Atunci cînd spunem sotiei sau sotului : “Draga te iubesc cu toata inima “! De fapt noi ne predam persoanei iubite. Tot ceea ce avem devine al lui sau al ei. Ne exprimam o asa de mare încredere în persoana iubita încît suntem gata sa împartasim si sa-i încredintam tot ceea ce avem, tot ceea ce suntem si tot ceea ce vom deveni.
Aceiasi masura de predare asteapta si Dumnezeu. Lui trebuie sa-i apartinem în totul si în toate si chiar oferindu-ne mai întîi. De aceea Domnul Isus spune: “Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”!
Exista o întîmplare care poate sa ilustreze starea în care se afla privind masura predarii, multi oameni astazi : Papa Ioan Paul al II lea a avut un moment al vietii cînd medicii i-au prescris un transplant de inima. Cînd s-a auzit despre acest fapt, o mare îngrijorare a cuprins întreaga lume catolica.
În acele zile un mare numar de credinciosi s-au adunat în piata palatului din Vatican
Fluturînd mîinile în aer si strigînd : ” parinte; ia inima mea “!
Auzind aceasta declaratie exprimata de o asa de mare multime, Papa nu stia ce decizie sa ia si cum sa raspunda. Dupa cîteva minute a anutat o metoda surprinzatoare pentru a-l identifica pe acel a carui inima urma sa o accepte. El le-a cerut tuturor sa faca liniste , pentru ca de la fereastra apartamentului papal , va lasa sa cada o pana.
Acolo unde avea sa se aseze pana, acea persoana urma sa fie aleasa pentru a oferi inima pentru transplant. Cînd multimea a facut liniste, Papa Ioan Paul al II lea a dat drumul la pana. În acele moente multimea a început sa strige din nou , fluturînd mîinile cu si mai multa energie.
În zona în care ajungea pana însa , strigatele nu mai erau asa de puternice. Oamenii îsi trageau mîinile în jos si apoi suflau puternic ca pana sa se ridice din nou în aer.
Scena a ajuns sa fie ridicola: oamenii strigau : “Parinte ia inima mea”! apoi suflau spre pana ca aceasta nu cumva sa se opreasca asupra lor !
Cred ca aceasta întîmplare ilustreaza foarte bine starea multora dintre oameni. De atîtea ori suntem gata sa facem o manifestatie entuziasta fata de Dumnezeu , declarînd lucruri mari sau gesticulînd , fara a fi gata însa a plati pretul jertfei depline.
Ne oferim sa predam lui Dumnezeu ,timpul nostru, casa noastra masina , banii ; dar ce se întîmpla cu inima ?
ma bucur ca am gasit o ilustratie pt ce ar trebui sa insemne inchinarea si ceea ce ma bucura si mai mult este faptul ca este adevarata si se poate vedea cat de egoisti sunt si asa zisi crestini din ziua de azi
de multe ori nu suntem constienti ca lui DUMNEZEU nu-i trebuiesc doar bunurile noastre ci in mod special inima din care vin toate lucrurile pe care le facem…….DOAMNE juta’ne sa-ti predam inima in totalitate si fa ce doresti din ea