HARUL LUI DUMNEZEU
Una dintre învățăturile majore ale Sfintelor Scripturi este referitoare la ”Harul lui Dumnezeu”. Însă, pentru a înțelege semnificația harului, cum vom beneficia de toate binecuvântările pe care le putem primi în starea de har, și care sunt responsabilitățile pe care le au cei ce sunt beneficiarii harului, trebuie să fim pregătiți pentru:
OBSERVAREA HARULUI. După terminologia folosită în Sfânta Scriptură, termenul ”har” provine din grecescul „kharis” care înseamnă: graţie, dulceaţă, farmec, favoare sau bunătate ne-meritată şi se referă la a primi ceva fără să meriţi, și fără a depune eforturi personale, sau prin realizări proprii. Acest termen se mai poate referi și la graţiere sau la o iertare nemeritată. Acest fapt este bine subliniat de apostolul Pavel care spune:
” Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom.6:23), sau:
”Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:10)
Deși în Vechiul Testament nu este cunoscut harul în plinătatea semnificației lui și a binecuvântărilor de care acesta este urmat, este întâlnit totuși termenul „heşed”, care este tradus prin: bunătate, bunăvoinţă, sau favoare.
Un exemplu în acest sens este experiența trăită de împărăteasa Estera care a căpătat trecere înaintea lui Ahașveroș (Estera 2:9,17), sau favoarea pe care a primit-o Mefiboșet, care a fost acceptat la masa împăratului David, în pofida infirmităților pe care le avea și a faptului că provenea din familia lui Saul, cel care l-a asuprit pe David (2 Samuel 9:1-11).
Noi avem nevoie de harul lui Dumnezeu fiindcă am ajuns în păcat, și nu ne putem mântui singuri, fiind vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu. Această pedeapsă înseamnă moarte spirituală, moarte fizică și moarte veșnică. Știm aceasta prin descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu care spune:
“Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar…. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Romani 3:10-12,23-24)
Deoarece harul este singura soluție pentru salvarea omului, trebuie să înțelegem:
ORIGINEA HARULUI. Având în vedere acestă stare fără de ieșire din păcat și din urmările lui, și imposibilitatea de a ne salva singuri, sau de a ne crea merite prin care să ne câștigăm mântuirea, trebuie să recunoaștem că salvarea noastră trebuie să își aibă originea în altă parte. Salvarea vine din partea lui Dumnezeu, ca o binecuvântare a harului. Această origine divină a harului, este arătată în mod clar în Scriptură, prin expresiile: ”harul lui Dumnezeu”, pe care ”îl dă Dumnezeu”, sau care ” vine de la Dumnezeu”. În acest sens, apostolul Pavel i-a spus lui Tit că:
”…harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat” (Tit.2:11), iar prin scrisoarea adresată celor din Roma, el spune că: ”acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos..” (Romani 3:21-22)
Același adevăr este descoperit și de apostolul Ioan, care afirmă că:” …noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. (Ioan1:17).
Numai că harul care își are originea în Dumnezeu și ne este adus în mod gratuit, prin Isus Hristos, nu este ieftin. Pentru ca noi să beneficiem de harul lui Dumnezeu, a fost plătit cel mai mare preț, care înseamnă moartea Domnului Isus. Evaluând acest preț al răscumpărării, apostolul Petru arată că:
” nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1 Petru 1:18-19)
Și apostolul Pavel a vorbit despre acest preț al răscumpărării, atunci când a spus că:
” toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire…” (Romani 3:23-25), sau:” În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7).
Știind că harul își are originea în Dumnezeu, și că prețul pe care L-a plătit Domnul Isus pentru ca harul să ajungă la noi, este foarte mare, se cuvine să ne întrebăm: atunci, cine sunt cei ce îl pot primi? Și cine îl poate avea? Găsim răspuns la aceste întrebări analizând:
OFERTA HARULUI. Deși Domnul Isus a plătit scump pentru ca harul lui Dumnezeu să ajungă până la noi, iar prin har ne sunt oferite binecuvântări mărețe, harul este oferit tuturor oamenilor în aceeași măsură și fără deosebire sau discriminare. Știm acest fapt, prin declarațiile făcute de apostolul Pavel, care a spus că:
” acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.” (Romani 3:21-22).
Iar atunci când I se adresează lui Tit, tot el detaliază această ofertă arătând că:” harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat” (Tit 2:11).
Faptul că harul lui Dumnezeu este oferit tuturor oamenilor, este confirmat și de măreția dragostei lui Dumnezeu care cuprinde întreaga omenire, confirmată prin faptul că: ”L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:16). În același timp, Dumnezeu dorește ca ”nici unul să nu piară, ci, toți să vină la pocăință”. (2 Pet.3:9).
Pronumele nehotărâte: toți, pentru toți, peste toți și oricine, întâlnite în aceste pasaje subliniază o ofertă generală a harului lui Dumnezeu, iar pronumele negative: nimeni și niciunul, arată că nu există nici o excepție.
Luând în considerare aceste afirmații, înțelegem că harul lui Dumnezeu este cea mai mare ofertă pe care o poate avea fiecare om în mijlocul acestei lumi. Numai că pentru a o primi, trebuie să luăm aminte la:
OBȚINEREA HARULUI. Pentru a obține harul lui Dumnezeu, mai întâi este nevoie de cunoaștere. Deși harul lui Dumnezeu este oferit în mod gratuit, fără merite și pentru toți oamenii, mulți nu au parte de har, fiindcă încă n-au auzit despre această ofertă. Pentru toți aceștia se potrivește afirmația făcută de Dumnezeu, când a spus prin proorocul Osea: ”Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință” (Osea 4:6).
Vorbind credincioșilor din Colose, apostolul Pavel a arătat că înainte de a primi harul lui Dumnezeu, aceștia au auzit despre har, prin Cuvântul Scripturii:
”am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,…(Coloseni1:4-6)
Faptul că sunt așa de mulți oameni care încă nu cunosc harul lui Dumnezeu, trebuie să fie și o mare provocare pentru cei credincioși, care trebuie să se angajeze intens, ca să vestească Evanghelia. În acest sens, apostolul Pavel întreabă:
“Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: “Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:13-15).
Apoi, pentru a beneficia de harul lui Dumnezeu, cel păcătos, are nevoie de credință. Acest imperativ al credinței, este condiția esențială pentru obținerea harului lui Dumnezeu, fiind menționat cu multă claritate în Scriptură, precum:
”Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9) sau,
”…acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.” (Romani 3:21-22).
Iar, scriitorul epistolei către Evrei prezintă credința într-o formă exclusivă și ca o condiție obligatorie pentru apropierea de Dumnezeu, spunând:
” Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)
Însă, pe lângă cunoaștere și credință, ca să poată beneficia de harul lui Dumnezeu, cel păcătos trebuie să se întoarcă la Dumnezeu cu căință. Aceasta înseamnă o pocănță sinceră, prin recunoașterea, mărturisirea și părăsirea păcatelor pe care le-a săvârșit.
Acest fapt este bine ilustrat de exemplul fiului risipitor, care înainte să fie acceptat de tatăl său, să fie primit acasă în calitate de fiu, și să primească binecuvântările care i-au fost oferite ca un har pe care nu-l merita, a trebuit să-și recunoască păcatele, să le mărturisească, să părăsească starea de păcat în care era, și să-și ceară iertare de la tatăl său. (Luca 15:11-26).
Însă, căința, trebuie să fie urmată de curăție. Cel păcătos care și-a mărturisit păcatele, nu trebuie să le mai comită și să nu se mai întoarcă la starea pe care a avut-o înainte. Odată ce Duhul lui Dumnezeu l-a convins de păcat, și-a recunoscut păcatele și le-a mărturisit, acesta a dobândit curăție spirituală, pe baza jertfei Domnului Isus. În acest sens apostolul Ioan spune:
”Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat”, sau ”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:7,9).
După acest moment al pocăinței și al înnoirii spirituale, cei ce au ajuns beneficiarii harului, trebuie să trăiască altfel. Descoperim norma de viață a celor ce au ajuns sub har, luând în considerare:
OBLIGAȚIILE HARULUI. Deși harul lui Dumnezeu este oferit în mod gratuit, acesta creează obligații. Acest fapt este foarte bine definit de apostolul Pavel care întreabă: ” Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Iar răspunsul la această întrebare este unul categoric ”Nicidecum!” (Romani 6:15). De aceea îndemnul lui pentru cei ce au fost eliberați de sub domnia păcatului și au ajuns sub har, este:
” Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Romani 6:13)
Aceleași responsabilități ale celor ce au ajuns beneficiarii harului, sunt subliniate și prin imperativele pe care tot el le-a adresat lui Tit, spunând că:
” harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:11-13)
De aceea trebuie să facem toți pașii prezentați de Cuvântul Scripturii, pentru ca să avem parte de har, dar și să trăim împlinind obligațiile pe care le avem în această stare de har, pentru ca să avem parte de binecuvântările harului aici în mijlocul lumii, cât și pentru veșnicie, împreună cu Dumnezeu în slavă.
Pastor Dan Boingeanu
