Într-o povestire se spune ca un beduin ce calatorea prin desert, a ajuns într-o oaza unde dorea sa ramîna peste noapte .Acolo a vazut un cort sarcacios si a mers la acel locuitor al oazei sa-i ceara gazduire. Cînd a ajuns în usa cortului, gazda i-a ascultat cererea cu atentie, apoi l-a întrebat : ” care-i dumnezeul caruia te închini “?
Calatorul i-a raspuns ca el nu crede în nici un dumnezeu, dar are nevoie de un adapost peste noapte. Dupa ce a auzit marturia trecatorului , în loc sa împarta cu el un colt al cortului , gazda l-a scos afara spunînd : ” un necredincios n-are ce cauta în cortul meu “!
În timpul noptii însa Domnul Isus s-a aratat în vis omului ce era gazda , întrebîndu-l : “Unde este musafirul pe care trebuia a-l primesti “? “L-am scos afara pentru ca el nu crede în Tine , a raspuns cu mîndrie cel întrebat “!
Fara sa-i raspunda vre-un cuvînt la atitudinea pe care a avut-o, Domnul Isus l-a invitat pe acel nemilos afara din cort si i-a cerut sa se uite spre cer spunîndu-i : Priveste cîte stele sunt pe firmamentul cerului, care este un mare acoperis pentru toti oamenii . Eu n-am stins niciuna dintre aceste stele , pentru ca acest om înca nu ma cunoaste. Daca Eu fac sa straluceasca soarele si stelele pentru toti oamenii acestei lumi, se cuvenea ca si tu sa arati dragoste, oferind gazduire unui necunoscut !
Un adevarat crestin îsi iubeste semenii. Prin jertfa si slujirea noastra trebuie sa-i ajutam pe cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu sa descopere maretia dragostei Lui.
e frumos