Poem de Crăciun

1) Ogoarele au adormit în noapte,
Iar câmpu-i nea, cum gheață este râul
Și albe-s dealurile-depărtate
Cum alb ni-e sufletul și cald ni-e duhu

2) Pe cerul plin de pace se văd stele
Iar altele mai mari coboară-n fulgi.
Sunt mai voioase astăzi, parcă, ele,
Deși nu e nici una pentru magi.

3) Se-aud colindatarii-n depărtare,
Răsună imnuri sfinte pe pământ,
Iar inimile-nalță o cântare
Spre slava Celui ce-i în veci Preasfânt.

4) E ZIUA DOMNULUI! E bucurie!
Copii, părinți și vârstnici, laolaltă
Ne-am adunat cu toți la părtășie
Să ne-amintim de ziua minunată.

5) Când s-a născut ISUS ““ al nostru REGE
Mântuitorul nostru preaiubit
Ca din păcat, din laț să ne deslege
Și să ne dea viață-n infinit.

6) Privind în adâncimile iubirii,
Privind la ura grea de pe pamânt,
La haina albă a neprihănirii
Și la noroiul de pe-al nost’ veșmânt.

7) S-a coborât din ceruri EL ““ DIVINUL,
Un dulce Soare, un Luceafăr blând
Să stâmpere otrava și veninul
Ce diavolul aduse înșelând.

8) Căci primii doi vorbiră cu dușmanul
Uitând s-asculte glasul Lui etern
Și-mbrațișară, negândind, păcatul,
Pășind întâia data spre infern.

9) Și-atunci, cu mult “˜nainte să se nască
Când omul săvârșise primul rău,
Când grijuri și nevoi aveau să-l pască
Atunci, așa grait-a Dumnezeu:

10) Va fi-ntre șarpe și între femeie,
Între sămânța ei și-a lui Satan
O ură veșnică și-o vrașmașie
Ce-l va zdrobi sub talpă pe Satan.

11) De-atunci trecură ani de grea durere
Pentru aleșii Tatălui de sus,
Însă aveau în duh o mângăiere,
Că-l vor vedea odată pe Isus.

12) Pe domnul, Balaam cânvda-L zărise,
Dar ÎL vedea pe drum, în depărtare,
O stea care din Iacov răsărise
Și un toiag de sfântă alinare.

13) Un alt profet vorbi despre MESIA
Că Duhul Sfânt în EL s-a odihni,
ÎNțELEPCIUNEA, SFATUL și TĂRIA,
FRICA DE DOMNUL ÎL va insoți.

14) Când toate-acestea păreau a fi vise
Ce-n noaptea neagră par reale, vii,
Au încolțit în inime aprinse,
Și-adus-au dimineața într-o zi.

15) Noi vă vom spune azi cum ISUS- DOMNUL
S-a coborât în om umil la noi,
A suferit simțind la fel cu omul-
Sărac, îndurerat ți în nevoi.

16) Noi vă vom spune împlinirea sfântă
A spuselor profeților demult
Ce peste tot pe oameni îi încântă
Căci pe pamânt MESIA s-a născut.

17) Trăia în Nazaret, în Galileea
Printre fecioare una preafrunoasă.
Acea fiintă se numea Maria
Și ea era de Dumnezeu aleasă.

18) Maria- tânără neprihănită-
Frumoasă floare rară din grădini,
Ființă pașnică și preaiubită,
Ca apele din sfintele fântâni

19) Era logodnică a unui june
Neprihănit și tânăr, și frumos.
Era tâmplar, cum Biblia ne spune
Și pentru Domnul Sfânt, om credincios.

20) Dar într-o zi a anului senină,
Când în suspine blânde se ruga,
Cu fața-n lacrimi și de pace plină,
Zărește-un înger care strălucea.

21) “- O! nu te teme cea de pace plină
Căci Dumneyeu te-a-nvăluit în har,
Cu viața-ți binecuvântată, lină,
Printre femei tu esti argintul rar.

22) Eliberează, dar, a ta inimă
S-alunece în sfinte părtășii,
Maria! Tu de astăzi vei fi mamă,
Tu vei aduce lumii bucurii.

23) Înaintează-n cânt pe cale
Căci spinii toțo sunt flori de dor,
Sunt stropi ai dragostei prin care,
Vei naște un MÂNTUITOR..

24) Din Duhul Sfânt EL se va naște
Și ÎI vei pune numele ISUS!, ”
“Eu nu cunosc acestea toate,
Dar facă-mi-se după cum ai spus. ”

25) Se duse, mai târziu, în drumeție
Cu Iosif ce-o-ngrijea cu sfănt respect.
Mergeau la Betleem să se înscrie,
Urmând al lui Cezar August proiect.

26) Călătoriră osteniți spre locul
Unde-a copilărit Iosif umil
Și în cetate îi venise timpul
Mariei ca să-L nască pe COPIL.

27) Dar, neavând la han un spațiu cald,
Un loc de poposire, un locaș
Maria a născut și într-un grajd,
În iesle-L puse pe copil, gingaș.

28) Atunci se împlinise-o profeție:
“Tu, Betleeme, nu e;ti ne-nsemnat
Căci vei aduce lumii bucurie –
UN DOMNITOR, AL PĂCII ÎMPĂRAT. ”

29) Păstori ce cunoșteau adânc ținutul
Oițele pe-atunci își străjuiau.
Ca să nu-i biruiască leneș somnul
Stăteau la foc și între ei vorbeau.

30) Priveau din când în când înspre desișuri
Vreo fiară să n-atace turma lor,
Când se-auziră-n noapte dulci ecouri
Și glasuri line se-auziră-n cor.

31) – Ați auzit? Îngână cel mai tânăr…
Aud un cor ce cântă în văzduh!,
– O, nu răspunse unul. Ești prea tânăr…
Vei fi iubind și ti auzi vreun duh.

32) Când pacea se-așternu în noaptea-adâncă,
Din geamătul pustiei depărtate
Se auzi un cânt din stâncă-n stâncă,
Și coruri izbucniră toate-odată.

33) – Ia ascultați! vorbi-n uimire unul.
– Dar, ia priviți! Ce se întâmplă oare?
Parcă se-nseninează dulce cerul…
Parcă în noapte se ivește-un soare.

34) Aud și văd acum sfintele coruri –
Sunt îngerii ce cântă clar, mereu…
Simt ale heruvimilor ecouri
Ce cântă: “SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT E DUMNEZEU!”.

35) “Să fie pace pe pământul vostru
Între acei plăcuți lui Dumnezeu,
Iar sus în cer unde-i locașul nostru,
Răsune :SLAVĂ! SLAVĂ! tot mereu. ”

36) De bucuria sfântă, serafimii
Au coborăt din slăvile cerești.
Arhangheli, luptători și serafimii
Formau un cor de cete îngerești.

37) O, ce sublime melodii cântară!
Ce duioșie au adus! Cât foc!
Cînd noaptea rece o înseninară
țâșnise dimineața-n acel loc.

38) Păstorii, neștiind ce se întâmplă –
De este adevăr sau este vis –
Și-au aplecat pe iarbă a lor tâmplă
Și căutau un loc de ascunziș.

39) – Să nu vă temeți! îngerul rostise
Căci vă aduc din cer o bună veste,
Azi, în Iudeea-n fașă stă în iesle
Un prunc ce din fecioară sfântă este.

40) Azi s-a născut în lume copilașul
Trimis din cer de Însuși Dumnezeu.
Suavul ,dulcele copil, gingașul,
Va mântui pe oameni de cel rău.

41) Cântă apoi cu glasu-i corul sfânt:
“Mărire, slavă-n cerurile-nalte
Lui Dumnezeu. Și pace pe pământ
Între acei cu sufletele calde. ”

42) Păstorii au pornit apoi spre locul
Care ducea la staulul vestit
Și fiecare vru să vadă pruncul
Ce s-a născut și ceru-a înveselit.

43) În graba lor ajunseră la locul
În care se afla cel copil,
Cu o iuțeală mare, văzând pruncul,
Îngenuncheară-n fața lui umil.

44) O, ce frumos și blând El șade-n iesle
Și nici că-i pasă de venirea lor
El a venit aici s-aducă pace
Și bucurie sfântă tuturor.

45) Cu drag le spuse mama ce-L născuse
C-a fost trimis de Tatăl credincios.
Apoi, flăcăul de la turmă spuse
Cu glasul plin de tremur și sfios:

46) – Copile scump, al cerurilor crin
Iubire-mi dă azi chipul tău duios,
Doresc dar să fim una pe deplin
Și-n viață tu să-mi dai un sfânt folos.

47) Îngenunche, apoi, sfios bătrânul
Și ÎL privi cu lacrimi de copil,
I se însenină de-odată chipul
Și-i zise când ÎL mângîia umil:

48) – O cum putut-ai să lași ceruri sfinte
Cu bogăția cea fără de margini
Și slava pentru care nu e minte,
Nici ochi să o cuprindă în imagini!

49) Te-ai despărțit de-a Tatălui privire
Ca să te naști în frig și-n umilință.
Te-ai coborât, din Rai, din strălucire
Și ai venit la noi în umilință.

50) Îngenunche apoi sfios un altul
Și-un altul a îngenuncheat smerit.
Priviră cu un zâmjbet copilașul
Și ÎI vorbiră pruncului iubit:

51) “O, scump copile, Dumnezeu e-n tine,
Iar Tu, ODRASLĂ, ești din Dumnezeu.
Viața știm că de la tine vine
Și c-ai venit să ștergi al nostru rău.

52) Acum noi știm că-n orișicare floare,
Și-n cerul clar, e harul Tău ceresc,
Iar mai presus de lună și de soare
Se află raiul- tronul Tău regesc…”

53) Grăit-a cel din urmă păstorașul
Și au plecat la turme-nbujorați,
Duceau în inimă pe COPILAȘUL,
Cântând lui Dumnezeu înseninați.

54) Am fi dorit să fim și noi acolo,
Să-L sărutăm, să ne-nchinăm smeriți,
Dar știm ca-I viu și azi Mântuitorul,
Și ne-a făcut ai cerurilor prinți.

55) Am fi dorit să-i auzim pe îngeri
Cum cântă-n cor, slăvind pe Dumnezeu,
Dar și azi cântă-n ceruri îngeri,
Când un căzut se-ntoarce de la rău.

56) L-au așteptat preoții, cărturarii,
Crezând că mai târziu EL va veni.
Se împietriră, nu-l luară-n seamă
Și astfel diavolul îi amăgi.

57) Dar toți acei ce au vegheat în noapte,
Păzind ce au primit de stăpânit,
Au auzit a îngerilor gloate
Și pe Isus în viață L-au primit.

58) Tot astfel va veni și timpul
Când se va-ntoarce ca judecător
Și mulți cred azi că nu e cazul
Ca să revină dup-al său popor.

59) Dar eu vă spun prin Duhul Celui veșnic:
Venirea lui Isus e chiar în prag!
Un ceas mai e, o clipă, dar în sfeșnic
Ați mai turnat sfânt untdelemn cu drag?

60) Iar voi ce-ati șovăit în așteptare
Uitând ce mult sunteți de EL iubiți,
Treziți-vă din lunga zbuciumare,
Și îndrăzniți! La el sunteți primiți