După 15 ore de călătorit cu autobuzul și camioneta am ajuns pe 29 aprilie la prânz în Puerto Bermudez unde ne aștepta Macedonio, iar pe 30 în zori am urcat toți în barcă, îndreptându-ne spre San Fausto. Eram o echipă de 4 medici și 6 misionari, fiecare cu îndatoririle lui specifice. Cel mai important era ca munca noastră împreună să atragă cât mai multe persoane pentru a asculta istoriile biblice.
Când am ajuns în San Fausto, în câteva ore am reușit să ne desfășurăm, transformând clădirea goală a postului medical într-o adevărată policlinică. Pentru aceasta, indigenii au pus mână de la mână, aducând fiecare ce a putut: o masă, un scaun, o rogojină etc..
Vineri după masă activitatea noastră propriu-zisă a început. Primii pacienți au început să sosească, și medicii și-au început activitatea. În cele 4 zile de ajutor medical, au trecut pe la postul medical aproximativ 100 de persoane, și fiecare a fost ajutat într-un fel sau altul. Uneori coada la doctor se făcea destul de mare, așa încât, chiar de la început am avut și alte activități care să stârnească interesul oamenilor.
Deși partea cea mai mare a acestei campanii a fost legată de lucrarea medicală, totuși scopul pe termen lung pe care îl țintim este acela ca oamenii să ajungă să audă Evanghelia. Pentru aceasta, Jorge, care stă tot timpul cu ei, trebuie să știe ce are de făcut, și să înțeleagă bine tot ce îl învățăm. Așa că treaba mea a fost să îl ucenicizez pe Jorge în baza experienței învățate de la alți misionari.
De asemenea, am profitat de faptul că oamenii veneau și rămâneau mai mult timp adunați, și am reușit să le spunem câteva istorii despre începuturile omenirii. Eu am pregătit și le-am spus o istorie despre cum este Dumnezeu, ce este Biblia și cum a apărut. Vineri le-am povestit și despre răscoala lui Lucifer, care a ajuns să se numească Satan.
Sâmbătă Macedonio le-a povestit Creația. Duminică, la întâlnirea obișnuită de la templul construit de ei, au venit numeroase persoane noi. Cu această ocazie, le-am prezentat, sub forma unei istorii dramatizate cu personaje, Căderea omului în păcat. Au fost impresionați și am văzut că au priceput foarte bine ce s-a întâmplat. Adina a reprezentat-o pe Eva, iar eu pe Adam. Eden a fost Șarpele, iar Macedonio prezentatorul. Pentru că nu voiam să le dăm impresia că Dumnezeu seamănă cu omul, am făcut dialogurile special pentru ca Macedonio, când povestea, să spună replicile lui Dumnezeu într-o vorbire indirectă. Încercăm să avem deci mare grijă pentru ca acești oameni să aibă încă de la început o imagine corectă despre Dumnezeu.
Cât am stat între ei, am văzut că puțin câte puțin s-au deschis la dialog și conversație, și că dacă la început eram niște străini pentru ei, după patru zile se purtau mult mai natural.
Dorim ca în acest an să putem construi casa misionară, pentru ca începând cu 2005 să se poată lucra îndeaproape cu comunitățile native de pe toată valea. Eu și Adina dorim să ne implicăm în acest proiect cu toată seriozitatea și să investim timpul și energia noastră în ridicarea de biserici stabile și bine fundamentate între acești Asheninca care în prezent sunt în stadiul de zero creștinism.
Acum suntem în nordul Peru, în orașul Chiclayo, unde Segadores organizează împreună cu niște echipe din SUA o conferință pentru pastorii locali. Vom sluji ca traducători, dar în câteva ocazii vom vorbi și despre cum folosește Dumnezeu biserica din România pentru a trimite misionari în cât mai multe zone de pe glob și cum am fost chemați noi la misiune
Vă mulțumim pentru rugăciunile voastre, care înseamnă mult pentru noi. De asemenea mulțumim tuturor celor care s-au implicat și financiar în acest proiect. Trebuie să vă dăm și această veste, ca să vă puteți bucura, căci întreaga campanie a fost finanțată aproape în exclusivitate cu bani românești, adică cu darurile voastre de bună voie.
Închei aici, încurajându-vă să nu încetați să sporiți în râvna pe care o aveți pentru lucrarea Domnului. Fiecare suntem o părticică, un fir de nisip, dar împreună formăm malul mării, și valurile nu trec de noi.
Vă salutăm cu drag din Peru,
M și A. D.