După ziua Rusaliilor, Biserica din Ierusalim, a experimentat un progres continuu. În acest sens putem menționa progresul numeric, fiindcă la numărul celor 3.000 de persoane care s-au botezat în ziua Rusaliilor, s-au mai adăugat și alte suflete, astfel încât în scurt timp, doar numărul bărbaților a ajuns la 5.000 (Fapte 4:4).
Apoi, numărul bărbaților cât și al femeilor care au crezut în Domnul, se mărea tot mai mult (Fapte 5:14), fiind menționată și o mare mulțime de preoți, care au venit la credință (Fapte 6:7).
Pe lângă progresul numeric este demn de menționat și progresul spiritual. Astfel, la început sunt menționați cei ”credincioși”, care au primit propovăduirea apostolului Petru și au fost botezați, care după stăruința în învățătura apostolilor au ajuns mai târziu să fie numiți ”ucenici” (Fapte 6:1,7). Din numărul acestora au fost aleși diaconii bisericii, iar după prigoana din Ierusalim, cei mai mulți au ajuns slujitorii care au proclamat Evanghelia în locurile unde s-au împrăștiat. (Fapte 11:19).
În același timp însă, cei din Biserica din Ierusalim au experimentat și un progres al impactului pe care l-au avut asupra semenilor și asupra autorităților. Dacă la început au fost priviți cu suspiciune, fiind considerați a fi plini de must, (Fapte.2:13), prin mărturia personală și lucrările pe care le-au împlinit, cei care i-au privit și au fost martori ai acestor lucrări, i-au apreciat (Fapte 2:47), au fost cuprinși de frică (Fapte.5;11), i-au lăudat pe cei credincioși în mod public (Fapte 5:13), și toți îl slăveau pe Dumnezeu pentru lucrările pe care apostolii le săvârșeau în Numele Domnului (Fapte 4:21).
Alături de aceste domenii în care biserica din Ierusalim mergea în progres, este demn de adăugat și progresul teritorial. Dacă ei și-au început slujirea în Ierusalim, foarte curând slujirea lor s-a extins în Iudea, apoi în Samaria. După Prigoana din Ierusalim, aria răspândirii Evangheliei a cuprins însă și Asia Mică, apoi multe orașe din Europa, inclusiv Roma. Nu aveau Noul Testament în format tipărit, nu aveau literatură creștină, nici mijloace de comunicare și de transport, și cu toate acestea, în numai o generație, Evanghelia a ajuns până la marginile pământului!
În această vreme de progres deplin, primii creștini din Biserica din Ierusalim s-au confruntat însă cu o mare îngrădire. Despre acest obstacol, Evanghelistul Luca a afirmat că:
” Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului şi saducheii, foarte necăjiți că învățau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morți. Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniță până a doua zi; căci se înserase.” (Fapte.4:1-3) și,
”Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus.”(Fapte.4:17-18)
Fiind atenți la aceste mărturisiri, înțelegem:
- PUTEREA ÎNGRĂDIRIOLOR
Restricționările la care au fost supuși Petru și Ioan, au fost deosebit de puternice, fiindcă au venit deodată. În timp ce vorbeau norodului, au venit pe neașteptate preoții, căpitanul templului și saducheii, care i-au arestat în mod public, fiind necăjiți de faptul că apostolii învățau norodul și vesteau în Isus, învierea din morți.
Acești oponenți au fost pregătiți pentru această acțiune, fiindcă angajați preoții, reprezentând autoritatea religioasă, căpitanul templului, reprezentând autoritatea civilă și saducheii, reprezentând gruparea religioasă care nu credea în înviere. Aceștia aveau toate motivele să fie necăjiți și chiar să lupte cu înverșunare, fiindcă apostolii vesteau învierea din morți prin Hristos.
Apoi, această împotrivire a continuat cu o noapte în care Petru și Ioan au fost aruncați în temniță, (fiind arestați și încarcerați preventiv), și cu un simulacru de judecată, care a avut loc într-un proces amplu, desfășurat a doua zi. La acest proces au fost prezenți : marii preoți, cei din familia marilor preoți, mai marii norodului (sinedriul), bătrânii și cărturarii lui Israel.
Această desfășurare de forțe avea drept scop dovedirea autorității celor ce înfăptuiau ancheta și intimidarea apostolilor, care erau cei anchetați. Pentru ca această intimidare să fie și mai mare, apostolii au fost puși în mijlocul lor, poziție în care erau așezați cei vinovați.
Deși anchetarea apostolilor a pornit cu o întrebare privind autoritatea în numele căreia acționau, a continuat cu o îngrădire categorică, prin care li s-a cerut să nu mai vorbească în nici un chip, și să nu mai învețe pe oameni în numele lui Isus (Fapte 4:17-18).
Această hotărâre categorică rostită în virtutea autorității celor prezenți, ne aduce în atenție:
- PIERICOLUL ÎNGRĂDIRILOR
Acest pericol este îndreptățit de faptul că ascultarea de ceea ce li s-a cerut, ar fi condus la pervertirea Evangheliei. Evanghelia fără Isus, nu mai este Evanghelie, fiindcă esența ei este reprezentată de viața, moartea, învierea, înălțarea la cer și revenirea în slavă a Domnului Isus. Dacă nu ar mai fi vorbit despre Isus, apostolii nu ar mai fi prezentat o Evanghelie întreagă, ci ar fi trunchiat adevărul.
Apoi, împlinirea acestor îngrădiri ar fi fost o conformare cu învățătura omenească, și ar fi însemnat o pierdere a mărturiei, fiindcă ei ar fi acceptat o poruncă rostită de o autoritate vremelnică, în defavoarea celei rostite de către Dumnezeu. În același timp însă, apostolii ar fi promovat compromisul, recomandând ascultarea de oameni și o slujire cu o jumătate de măsură.
Nu-i așa că și astăzi întâlnim îngrădiri de tot felul? De aceea pentru a le evalua corect, trebuie să luăm în considerare nu numai autoritatea care le-a emis, ci mai ales efectele pe care acestea le generează și scopul cu care sunt promovate.
Deși au fost luați prin surprindere, au fost încarcerați fără să fie judecați și anchetați în fața celor mai înalte autorități, apostolii Petru și Ioan, nu s-au lăsat intimidați, ci au apărat cu mult curaj adevărul și misiunea pe care trebuiau să o împlinească. Prin atitudinea și răspunsul lor, descoperim câțiva:
- PAȘI PENTRU BIRUINȚA ÎNGRĂDIRILOR
Este interesant faptul că aflați în mijlocul sinedriului și îngrădiți de cele mai înalte autorități, apostolii Petru și Ioan, nu s-au complexat și nici nu s-au înspăimântat. A fost odată când erau cuprinși de frică și au astupat geamurile de teama de a nu fi descoperiți. Acum însă au fost plini de curaj și au răspuns plini de îndrăzneală.
Această îndrăzneală era rezultatul schimbării pe care Dumnezeu o făcuse în viața lor în ziua Rusaliilor, o dovadă a siguranței biruinței împreună cu Domnului Isus care a înviat dintre cei morți, și o mărturie a prezenței Duhului Sfânt, care le stăpânea viața. Această îndrăzneală a fost chiar o surpriză și pentru cei din Sinedriu, despre care evanghelistul Luca a spus:
” Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.”( Fapte.4:13)
Pe lângă îndrăzneală, însă, Petru și Ioan, au biruit îngrădirile fiindcă au răspuns cu înțelepciune. Ei nu au spus: nu vrem să ascultăm de voi, sunteți cei care ați condamnat la moarte pe Domnul și acum vreți să ne omorâți și pe noi! Sau cine sunteți voi ca să ascultăm de ceea ce ne spuneți?
Toate aceste răspunsuri i-ar fi întărtat și mai tare pe acuzatori și reacția lor ar fi fost mult mai severă. Ci, au spus:
“Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Fapte.4:19-20)
Câtă înțelepciune? I-au provocat pe acuzatorii lor la o judecată și la o decizie personală alegând între ascultarea de oameni și ascultarea de Dumnezeu!
În tot acest timp ei biruit încercările fiindcă au fost angajați în închinare. Cu siguranță că apostolii s-au rugat în Duhul, iar biserica i-a susținut în rugăciune. Despre ei este scris că atunci:
”Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu şi au zis: “Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: “Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte?
Împărații pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.” În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău…..” (Fapte.4:24-28)
Acest fapt arată că apostolii au luptat în fața împotrivitorilor, iar cei din biserică au luptat în genunchi, mijlocind pentru ei. Și rugăciunile le-au fost ascultate!
Când eram student, unul dintre colegii mei era foarte activ în evanghelizarea personală. Mergea în parc și împărtășea evanghelia celor pe care îi întâlnea. Într-o zi l-am văzut însă foarte tăcut și supărat și l-am întrebat ce se întâmplă. La început n-a vrut să-mi spună, dar după ce l-am întrebat dacă a fost descoperit de cei de la securitate, mi-a răspuns dând din cap afirmativ. Apoi cu destulă sfială mi-a spus că azi trebuie să se întâlnească cu ei pentru un nou raport, dar să nu spună nimănui despre aceasta.
Atunci i-am spus că așa procedează ei, ca să-i înfricoșeze pe cei credincioși și să-i răpună unul câte unul. I-am spus să meargă la această întâlnire, dar să le spună celor care îl vor interoga că a cerut colegilor și profesorilor să se roage pentru el, iar duminică când va ajunge la biserică, îi va ruga pe toți cei prezenți să mijlocească pentru el ca să aibă putere și să răspundă celor care îl anchetează.
Când au auzit cei de la securitate despre acest fapt, i-au spus că nu mai este nevoie să vină la interogatoriu, și apoi să comunice tuturor celor care au aflat de cele întâmplate și sunt angajați să se roage, că totul a fost doar un exercițiu, dar nimic nu este serios.
Rugăciune are putere și cei care se roagă împreună, stau împreună în mijlocul tuturor încercărilor!
În același timp însă apostolii și primii creștini nu s-au intimidat în fața îngrădirilor, ci au cerut putere de la Dumnezeu pentru o implicare și mai hotărâtă spunând:
”Şi acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” (Fapte.4:29)
După ce am văzut puterea îngrădirilor și pericolul acestora, precum și pașii pe care i-au parcurs apostolii Petru și Ioan, pentru biruința acestora, lasă-mă să te întreb: care sunt îngrădirile cu care te confrunți? În fața acestora ești învins sau ești învingător?
Dacă nu ai îngrădiri reale în prezent, pregătește-te pentru că acestea vor veni pe neașteptate. Acum este momentul în care suntem monitorizați, dar nu mai este mult și vom fi restricționați, apoi persecutați, și unii vor fi chiar martirizați. Nu mai este mult și atunci când Anticrist va apărea pe scena istoriei, îi va persecuta pe cei din Israel cât și pe cei credincioși.
De aceea, este potrivit să învățăm din exemplul apostolilor cum să biruim îngrădirile, pentru ca în orice încercare să fim mai mult decât biruitori.
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
