OAMENI CARE AȘTEAPTĂ!

Atitudinea și manifestarea apostolilor și a celor ce au fost martori ai înălțării Domnului Isus reprezintă pentru noi un exemplu al unor oameni care așteaptă. Așteptarea nu este ușoară și nici nu este o caracteristică a naturii umane. Noi dorim ca lucrurile să se întâmple instantaneu, iar ceea ce ni s-a promis sau ceea ce ne dorim să se împlinească imediat.

De aceea, nu te întreb cât ești dispus să aștepți, ci cum te manifești atunci când te confrunți cu așteptarea care pare să nu se mai termine?

Saul, cel căruia Samuel i-a cerut să nu înceapă lupta împotriva filistenilor până când el nu va veni să aducă arderea de tot și jertfele de mulțumire, a așteptat doar șapte zile (1 Sam. 13:8).

Influențat, însă, de mulțimea filistenilor, de dezertarea celor din armata lui Israel și de atacul vrăjmașilor care părea iminent, n-a mai continuat în așteptare, ci a adus el jertfa, fapt care nu îi era permis. De aceea, el nu numai că nu a așteptat cât i se ceruse, dar a și făcut lucruri necugetate în acest timp, pentru care a fost condamnat de Samuel cu mustrarea: “Ai lucrat ca un nebun!” (1 Sam. 13:13)

Îți mai aduci aminte ce lucruri nesăbuite ai făcut atunci când așteptarea părea să nu aibă sfârșit și de câte ori această mustrare ar fi trebuit să fie rostită și în dreptul tău?

Spre deosebire de Saul, apostolii Domnului au așteptat 10 zile. Iar în timpul acesta au fost și un bun exemplu privind modul cum trebuie să așteptăm. De aceea, urmărindu-i pe ei, putem spune că au așteptat în:

Ceea ce le-a cerut Domnul, ei au împlinit întocmai. S-au întors în Ierusalim așa cum li se poruncise, au mers în camera de sus și s-au angajat să asculte fără să lase neîmplinit nimic din ceea ce Domnul le ceruse. Pentru că, și noi trebuie să așteptăm împlinirea promisiunii revenirii Domnului Isus în slavă, trebuie să continuăm să așteptăm, conformându-ne întocmai cerințelor Scripturii, știind că:

“Neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi.”, așa cum Samuel i-a spus lui Saul (1 Sam. 15:23). De aceea, indiferent cât mai durează așteptarea, trebuie să fim gata să spunem, ca Samuel: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.” (1 Sam. 3:9)

În același timp, însă, apostolii și cei ce au fost martori ai înălțării au așteptat cu:

Au fost multe momente când credința apostolilor s-a clătinat și ei au șovăit. Pe când erau în mijlocul furtunii, Domnul i-a mustrat pentru necredința lor, spunându-le:

“De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” (Mat. 8:26). La fel, n-au crezut pe Domnul pe cuvânt când El le-a spus că va merge la Ierusalim, va pătimi mult, va fi omorât, dar a treia zi va învia.

După înviere, însă, apostolii au fost întăriți în credință, fapt care i-a determinat să ia în serios cuvântul Domnului și să-l împlinească întocmai, indiferent de cât ar fi trebuit să aștepte.

Fiindcă așteptarea poate fi o piedică pentru credință, este potrivit ca în această vreme să ne rugăm, asemenea ucenicilor altădată, spunând: Doamne; “Mărește-ne credința!” (Luca 17:5)

Apoi, urmărind exemplul pe care ni l-au lăsat apostolii și martorii înălțării, putem spune că ei au așteptat și cu:

Dacă după arestarea și moartea Domnului Isus, unii dintre ucenici nu au putut răbda nici trei zile, fiindcă doi dintre ei au pornit spre Emaus, iar cei mai mulți s-au împrăștiat, după înălțarea la cer, observăm că apostolii au avut mai multă răbdare. Au așteptat în camera de sus timp de zece zile și cred că erau pregătiți să aștepte și mai mult.

Fiindcă trăim într-o lume în care oamenii nu mai au răbdare, trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să avem îndelungă răbdare, așa cum ne-a îndemnat și Iacov, fratele Domnului, spunând:

“Fiți, dar, îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului și îl așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie și târzie. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” (Iacov 5:7-8)

Pe lângă aceste mărturii, mai putem adăuga, însă, și faptul că ei au așteptat și în:

Deși a fost un moment al despărțirii, cauzat de faptul că Domnul Isus S-a înălțat la cer, ucenicii au rămas în unitate. Această unitate este confirmată de faptul că Evanghelistul Luca îi menționează pe nume, adăugând chiar la numărul apostolilor grupul femeilor, împreună cu Maria, mama Domnului Isus, și cu frații Domnului. Iar când ucenicii au observat între ei un loc gol, au acționat ca și locul lui Iuda să fie ocupat, alegându-l pe Matia (Fapte 1:15-26).

Cât de mare este unitatea din familia și din biserica ta? Și cine mai lipsește? Este vremea când trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să-i aducă înapoi pe fiii pierduți și să ne ajute să strângem rândurile într-o unitate deplină.

Așteptarea ucenicilor n-a fost însă numai a sta în mod pasiv sub același acoperiș, așteptând împlinirea făgăduinței făcută de Domnul Isus, ci ei au așteptat, angajați în:

Despre acest fapt, evanghelistul Luca a spus că: “Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.” (Fapte 1:14)

Este demn de menționat faptul că toți împreună stăruiau, adică rugăciunea lor era insistentă și îndelungată, aveau un singur cuget, adică o dorință înfocată, iar rugăciunile cuprindeau nu numai mulțumire, ci și cereri posibile de mijlocire.

Înaintea venirii Mirelui, toate cele zece fecioare au adormit. Acesta nu înseamnă numai că au adormit fizic, ci au adormit și din punct de vedere spiritual, abandonând vegherea, rugăciunea și misiunea pe care o aveau. Te numeri printre cei ce au adormit sau printre cei care sunt treji și veghează, așteptând anunțul venirii Mirelui?

În acest sens, îndemnul Domnului Isus pentru noi este: “Vegheați, dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru. Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” (Mat. 24:42-44)

De aceea, fiindcă apostolii și martorii înălțării Domnului Isus sunt pentru noi un model privind felul în care trebuie să așteptăm împlinirea făgăduințelor Domnului, mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să le călcăm pe urme.

Doamne, ajută!

Pastor Dan Boingeanu