PACE SAU PRĂPĂDENIE ?
În vremea în care trăim, întâlnim tot mai frecvent asocierea dintre termenii „pace” și „prosperitate”. Spre deosebire de această realitate, apostolul Pavel asociază termenul „pace” cu „prăpădenie!”. Întâlnim această asociere în scrisoarea pe care el a adresat-o membrilor bisericii din Tesalonic, cărora le-a spus:
„Când vor zice: «Pace și liniște!», atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” (1 Tes. 5:3)
Apostolul Pavel a asociat acești termeni pentru a arăta măsura distrugerii care va fi provocată de evenimentele din „ziua Domnului”, vreme în care va avea loc o revărsare a mâniei lui Dumnezeu peste întreaga lume. Pentru a înțelege aceste evenimente, care vor veni „ca un hoț noaptea” (1 Tes. 5:2), și dimensiunile distrugerilor pe care le vor provoca, trebuie să luăm în considerare următoarele aspecte:
1.Definirea prăpădeniei din ziua Domnului
Termenul ales de Dumitru Cornilescu pentru a traduce grecescul „olethros”, care definește urmările mâniei lui Dumnezeu, menționat în (1 Tes. 5:3), este „prăpădenie”, cu sensul de distrugere totală. În alte versiuni ale Bibliei sau în alte texte, termenul „olethros” este tradus prin „nimicire” (1 Cor. 5:5), „pierzare veșnică” (2 Tes. 1:9) sau „pierzare” (1 Tim. 6:9). Un derivat al termenului „olethros” este întâlnit în (Luca 17:27 și 29), fiind tradus prin: i-a „prăpădit” pe toți sau i-a „pierdut” pe toți.
Acest studiu etimologic arată că evenimentele care vor avea loc în ziua Domnului vor aduce prăpădenie, distrugere, nimicire și pierzare la o dimensiune care nu a mai fost întâlnită până acum. Această dimensiune a urmărilor manifestării mâniei lui Dumnezeu poate fi înțeleasă mai bine dacă analizăm și:
2.Descrierea prăpădeniei din ziua Domnului
Pentru a avea o imagine corectă referitoare la dimensiunile acestei prăpădenii, trebuie să îi avem în atenție pe oamenii din zilele lui Noe, cât și pe cei din zilele lui Lot, despre care Sfânta Scriptură afirmă că revărsarea mâniei lui Dumnezeu i-a prăpădit pe toți sau i-a pierdut pe toți. În vremea lui Noe, Dumnezeu a nimicit ceea ce era pe pământ – oamenii și animalele – prin apele potopului, iar în zilele lui Lot, Dumnezeu a nimicit cetățile Sodoma și Gomora prin foc și pucioasă.
Și astăzi există factori care pot produce prăpădenie, distrugere și dezastre, precum războaiele, calamitățile naturale, pandemiile, crizele financiare, politice și sociale, persecuțiile și exterminările. Numărul acestor cauze poate continua. Totuși, distrugerile și dezastrele cauzate de acești factori sunt limitate în timp și spațiu și variază ca intensitate.
Deoarece apostolul Pavel leagă această stare de prăpădenie de „ziua Domnului”, distrugerile și dezastrele anunțate vor fi globale și de o intensitate fără precedent.
Prevestind această vreme, el anunță că prăpădenia va veni pe neașteptate, asemenea unui hoț, va fi progresivă, asemenea durerilor nașterii, și nu va putea fi evitată, fiindcă „nu va fi chip de scăpare” (1 Tes. 5:2-3).
Din acest motiv, putem spune că, deși mânia lui Dumnezeu se descoperă și astăzi împotriva oricărei necinstiri a Sa (Rom. 1:18), manifestările mâniei lui Dumnezeu vor fi generalizate și vor atinge dimensiuni cosmice în ziua Domnului. Profețiile biblice referitoare la ziua Domnului ne ajută să înțelegem mai bine măsura prăpădeniei care va veni.
Expresiile „ziua Domnului”, „ziua aceea” și „ziua lui Hristos”, care se referă la vremea mâniei lui Dumnezeu, sunt menționate de aproximativ 32 de ori în Sfânta Scriptură. În alte 86 de versete din Cuvântul lui Dumnezeu sunt descrise diferite evenimente care vor avea loc în această perioadă, fără a include aceste denumiri. Potrivit profețiilor biblice, înțelegem că ziua Domnului nu este o zi calendaristică de 24 de ore, ci o anumită perioadă de timp în care se va revărsa mânia lui Dumnezeu.
După cum în prezent suntem în ziua mântuirii – care nu este o zi calendaristică, ci o vreme de har în care Dumnezeu își revarsă mila, dragostea și îndurarea (2 Cor. 6:2; Evrei 3:15, 4:7) – tot așa va fi și o zi a mâniei, o vreme în care Dumnezeu își va împlini judecățile (Isaia 2:12; 13:6; Ezechiel 30:3; Apocalipsa 16:14-17 etc.). În această vreme va fi un timp de distrugere, prăpădenie, întuneric, foc și groază, în care întreaga existență va fi afectată (Ioel 1:15; 2:1,11; Țefania 1:14-15; Zaharia 14:1; 2 Petru 3:10 etc.).
Profetul Isaia descrie această zi a mâniei lui Dumnezeu astfel:
„Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! […] Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toți păcătoșii de pe el.” (Isaia 13:6-13)
Anunțând aceeași vreme a mâniei lui Dumnezeu, profetul Ioel adaugă:
„Vai! ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.” (Ioel 1:15-18)
Iar apostolul Petru completează această imagine a urmărilor manifestării mâniei lui Dumnezeu:
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:10)
Ca să înțelegem prăpădenia care va avea loc în vremea mâniei lui Dumnezeu, trebuie să luăm în considerare și:
3.Durata prăpădeniei din Ziua Domnului
Deși Sfânta Scriptură nu precizează durata manifestării mâniei lui Dumnezeu, ne descoperă anumite adevăruri legate de această perioadă. Urmărind mesajul adresat de apostolul Pavel credincioșilor din Tesalonic, descoperim că el a vorbit mai întâi despre răpirea Bisericii (1 Tes. 4:15-18) și apoi a anunțat prăpădenia care va urma acestui eveniment, în Ziua Domnului (1 Tes. 5:1-3).
Același adevăr este descoperit și în cea de-a doua epistolă adresată credincioșilor din Tesalonic, unde apostolul Pavel le spune:
„Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi şi privit cu uimire de toți cei ce vor fi crezut.” (2 Tes. 1:6-10)
Din aceste afirmații ale apostolului Pavel înțelegem că cei credincioși vor avea parte, la arătarea Domnului Isus împreună cu îngerii Săi, de odihnă și de proslăvire, iar în „ziua aceea”, care urmează după răpirea Bisericii, cei necredincioși vor avea parte de întristare și pedeapsă într-o flacără de foc, reprezentând manifestarea mâniei lui Dumnezeu.
Așadar, și din acest pasaj înțelegem că mânia lui Dumnezeu începe după arătarea Domnului Isus și răpirea Bisericii.
Același adevăr este revelat și de Domnul Isus, care, în mesajul Său profetic, a anunțat:
„Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului; toate semințiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, şi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Mat. 24:29-31)
Luând în considerare aceste anunțuri făcute de Domnul Isus, înțelegem că după acele zile de necaz, generate de Anticrist, care deja și-a atribuit prerogative divine, fiindcă „urâciunea pustiirii” a fost deja așezată în locul sfânt (Mat. 24:15), se va arăta în cer semnul Fiului Omului, asemenea fulgerului care este văzut de la răsărit până la apus.
În acele momente, când Domnul va apărea pe nori, îngerii lui Dumnezeu, cu trâmbița răsunătoare, îi vor aduna pe cei credincioși de la o margine a pământului și a cerului până la cealaltă (Mat. 24:31). După acest moment, care reprezintă de fapt răpirea Bisericii, va începe „Ziua Domnului” și revărsarea mâniei lui Dumnezeu peste întreaga existență.
Dovadă a acestui fapt este anunțul conform căruia:
„Soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”
„Toate semințiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă.” (Mat. 24:29-30)
Apostolul Ioan, prin revelațiile primite în timpul exilului său pe insula Patmos, consemnate în cartea Apocalipsa, a anunțat că mânia lui Dumnezeu va începe după ruperea celei de-a șasea peceți:
„Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.
Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toți munții şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați şi cei puternici, toți robii şi toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri şi în stâncile munților.” (Ap. 6:12-17)
Așadar, vedem că Ziua Domnului, care înseamnă declanșarea și manifestarea mâniei lui Dumnezeu asupra întregii existențe, va avea loc după răpirea Bisericii. Acest eveniment al răpirii, care precede începutul mâniei divine, este prezentat în Apocalipsa 7:9-17.
În lumina declarațiilor apostolului Pavel, ale Domnului Isus și ale apostolului Ioan, putem concluziona că Biserica va fi răpită înainte de revărsarea mâniei lui Dumnezeu și va fi scutită de aceasta.
Apostolul Pavel confirmă acest lucru, afirmând:
„Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Tes. 5:9)
„…pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare.” (1 Tes. 1:9-10)
„Cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.” (Rom. 5:8-9)
Deși unii pun la îndoială existența unei vremi a mâniei lui Dumnezeu, considerând că un Dumnezeu plin de dragoste nu ar putea să judece și să pedepsească într-o asemenea măsură, Scriptura ne oferă suficiente dovezi că acest lucru se va întâmpla.
4. Dovada prăpădeniei din ziua Domnului
Pentru a înțelege că Dumnezeul dragostei este și un foc mistuitor și că este grozav să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu, trebuie să ne amintim de oamenii din vremea lui Noe și de cei din vremea lui Lot. Cei din generația lui Noe râdeau de el, fiindcă a construit o corabie pe uscat și vorbea despre ploaie și potop – fenomene necunoscute până atunci.
Însă, după ce Dumnezeu a închis ușa corăbiei, aceștia s-au convins că Noe a avut dreptate, dar era prea târziu. Izbăvirea lui Noe și a familiei lui este o dovadă că Dumnezeu îi pune mai întâi la adăpost pe cei credincioși și abia apoi își dezlănțuie mânia.
Și în cazul lui Lot, când acesta și-a anunțat familia că Dumnezeu urmează să-Și dezlănțuie mânia asupra cetăților Sodoma și Gomora, ginerii lui credeau că tatăl lor glumește. Foarte curând, însă, și-au dat seama că nu e de glumit cu Dumnezeu. Deși El îngăduie o vreme de milă și îndurare, atunci când oamenii întrec măsura fărădelegii, Dumnezeu își descoperă mânia.
Un exemplu foarte sugestiv este și cel al lui Faraon, regele Egiptului. Când Moise i-a cerut să lase poporul Israel să meargă în pustiu la închinare, Faraon a răspuns că nu-L cunoaște pe Domnul. Cu toate că Dumnezeu i-a vorbit prin zece urgii, inima lui a rămas împietrită de îndoială și necredință, lucru care i-a adus pieirea, împreună cu întreaga sa armată.
Aceasta a atras mânia lui Dumnezeu asupra lui și asupra Egiptului, prin zece plăgi care au venit succesiv, ca o judecată asupra fiecărui domeniu al existenței.
Dacă te îndoiești că va fi o vreme a mâniei lui Dumnezeu, ia seama să nu te trezești prea târziu, când nu va mai fi chip de scăpare. Ca să nu te asemeni oamenilor din vremea lui Noe, celor din Sodoma și Gomora sau lui Faraon, fii atent la soluția pe care ne-o recomandă Cuvântul Scripturii:
5. Depășirea prăpădeniei din ziua Domnului
Pentru a scăpa de mânia lui Dumnezeu și a avea parte de răpire, împreună cu toți cei credincioși, trebuie:
a.Să cunoști și să crezi ceea ce urmează să se întâmple
După ce a anunțat vremea prăpădeniei, apostolul Pavel le-a spus celor din Tesalonic:
„…voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ” (1 Tes. 5:4).
Acest verset arată că cei credincioși trebuie să cunoască adevărul și ceea ce urmează să se întâmple, astfel încât ziua prăpădeniei și a necazului să nu fie pentru ei o surpriză, venind ca un hoț.
b.Să fii un fiu al luminii
Cei credincioși nu doar că ar trebui să știe ce urmează să se întâmple, ci fiecare, în parte, trebuie să fie un fiu al luminii, născut din nou prin credința în Domnul Isus. Acest imperativ este susținut de declarația:
„Voi toți sunteți fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.” (1 Tes. 5:5).
Dacă în lumea în care trăim sunt mulți fii ai întunericului și ai nopții, noi trebuie să fim fii ai luminii, să trăim și să umblăm în lumină (Mat. 5:14-16; Ef. 5:8-11; Rom. 13:11-14).
c.Să fii treaz
Acest imperativ este accentuat de atenționarea:
„De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji.” (1 Tes. 5:6-8/a).
Marele pericol care îi pândește pe cei credincioși în această vreme a sfârșitului este să fie prinși de somnul ne-vegherii. Domnul Isus a avertizat asupra acestui lucru prin pilda celor 10 fecioare (Mat. 25:1-13) și prin repetarea îndemnului:
„Vegheați, dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Mat. 24:42; 25:13).
d. Să fii pregătit
În contrast cu modul de viață al fiilor întunericului, apostolul Pavel îi îndeamnă pe cei credincioși să fie pregătiți, spunând:
„Cei ce dorm, dorm noaptea; și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.” (1 Tes. 5:8).
Așadar, putem spune că suntem pregătiți atunci când suntem echipați, purtând platoșa credinței și a dragostei și având drept coif nădejdea mântuirii.
Fiindcă vremea prăpădeniei este atât de aproape, lasă-mă să te întreb: ești conștient de acest fapt? Apoi, ești un fiu al luminii și veghezi, fiind gata să-L întâlnești pe Domnul?
Dacă nu ai această siguranță, este vremea să te pocăiești și să te întorci la Dumnezeu chiar acum și să trăiești ca un fiu al luminii, pentru ca să scapi de mânia lui Dumnezeu și să ai parte de răpire și de viață veșnică împreună cu Domnul.
Doamne ajută!
Pastor Boingeanu Dan
