Într-un desen animat era prezentat un pod a carui limita maxima de greutate era de 8 tone. Pe acest pod a ajuns sa treaca un camion pe care era inscriptionata aceiasi greutate ; 8 tone. Cînd acest camion a ajuns la jumatatea podului , un porumbel s-a asezat pe prelata. În acel moment podul s-a rupt si camionul s-a prabusit în mijlocul rîului. Podul a fost construit numai pentru a sustine 8 tone si camionul avea exact aceeasi încarcatura. De aceea n-a mai putut sustine în plus nici greutatea unui porumbel !
Cu siguranta aceasta povestire se întîlneste numai în desenele animate. Nu se poate întîmpla asa ceva în realitate. Cele mai multe poduri vor rezista peste greutatea limita admisa, chiar daca s-ar aseza un stol de porumbei pe prelata camionului. Ce este însa demn de subliniat este faptul ca fiecare pod are o limita de greutate si un punct de rupere, în care si greutatea unui porumbel este prea mare.Nu greutatea porumbelului este aceea care a rupt podul, ci greutatea tirului care îl traversa.
Si noi avem probleme cu porumbeii ; nu-i asa? Sunt acele momente cînd ne întîlnim cu situatii cînd spunem : “Asta este deja prea mult”! De atîtea ori viata noastra este încarcata cu probleme si responsabilitati pîna la limita maxima. Atunci devenim furiosi împotriva lucrurilor neînsemnate. Dar nu acestea sunt adevaratele poveri ; ci marea încarcatura pe care deja o purtam !
Fiecare persoana are o limita maxima a poverii pe care o poate purta . De aceea sa lasam toate îngrijorarile la picioarele Domnului Isus.
