Carecterul nostru este dovedit de felul cum ne împlinim promisiunile. Promisiunile cele mai importante sunt cele ce privesc viata de familie.Cîti tineri în cele mai emoionante clipe ale vietii nu-si spun: “ma angajes sa iau pe acest barbat (femeie) sa-mi fie sot(sotie), începînd din aceasta zi si pîna ce moarte ne va desparti. Voi fi împreuna cu el(ea), la bine si la rau, în belsug sau în lipsuri , în sanatate sau suferinta si nu ne va desparti decît moartea !
Altii ne-am angajat sa pazim si sa respectam legile tarii: soldatii în ziua juramîntului se angajeaza spunînd : ” jur credinta patriei mele”¦.” ! în ziua botezului , promisiunea solemna rostits de toti este : “Îl voi urma pe Domnul Isus, pîna la moarte, fiind un membru credincios al bisericii în care El m-a asezat “!
Daca acestea sunt unele dintre cele mai importante si mai fregvente promisiuni, caracterul nostru este dovedit nu de cuvintele pe care le rostim, ci de felul cum împlinim ceea ce spunem.
Am citit despre experienta unui tînar numit Dave, care si-a pastrat promisiunile facute. Mama sa era o alcolica. Aceasta patima nu numai ca a facut-o sa-si neglijeze copiii, ci de multe ori cînd consuma bauturi alcoolice, devenea violenta . Ea l-a batut cu cruzime pe Dave de multe ori, fortîndu-l sa doarma într-un garaj întunecos si neîncalzit.
Ea l-a tratat ca pe un sclav si-i dadea mîncare numai dupa ce Dave termina toate lucrurile pe care I le scria pe o lista. Pentru ca mama sa era foarte pretentioasa , sa ajunga sa termine tot ceea ce îi cerea nu se întîmpla prea des.
Foarte rar Dave venea la scoala avînd uniforma sau haine curate. Cînd învatatoarea lui a intervenit pe lînga mama lui ca aceasta sa-si schimbe comportamentul, mama lui a devenit si mai violenta. Din acea zi nu l-a mai chemat pe nume ci i-a spus “asta” ! ea striga la ceilalti copii cînd acestia îl chemau pe Dave pe nume.Pentru mine spunea ea, acest nume nu mai exista.
Singurul lucru care l-a tinut pe Dave sa nu cada în disperare în toata aceasta perioada , a fost bunatatea învatatoarei lui. Aceasta în timpul orelor i se adresa cu respect si bunavointa si aceasta apreciere era singura mîngaiere pentru sufletul lui.
În fiecare seara în timp ce era în garajul rece si întunecos, înainte de-a adormi îsi imagina fata zîmbitoare a învatatoarei lui. Amintirea ei si a felului cum îi purta de grija era pentru el singura motivatie pentru a trai.
Dave si-a amintit tot restul vietii de ziua cînd învatatoarea lui a venit acasa la el cu directorul scolii si cu reprezentantii autoritatilor care l-au luat pentru a-l duce spre o moua viata , într-o scoala pentru copiii abandonati. Toti au venit sa-l îmbratiseze si sa-l asigure ca-îi va fi mult mai bine acolo unde va ajunge. N-a mai o asa dragoste pîna atunci si nici dupa aceea.
În acele momente cînd s-a despartit de învatatoarea lui, i-a facut doua promisiuni : Întîi i-a spus ca nu va uita niciodata ce aceasta a facut pentru el; apoi s-a angajat ca va face totul pentru ca aceasta sa fie mîndra de el !
Douazeci de ani mai tîrziu pe cînd avea 27 de ani, Dave s-a întors so întîlneasca pe acea învatatoare în ziua cînd aceasta a iesit la pensie. A venit sa-I multumeasca pentru tot ce ea a facut pentru el, aducîndu-I un dar special : cartea pe care a scris-o despre istoria vietii lui, intitulata : ” Un copil numit “Asta”!
Astazi dave este un predicator care predica Cuvîntul lui dunmnezeu la mii de oameni . A fost premiat cu un premiu mondial pentru impactul pe care l-a avut cartea lui asupra noii generatii si a fost ales printre cei ce au purtat torta olimpica în anul 1996. Cînd a ajuns sa aiba o înalta pozitie sociala, n-a uitat promisiunile facute, fapt care a dovedit ca este un om de caracter.
