea Domnului, martorii prezenți la acest eveniment au rămas cu privirea ațintită spre cer. Au fost atât de absorbiți de ceea ce se întâmplase, încât a trebuit să intervină o solie cerească pentru a-i trezi (Fapte 1:10-11).
Însă cea mai puternică dovadă a înălțării o reprezintă mărturia îngerilor care, știind adevărul și cunoscând cele petrecute, au spus apostolilor și celor prezenți: ”Acest Isus, care S-a înălțat la cer, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1:11).
De asemenea, putem crede în înălțarea Domnului Isus și confirma cu toată convingerea ”Adevărat că S-a înălțat”, fiindcă acesta a fost și crezul, și mesajul rostit de biserica primară. Însuși apostolul Pavel a mărturisit că: ”… S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor.” Și acest: „S-a suit” ce înseamnă, decât că înainte s-a coborât în părțile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a coborât este același cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile” (Ef. 4:8-9).
Numai că, pentru apostoli și primii creștini, înălțarea Domnului Isus a fost și o:
Experiență autentică
Pe lângă faptul că au fost martori ai înălțării Domnului și au primit binecuvântarea pe care El le-a dăruit-o în acele momente, apostolii au trăit ei înșiși înălțarea! Spun aceasta pentru că, pe lângă faptul că și-au ridicat privirile către cer, în același timp și-au înălțat și inimile spre Dumnezeu.
Au fost dezlegați de pământ și au început să trăiască pentru cer, primind darurile pe care Domnul Isus le-a oferit mergând la cer. Nu-i așa că mulți credincioși astăzi sărbătoresc înălțarea Domnului, dar nu mai trăiesc înălțarea? Dacă te afli printre aceștia, fii gata să rostești aceeași dorință împreună cu poetul care a spus:
Spre cer încerc a mă sili,
Pășind mai sus din zi în zi;
Și-n calea mea rugându-mă:
Doamne, mai sus ridică-mă!
Doamne, ridică-mă și-oi sta,
Și prin credință voi umbla.
Spre loc mai-nalt ajută-mă,
Doamne, mai sus ridică-mă!
Pe lângă eveniment și experiență, pentru apostoli, faptul înălțării a fost și o:
Exprimare autoritară
Ei au propovăduit cu toată convingerea întruparea, învierea, dar și înălțarea Domnului Isus. Acest fapt este evident în predica apostolului Petru, care, în ziua Rusaliilor, a mărturisit că:
”Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui. Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.” (Fapte 2:32-33).
De aceea, în aceste zile de sărbătoare, fii gata să spui cu toată îndrăzneala: ”Hristos S-a înălțat!”, dar nu te opri din această mărturisire după sărbători, ci continuă să propovăduiești înălțarea Domnului printr-o exprimare autoritară față de toți cei pe care îi vei întâlni.
În același timp însă, pentru apostoli, înălțarea Domnului Isus a devenit și o:
Expectativă asemănătoare
Chiar în momentul înălțării, mesajul pe care ei l-au auzit a fost: ”Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” (Fapte 1:11).
Numai că, înainte ca Domnul să se reîntoarcă atingând încă o dată Muntele Măslinilor, cei credincioși care vor fi înviați din morți și cei ce vor fi în viață, transformați în trupuri slăvite, vor fi înălțați (răpiți) ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Despre acel moment, apostolul Pavel a spus:
”Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, iar întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tes. 4:15-17).
De aceea, întrebarea mea pentru tine nu este dacă sărbătorești înălțarea, ci dacă trăiești înălțarea și aștepți înălțarea ca să-L întâlnești pe Domnul. Dacă oamenii doresc înălțarea înaintea semenilor și pe treptele ierarhiei sociale, este de dorit ca noi să urmărim înălțarea înaintea lui Dumnezeu și împreună cu Domnul, pentru că aceasta va însemna slavă și domnie veșnică.
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
