În vremea Domnului Isus, a fi milos era un semn de slabiciune. Cei din timpul Domnului Isus , admirau dreptatea, curajul, diciplina si pedeapsa aplicata celui gresit. Termeni ca:mila, compasiune, generozitate , nu prea erau folositi. Un filozof a spus : “Mila este o boala a sufletului”! Iar acest mod de gîndire era puternic reflectat în cultura vremii.Putem întelege acasta urmarind atitudinea pe care o aveau cu privire la sclavi: Potrivit afirmatiilor lui aristotel, sclavii erau “unelte vii”. Acestia puteau fi trimisi în arene sa fie masa de seara pentru lei !
Daca un sclav îmbatrînea si nu mai putea sa lucreze, putea fi înlocuit la fel ca un ciocan spart sau un plug tocit, fara ca nimeni sa nu aiba nici un fel de reactie.
Nici copiii nu erau tratati mai bine decît sclavii. Daca o femeie nastea o fetita sau un baiat cu defecte fizice, tatal putea sa-l scoata afara si sa-l lase sa moara.
Aceeasi atitudine aveau si fata de dusmani. Singurii dusmani preferati, erau cei morti ! În vremea Domnului Isus era de neconceput sa ai mila fata de dusmani.
Domnul Isus însa a fost deosebit fata de cultura lumii în care a trait. N-a fost în pas cu spiritul vremii de atunci si nu este în pas cu spiritul vremii de astazi. Exista o atitudine specifica a vremii în care noi traim întîlnita chiar între crestini : Atitudinea de neglijenta fata de cei saraci, de indiferenta fata de cei slabi, de adversitate fata de cei ce fac rau, de intoleranta fata de prizionieri si minoritati si de completa nepasare fata de cei robiti de pacat. Aceasta atitudine întîlnita atît de fregvent astazi, este atît de departe de atitudinea pe care Domnul isus a avut-o fata de aceste categorii de oameni.
Îl vei lasa pe dumnezeu sa te ajute sa-ti schimbi atitudinea inimii tale fata de acesti oameni , sau vei continua sa te conformezi spiritului vremii ?
