După aceea!

Sărbătoarea Rusaliilor în care ne-am amintit de coborârea Duhului Sfânt, a trecut foarte repede, iar pentru unii chiar pe neobservate! Fiindcă sărbătorile vin și trec, este important să ne întrebăm ce urmează să se întâmple după aceea?

Dumnezeu a rânduit sărbătorile pentru comemorare, închinare, noi experiențe, odihnă și bucurie, dar și pentru a determina ceea ce urmează să se întâmple ulterior acestora. Fiindcă pentru cei mai mulți oameni din zilele noastre, sărbătorile nu mai au nici un impact asupra vieții lor, iar după aceea, viața lor continuă în același fel, sau mergând din rău în mai rău, este important să ne amintim ce s-a întâmplat după coborârea Duhului Sfânt, în viața apostolilor și a primilor creștini.

Luând în considerare relatările cărții Faptele Apostolilor, descoperim că după aceea, în viața primilor creștini a urmat:

După vremea unui seceriș bogat din ziua Rusaliilor, când 3.000 de participanți la ziua Cinzecimii au crezut cuvântul Evangheliei, s-au pocăit și au fost botezați, după aceea, pentru toți aceștia a urmat un timp de maturizare spirituală, prin aprofundarea învățăturilor Apostolilor.

Deși tocmai auziseră o predică care le-a străpuns inima și i-a condus la pocăință și botez, ei nu s-au mulțumit însă numai cu acest mesaj, ci, au căutat să cunoască întreg Adevărul, stăruind în învățătura apostolilor. Despre acest fapt evanghelistul Luca a mărturisit că:

” Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (Fapte.2:41-42)

A stărui în învățătura apostolilor, înseamnă: a insista, a persista, a aprofunda, a adânci, a însuși, a fundamenta și a te încrede în ceea ce apostolii învățau. Faptul acesta arată că ei au dorit să cunoască tot mai mult învățătura apostolilor, care de fapt era învățătura Domnului Isus. Au renunțat la tradiție, la ceremonialuri și chiar la învățătura mozaică, și au dorit să cunoască învățătura Domnului Isus, prin spusele apostolilor!

Și pentru tine a trecut sărbătoarea Rusaliilor din acest an, și se poate să fi trecut mai multe sărbători până acum: dar, ce ai făcut după aceea?

Dacă nu ai făcut-o până acum este timpul să renunți la tot ceea ce te împiedică și să te angajezi în citirea Scripturilor, pentru ca să aprofundezi învățătura apostolilor și a Domnului Isus.

Apoi, după aceea, primii creștini au experimentat:

Deși primii creștini aproape în majoritate erau evrei, urmași ai lu Avraam și frați de sânge, aceștia proveneau din culturi și pături sociale diferite, fapt care i-a înstrăinat și chiar i-a învrăjbit. Însă schimbarea pe care au trăit-o prin lucrarea Duhului Sfânt din ziua Rusaliilor i-a făcut să fie frați de credință, părtași acelorași experiențe.

Mai mult însă decât atât; prin nașterea din nou ei au dobândit aceeași natură divină, fiind părtași acelorași binecuvântări. Această schimbare i-a determinat să întărească legătura frățească pentru ca în acest fel să ajungă una în Hristos.

Acum când a trecut încă odată sărbătoarea Rusaliilor, lasă-mă să te întreb ce legătură mai ai cu frații tăi? Mai împlinești tot ceea ce atârnă de tine pentru a întări această părtășie?

Dacă legătura frățească cu frații tăi de trup, sau cu cei de credință s-a rupt, este momentul să-i cauți pe cei risipiți, să-i ierți pe cei care ți-au greșit și să-i accepți pe cei care sunt diferiți, pentru ca în acest fel să întărești legătura frățească, fiind una în Domnul.

În același timp însă, primii creștini, după aceea, au avut:

Pe lângă stăruința în învățătura apostolilor și în legătura frățească, primii creștini au stăruit și în frângerea pâinii. Aceasta înseamnă că au comemorat jertfa Domnului Isus, prin părtășia la masa Domnului.

Pentru ei masa Domnului nu era un ceremonial, ci, o sărbătoare, o pomenire și o mărturisire a jertfei Domnului Isus, ca preț de ispășire pentru păcatele săvârșite.

În acest fel, ei păstrau proaspăt în amintirea lor moartea Domnului Isus, dar și experimentau prin credință și curăție, cea mai înaltă stare de părtășie, mărturisind că sunt urmașii Domnului și așteaptă celebrarea acestui act împreună cu Domnul în Împărăția Lui!

De când nu ai mai sărbătorit moartea Domnului Isus, într-un chip vrednic, în părtășia cu ceilalți credincioși? Nu uita că cei care stau la masă cu Domnul aici, vor fi împreună cu El la masă și în Împărăția Lui!

Apoi, după aceea, primii creștini au avut și:

Dacă ucenicii Domnului Isus și cei care s-au alăturat grupului lor după înălțarea Domnului, au așteptat Coborârea Duhului Sfânt în rugăciune, timp de zece zile (Fapte 1:12-14), după coborârea Duhului Sfânt, rugăciunea a devenit pentru ei și pentru primii creștini, un mod de viață.

Astfel îi vedem uniți în rugăciune atunci când se adunau împreună (Fapte 2:42), când se confruntau cu necazuri și încercări (Fapte 4:24-27) și înaintea slujirilor pe care trebuiau să le împlinească (Fapte.4:29-31, etc).

Ce poți spune despre viața ta de rugăciune? Mai ții mâinile ridicate înaintea lui Dumnezeu, sau mâinile îți sunt obosite și genunchii slăbănogiți? Este vremea acum după sărbătoarea Coborârii Duhului Sfânt, să fii întărit în puterea pe care El ți-o oferă, pentru ca să porți războaiele Domnului luptând în rugăciune!

Tot despre primii creștini putem spune că după aceea, ei au avut și:

Este adevărat că primii creștini au slujit lui Dumnezeu în orice loc și în orice vreme și nu au obosit în a merge la Templu (Fapte.2:46). Numai că ei au învățat și să slujească unii altora și mai ales celor nevoiași. Evanghelistul Luca evidențiază acest fapt spunând:

” Toți cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.” (Fapte 2:44)

Acest fapt arată o implicare activă a fiecărui credincios. De aceea putem spune că ei puneau împreună nu numai timpul, prezența fizică, darurile cu care erau înzestrați, ci și posesiunile materiale.

Acest fapt a făcut ca toți să aibă toate cele de obște, adică toate cele trebuincioase pentru viața de zi cu zi. În ce măsură mai slujești altora cu darurile pe care Dumnezeu ți le-a dat?

Unul dintre domeniile cele mai neglijate din viața bisericilor și a celor credincioși din zilele noastre, este slujirea semenilor și slujirea celor nevoiași. Fiind gata pentru a împărți cu alții din ceea ce ai primit din partea lui Dumnezeu și ai din prisos, nu numai că vei răspunde în mod practic nevoilor celor lipsiți, ci vei deschide uși pentru vestirea Evangheliei și îți vei aduna o comoară în cer, fiindcă nici un pahar de apă rece, dat în Numele Domnului, nu-și va pierde răsplata!

Fiind în perioada de după sărbătoarea Rusaliilor, n-ai vrea ca ”după aceea”, și pentru tine să însemne un timp de maturizare spirituală, de părtășie frățească, de comemorare a jertfei Domnului Isus , de luptă în rugăciune și de angajare în slujire pentru ajutorarea celor în nevoie?

Domnul să te ajute, și să ne ajute, în toate aceste slujiri, pentru ca să ne asemănăm cu primii creștini, iar ceea ce se întâmplă ”după aceea”, să însemne mult mai mult decât a fost înainte!

Pastor Dan Boingeanu