Pentru multi dintre voi numele George Mc. Donald este foarte cunoscut. El a fost pastor congregationalist într-o biserica mica de tara din Anglia , în mijlocul secolului al 19-lea. Într-o zi diaconii acestei biserici au venit la el si i-au zis ca le este imposibil sa-i mai plateasca salariul, de aceea ar fi mai bine pentru el sa se mute la o alta biserica.
În ciuda acestui fapt, pastorul s-a oferit sa ramîna sa-i slujeasca, chiar si fara salar, încercînd sa gaseasca bani pentru a supravetui ,predînd cursuri si scriind carti. Sotia lui însa , era hotarîta sa plece. “George” , spunea ea: ” oamenii acestia nu sunt atît de saraci încît nu ne pot plati, ci ei au inventat acest motiv pentru ca nu ne mai vor !
Va puteti imagina cîta durere este în aceste cuvinte :”ei nu ne mai vor “? Mc. Donald, a ajuns renumit ca poet si nuvelist, dar amintirea acelui moment cînd a fost respins si nedorit, l-a urmarit toata viata.
Fiecare dintre noi trecem prin furtuni ale vietii. Si mie mi s-a spus de catre o biserica :”Nu te mai vrem “! Este întradevar dureros ! Multi dintre voi ati trecut prin aceleasi necazuri , fiind respinsi si nedoriti de cineva, sau în anumite cercuri . Sa nu uitati ca si atunci cînd oamenii nu va mai vor, Cuvîntul lui Dumnezeu ramîne cu noi si Dumnezeu nu ne paraseste niciodata. Ceea ce trebuie sa ne faca sa nu ne pierdem inima în astfel de situatii este maretul adevar : “bunatatile Domnului nu s-au sfîrsit si îndurarile Lui nu au ajuns la capat “!
