Mama Teresa a spus ca cea mai mare problema cu care se confrunta lumea, nu-i cauzata de faptul ca oamenii mor pe starzi în Calcuta. Cea mai mare problema a spus ea; este asa numita depravare spirituala. A definit aceasta ca fiind spiritul de empatie, asociat cu atitudinea de separare (despartire) de Dumnezeu si de ceilalti frati si surori în credinta .
Sunt oameni în umbra în biserica ta care stiu ce înseamna empatia !. Nels Farre , a scris odata despre un misionar crestin din Hawai ;care fost invitat sa vorbeasca despre rugaciune la un seminar din S.U.A.
Înainte ca sa vina misionarii straini în Hawai a spus el, oamenii din tara mea obisnuiau sa stea în fata templelor zeitatilor, pe care le venerau mult timp, meditînd si pregatindu-se înainte de a intra . Apoi se furisau spre altar, pentru a prezenta petitiile lor. Dupa aceea, mai petreceau un timp îndelungat afara. De data aceasta pentru a insufla viata rugaciunilor exprimate.
Cînd au venit crestinii; acestia pur si simplu au intrat în biserica, au îngînat cîteva cuvinte, au spus Amin, si au plecat acasa. Din aceasta cauza, oamenii din tara mea îi numesc pe crestini ” fara suflare” “sau cei ce n-au viata în rugaciune ” !
Poate acesta-i motivul care face ca pentru multi dintre noi, rugaciunea sa nu mai aiba foc si viata. Suntem asa de angajati în a face anumite lucruri, asa de presati de timp, încît am taiat din ceea ce ne putea da putere, curaj si vitalitate ” timpul de rugaciune ” !
