PACE SAU PRĂPĂDENIE

0
160

PACE SAU PRĂPĂDENIE ?

În vremea în care trăim, întâlnim tot mai frecvent asocierea dintre termenul de „pace” şi cel de „prosperitate”. Spre deosebire însă de această realitate, apostolul Pavel, asociază termenul de „pace” cu cel de „prăpădenie!”. Întâlnim această asociere în scrisoarea pe care el a adresat-o membrilor bisericii din Tesalonic, cărora le-a spus:

Când vor zice: “Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” (1Tes.5:3)

Apostolul Pavel a asociat acești termeni, ca să arate măsura distrugerii care va fi provocată de evenimentele care vor avea loc în „ziua Domnului”, vreme în care va fi o revărsare a mâniei lui Dumnezeu peste întreaga lume. Pentru a înțelege aceste evenimente care vor veni ”ca un hoț noaptea”, (1 Tes.5:2), și dimensiunile distrugerilor pe care aceste urgii le vor provoca, trebuie să luăm în considerare:

1. Definirea prăpădeniei din ziua Domnului

Termenul ales de Dumitru Cornilescu pentru a traduce grecescul ”olethros” care definește urmările mâniei lui Dumnezeu, menționat în (1Tes.5:3) este ”prăpădenie” cu sensul de distrugere totală. În alte versiuni ale Bibliei, sau în alte texte, termenul ”olethros”, este tradus prin ”nimicire” (1Cor.5:5), ”pierzare veșnică” (2Tes.1:9), sau prin ”pierzare” (1Tim.6:9). Un derivat al termenului ”olethros” este întâlnit în textul din (Luca17:27 și 29), care este tradus prin: i-a ”prăpădit” pe toți, sau i-a ”pierdut” pe toți.

Acest studiu etimologic arată că evenimentele care vor avea loc în ziua Domnului, vor aduce: prăpădenie, distrugere, nimicire și pierzare, la o dimensiune care nu a mai fost întâlnită până acum. Înțelegem această dimensiune a urmărilor manifestării mâniei lui Dumnezeu, fiind atenți și la:

2. Descrierea prăpădeniei din ziua Domnului

Pentru a avea o imagine corectă referitoare la dimensiunile acestei prăpădenii, trebuie să îi avem în atenție pe oamenii din zilele lui Noe, cât și pe cei din zilele lui Lot, despre care Sfânta Scriptură afirmă că revărsarea mâniei lui Dumnezeu i-a prăpădit pe toți, sau i-a pierdut pe toți. În vremea lui Noe, Dumnezeu a nimicit ceea ce era pe pământ, oamenii și animalele, prin apele potopului, iar în zilele lui Lot, Dumnezeu a nimicit cetățile Sodoma și Gomora, prin foc și pucioasă.

Și astăzi sunt factori care pot să producă prăpădenie, distrugere și dezastre, precum: războaie, calamități naturale, pandemii, crize financiare, politice și sociale, persecuții și exterminări, și numărul acestor cauze ar putea să continue. Numai că distrugerile și dezastrele cauzate de acești factori sunt limitate în timp și la anumite zone și sunt diferite ca intensitate.

Fiindcă apostolul Pavel leagă această stare de prăpădenie de”ziua Domnului” , distrugerile și dezastrele anunțate vor fi globale și de o intensitate fără precedent.

Prevestind această vreme, el anunță că prăpădenia va veni pe neașteptate, asemenea hoțului, va fi progresivă, asemenea durerilor nașterii, și nu va putea fi evitată, fiindcă nu va fi chip de scăpare. (1Tes.5:2-3).

Datorită acestui fapt, putem spune că deși mânia lui Dumnezeu se descoperă și astăzi împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu (Rom.1:18), manifestările mâniei lui Dumnezeu vor fi generalizate și vor ajunge la dimensiuni cosmice, în ziua Domnului. Iar profețiile biblice referitoare la Ziua Domnului, ne ajută să înțelegem mai bine măsura prăpădeniei care va veni.

Expresiile ”ziua Domnului”, ”ziua aceea” și ”ziua lui Hristos”, care se referă la vremea mâniei lui Dumnezeu, sunt menționate în jur de 32 de ori în Sfânta Scriptură, iar în alte 86 de versete din Cuvântul lui Dumnezeu, sunt descrise diferite evenimente care vor avea loc în această vreme, fără a cuprinde aceste numiri. Potrivit profețiilor Bibliei, înțelegem că ziua Domnului nu este o zi calendaristică de douăzeci și patru de ore, ci o vreme, o anumită perioadă de timp, în care se va revărsa mânia lui Dumnezeu.

După cum în prezent suntem în ziua mântuirii, care nu este o zi calendaristică, ci o vreme de har, în care Dumnezeu își revarsă mila, dragostea și îndurarea Sa, (2Cor.6:2;Evrei 3:15,4:7), tot așa va fi și o zi a mâniei, vreme în care Dumnezeu va împlini judecățile Sale (Is.2:12;13:6; Ezec.30:3; Ap.16:14-17..etc).În această vreme va fi un timp de distrugere, prăpădenie, întuneric, foc și groază, în care întreaga existență va fi afectată (Ioel 1:15;2:1,11; Țefania 1:14-15; Zah.14:1;2Pet.3:10.. etc.).

Profetul Isaia descrie această zi a mâniei lui Dumnezeu spunând:

Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea, toate mâinile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte.

Ei sunt năpădiţi de spaimă, îi apucă chinurile şi durerile, se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi, feţele lor sunt roşii ca focul. Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.

Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, şi luna nu va mai lumina. “Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi, pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.

Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. Pentru aceasta voi clătina cerurile, şi pământul se va zgudui din temelia lui de mânia Domnului oştirilor, în ziua mâniei Lui aprinse.” (Isaia 13:6-13).

Anunțând aceeași vreme a mâniei lui Dumnezeu, profetul Ioel adaugă:

Vai! ce zi!” Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noştri? Şi n-a pierit bucuria şi veselia din Casa Dumnezeului nostru?

S-au uscat seminţele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi suferă!” (Ioel,1:15-18)

Iar apostolul Petru completează această imagine a urmărilor manifestării mâniei lui Dumnezeu, spunând:

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2Pet.3:10)

Deși o parte dintre aceste profeții s-au împlinit în mod limitat la căderea Babilonului, sau în timpul invaziei de lăcuste din vremea profetului Ioel, ele își vor găsi împlinirea în mod plenar în evenimente viitoare, care vor marca vremea mâniei lui Dumnezeu. Cu toate că Domnul Isus ne-a atenționat că nu este treaba noastră să știm vremurile și soroacele (Fapt.1:7), iar apostolul Pavel spune celor din Tersalonic că despre vremi și soroace n-au trebuință să li se scrie (1Tes.5:1), ca să înțelegem prăpădenia care va avea loc în vremea mâniei lui Dumnezeu, trebuie să luăm în considerare și:

3. Durata prăpădeniei din ziua Domnului

Deși nu precizează durata manifestării mâniei lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură ne descoperă anumite adevăruri legate de această perioadă. Urmărind mesajul adresat de apostolul Pavel credincioșilor din Tesalonic, descoperim că el a vorbit mai întâi despre răpirea bisericii (1Tes.4:15-18), și apoi a anunțat prăpădenia care urmează după acest eveniment, în ziua Domnului (1Tes.1:5:1-3).

Același adevăr este descoperit și în cea de-a doua epistolă pe care apostolul Pavel a adresat-o credincioșilor din Tesalonic, cărora le-a spus:

Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.

Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut.” (2Tes.1:6-10)

Prin aceste afirmații ale apostolului Pavel înțelegem că cei credincioși vor avea parte la arătarea Domnului Isus împreună cu îngerii Săi, de odihnă și de proslăvire, iar în ”ziua aceea”, care urmează după răpirea Bisericii, cei necredincioși vor avea parte ne întristare și de pedeapsă într-o flacără de foc, care reprezintă manifestarea mâniei lui Dumnezeu.

Deci, și prin acest pasaj înțelegem că mânia lui Dumnezeu începe după arătarea Domnului Isus și răpirea bisericii.

Același adevăr este revelat și de Domnul Isus, care în mesajul Său profetic a anunțat că:

Îndată după acele zile de necaz “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Mat. 24:29-31)

Păstrând în atenție anunțurile făcute de Domnului Isus înțelegem că după acele zile de necaz, generate de Anticrist, care deja și-a atribuit prerogative divine, fiindcă urâciunea pustiirii a fost deja așezată în locul sfânt (Mat.24:15), se va arăta în cer semnul Fiului omului, asemenea fulgerului care este văzut de la răsărit până la apus.

În acele momente când Domnul va apărea pe nori, îngerii lui Dumnezeu cu trâmbița răsunătoare îi va aduna pe cei credincioși de la o margine a pământului și a cerului, până la cealaltă (Mat.24:31). După acest moment care este de fapt răpirea Bisericii, va începe ”ziua Domnului” și revărsarea mâniei lui Dumnezeu peste întreaga existență.

Dovadă a acestui fapt este anunțul care arată că atunci: “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”, iar ”toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” (Mat.24:29-30).

Și apostolul Ioan, prin revelațiile pe care le-a primit atunci când a fost exilat pe insula Patmos, pe care le-a redat în cartea Apocalipsa, a anunțat că mânia lui Dumnezeu va începe după ce va fi ruptă pecetea a șasea, spunând:

Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor:

“Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?“(Ap.6:12-17)

Și în afirmațiile Apostolului Ioan descoperim aceleași fenomene anunțate de Domnul Isus și anume: soarele se întunecă, luna își pierde intensitatea luminii, stelele vor cădea pe pământ, la care este adăugat și un mare cutremur de pământ.

Dacă Domnul Isus a spus că semințiile pământului se vor boci, apostolul Ioan arată că oamenii de orice categorie se vor ascunde în peșterile stâncilor, pentru ca să se ascundă de grozăvia mâniei lui Dumnezeu. El identifică acest fapt prin declarația pe care oamenii o vor face, spunând: ”a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”(Ap.6:17).

Apostolul Ioan anunță nu numai timpul în care va începe mânia lui Dumnezeu, ci și timpul în care aceasta se va sfârși:

Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.”Ap.15:1. Apoi a ”auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: “Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” Ap.16:1

Dacă vremea mâniei lui Dumnezeu începe după ruperea peceții a șasea, aceasta va continua cu evenimentele care vor fi anunțate prin sunetul celor șapte trâmbițe și cu cele ce vor fi declanșate prin vărsarea celor șapte potire. Știm aceasta fiindcă este anunțat că odată cu vărsarea potirelor, mânia lui Dumnezeu se va încheia (Ap.15:1), iar după vărsarea celui de-al șaptelea potir, este prevestit faptul că un mesaj rostit cu glas tare va anunța:”s-a isprăvit!” (Ap.16:17)

Aceste declarații ale apostolului Ioan, arată că Ziua Domnului care înseamnă declanșarea și manifestarea mâniei lui Dumnezeu asupra întregii existențe, va avea loc după răpirea Bisericii. Acest eveniment al răpirii Bisericii, care precede începutul mâniei lui Dumnezeu este prezentat în (Ap.7:9-17).

În urma acestor declarații făcute de apostolul Pavel, Domnul Isus și apostolul Ioan putem spune că Biserica va fi răpită înainte de mânia lui Dumnezeu și  va fi scutită de mânia lui Dumnezeu, care va însemna: judecată asupra pământului (Ap.8:7), asupra mărilor ( Ap.8:8-9), asupra apelor (Ap.8:10-11), asupra astrelor cereşti (Ap.8:12), asupra oamenilor (Ap.16:17-21), asupra sistemului mondial păgân (Ap.18:2), asupra lui Anticrist, și asupra colaboratorilor şi al armatei lui Anticrist, care va veni să lupte împotriva Ierusalimului și a lui Israel (Ap.19: 19-21).

Spun aceasta deoarece apostolul Pavel anunță că prăpădenia va veni peste ”ei”, nu peste noi cei credincioși (1Tes.5:3-4), iar apostolul Ioan cât și Domnul Isus anunță că locuitorii pământului se vor boci și vor căuta loc de adăpost în peșterile munților, nu cei credincioși (Mat.24:29;Ap.6:15-17).

Apoi, sunt mai multe pasaje ale Scripturii care arată că cei credincioși care vor face parte din Biserică, vor fi scutiți de mânie:

Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos” (1Tes.5:9),

Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.” 1Tes.1:9-10

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.” Rom.5:8-9, și menționez doar o parte dintre aceste versete.

Fiindcă sunt unii care pun la îndoială faptul că va fi o vreme a mâniei lui Dumnezeu, afirmând că un Dumnezeu plin de dragoste nu poate să judece și să pedepsească într-o așa măsură, trebuie să luăm în considerare și:

4. Dovada prăpădeniei din ziua Domnului

Pentru a înțelege că Dumnezeul dragostei este și un foc mistuitor și este grozav să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu, trebuie să ne amintim de oamenii din vremea lui Noe și de cei din vremea lui Lot. Cei din generația lui Noe râdeau de el, fiindcă a construit o corabie pe uscat și că vorbea despre ploaie și potop, fenomene care nu au fost cunoscute până atunci.

Numai că după ce Dumnezeu a închis ușa corăbiei, ei s-au convins că Noe a avut dreptate, dar, prea târziu. Izbăvirea lui Noe și a familiei lui este o dovadă că Dumnezeu mai întâi îi pune la adăpost pe cei credincioși și numai după aceea își dezlănțuie mânia.

Și în cazul lui Lot, când acesta și-a anunțat familia că Dumnezeu urmează să-și dezlănțuie mânia asupra cetăților Sodoma și Gomora, ginerii lui credeau că tatăl lor glumește. Foarte curând însă aceștia și-au dat seama că nu-i de glumit cu Dumnezeu. Deși îngăduie o vreme de milă și îndurare, în momentul când oamenii întrec măsura fărădelegii, Dumnezeu își descoperă mânia.

Foarte sugestiv este și exemplul lui Faraon din Egipt. Când Moise i-a cerut ca să lase poporul Israel să meargă în pustiu la închinare, Faraon a răspuns că nu-L cunoaște pe Domnul. Cu toate că Dumnezeu i-a vorbit prin zece urgii, inima lui Faraon a rămas tot plină de îndoială și de necredință, fapt care ia adus pieirea împreună cu întreaga armată.

Acest fapt a atras mânia lui Dumnezeu asupra lui și asupra Egiptului, prin zece plăgi care au venit succesiv ca o judecată asupra fiecărui domeniu al existenței.

Dacă te îndoiești că va fi o vreme a mâniei lui Dumnezeu, ia seama ca nu cumva să te trezești prea târziu, când nu va mai fi chip de scăpare. Ca să nu te asemeni oamenilor din vremea lui Noe, a celor din Sodoma și Gomora, sau lui Faraon, fii atent la soluția ce ne este recomandată prin Cuvântul Scripturii:

5. Depășirea prăpădeniei din ziua Domnului

Pentru a scăpa de mânia lui Dumnezeu şi a avea parte de răpire împreună cu toţi cei credincioşi trebuie:

a. Să cunoști și să crezi ceea ce urmează să se întâmple

După ce a anunţat vremea prăpădeniei, apostolul Pavel a spus celor din Tesalonic: „…voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ” (1Tes.5:4).

Acest fapt arată că cei credincioşi trebuie să cunoască adevărul şi ceea ce urmează să se întâmple, pentru ca ziua prăpădeniei şi a necazului să nu fie pentru ei o mare surpriză, venind ca un hoţ.

b. Să fii un fiu al luminii

Cei credincioşi nu numai că ar trebui să ştie ceea ce urmează să se întâmple, ci, fiecare în parte trebuie să fie un fiu al luminii, fiind născut din nou prin credința în Domnul Isus. Acest imperativ este autorizat de declaraţia: „Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.” (1Tes.5:5).

Dacă în lumea în care trăim sunt foarte mulţi fii ai întunericului şi ai nopţii, noi trebuie să fim fii ai luminii şi să trăim şi să umblăm în lumină (Mat.5:14-16; Ef.5:8-11; Rom.13:11-14).

c. Să fii treaz

Acest imperativ este accentuat de atenţionarea: „ …De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji” (1Tes.5:6-8/a).

Marele pericol care îi pândeşte pe cei credincioşi în această vreme a sfârşitului, este să fie prinşi de somnul ne-vegherii. Domnul Isus a atenţionat asupra acestui fapt, prin pilda celor 10 fecioare (Mat.25:1-13) şi prin repetarea îndemnului:” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Mat.24:42;25:13).

d. Să fii pregătit

În contrast cu modul de viaţă al fiilor întunericului, apostolul Pavel îi cheamă pe cei credincioşi să fie pregătiţi folosind declaraţia: „ … cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.” (1 Tes.5:8).

De aceea putem spune că suntem pregătiţi atunci când suntem echipaţi purtând platoşa credinţei şi a dragostei şi avem drept coif, nădejdea mântuirii.

Fiindcă vremea prăpădeniei este atât de aproape, lasă-mă să te întreb: eşti conştient de acest fapt? Apoi, eşti un fiu al luminii şi veghezi fiind gata să-L întâlnești pe Domnul?

Dacă nu ai această siguranţă este vremea să te pocăieşti şi să te întorci la Dumnezeu chiar acum, şi să trăieşti ca un fiu al luminii, pentru ca să scapi de mânia lui Dumnezeu şi să ai parte de răpire şi de viaţă veşnică împreună cu Domnul.

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.