Bobocul de trandafir

(autor necunoscut)

Un tânar predicator se plimba odata alaturi de un predicator mai în vârsta printr-o gradina cu trandafiri, marturisindu-i acestuia din urma ca nu prea stie care este voia lui Dumnezeu pentru viata lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el sa faca în viata. Predicatorul cu experienta s-a îndreptat spre un tufis de trandafiri, a rupt un boboc si i l-a dat tânarului, rugându-l sa-l desfaca, fara a rupe însa nici o petala! Neîntelegând ce legatura poate sa existe între un boboc de trandafir si voia lui Dumnezeu pentru viata lui, tânarul l-a privit întrebator, dar din respect fata de colegul sau, a încercat sa desfaca bobocul. Zadarnica si trista încercare! Foarte curând si-a dat seama ca nu are cum sa “înfloreasca” trandafirul fara a-i distruge petalele catifelate.

Predicatorul mai în vârsta i-a spus atunci cu blândete în glas: “Daca nici macar un boboc de trandafir nu putem desface cu mâinile noastre fara a-i nimici frumusetea, cum ne putem închipui ca am avea întelepciunea de a ne întelege de la bun început întreaga viata? Dumnezeu a creat floarea si tot El o face sa înfloreasca. În mâinile mele trandafirul moare. Ma voi încrede, asadar, în calauzirea Lui în fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din calatoria pribegiei mele pe acest pamânt. Singur Tatal ceresc stie si cunoaste calea ce-mi sta înainte. Ma voi încrede în El, în întelepciunea Lui de a depana momentele din viata mea, unul câte unul, la fel cum desface petalele trandafirului, una câte una.”