FERICE DE CEI CU INIMA CURATĂ

0
66

 

Acum când așteptăm să sărbătorim încă odată actul întrupării Domnului Isus, când mulți își urează ”Sărbători Fericite!” noi privim spre fericirile rostite de Domnul Isus în Predica de pe Munte, pentru ca să avem nu numai o sărbătoare, ci, o viață și o veșnicie fericită!

Spun acesta deoarece fiecare fericire rostită de Domnul Isus, este o nouă măsură de binecuvântare pe care o pot avea cei ce sunt cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și împlinesc întocmai fiecare cerință spirituală care condiționează aceste binecuvântări. Fericirea a șasea este cea mai cunoscută și menționată cel mai des printre credincioși. Cu toții am auzit rostirea: ”Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Mat. 5:8)

Pentru a înțelege cine sunt cei ce au inima curată, cum putem obține această curăție spirituală, precum și de ce binecuvântări au parte cei cu inima curată, trebuie să înțelegem:

1. Starea de necurăție spirituală

Înainte de a descoperi care este binecuvântarea promisă celor cu inima curată, trebuie să înțelegem de ce este nevoie de această curăție.

În sens biblic, prin inimă înțelegem centrul ființei umane, care include: mintea (Lc. 2:35), sentimentele (Ps. 4:7) şi voinţa (2Cor. 9:7). Inima este locul unde s-a produs stricăciunea fiinţei umane, deoarece: mintea s-a întunecat (Rom.1:21), sentimentele au fost pervertite (Rom.1:24) iar voinţa a devenit roabă păcatului (Ef.2:1-3).

Această stare de necurăție și de stricăciune, a fost constatată chiar de către Dumnezeu, care a evaluat starea spirituală a celor din vremea lui Noe, arătând că:

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Gen. 6:5).

Aceeași stare decăzută a inimii omului este anunțată și de profetul Ieremia, care a spus celor din vremea lui din partea lui Dumnezeu: ”Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” (Ier.17:10)

Și Domnul Isus a pus același diagnostic spiritual, despre depravarea inimii, când a spus:

Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Marcu 7:20-23).

Când a arătat lucrurile care ies din inima omului Domnul Isus a enumerat numai lucruri rele, iar apostolul Pavel a arătat pașii care au condus spre această stare de decădere, spunând:

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la face-rea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!” (Rom. 1:20-25)

Dar, păcatul care întinează cel mai mult ființa umană este „preacurvia”. Acest păcat întinează ochii (prin privire), inima (prin poftă) şi trupul (prin comiterea faptei). De aceea, apostolul Pavel poruncește cu mare autoritate celor din Corint, care s-au confruntat cu acest păcat, spunând:

,,Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.” (1 Cor. 6:18).

Deși comiterea păcatului preacurviei este condamnată de Dumnezeu chiar prin Legea Mozaică (Exodul 20:14; Deuteronom 5:18), Sfânta Scriptură arată gravitatea acestui păcat nu numai datorită măsurii în care acesta întinează, ci și datorită pedepsei de care este urmat. Pedeapsa anunțată pentru preacurvie înseamnă pierderea moștenirii (1Corinteni 6:9-10; Gal. 5:19-21 și pedeapsa veșnică (Romani 6:13, 23).

Vorbind despre aceeași pedeapsă, apostolul Ioan spune:

Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Ap. 22:14-15)

Înțelegând măsura întinării ființei umane, și pedeapsa de care este urmată această depravare, ne putem întreba: mai poate cineva să aibă o inimă curată ca să poată primi binecuvântarea promisă de Domnul? Pentru a descoperi răspunsul la această întrebare, trebuie să cunoaștem care este:

2. Soluția pentru curăția spirituală

Inima curată “kataros te kardia “, definește starea interioară și valorile morale ale unei persoane exprimate prin gândire, motivații, decizii și sentimente.

Pentru a defini starea de curăție, în Noul Testament sunt folosiți doi termeni: “hagnos” care înseamnă a fi cast (castitate), pur, sincer sau curat. Acest termen este întâlnit în recomandările adresate de apostolul Pavel pentru femeile în vârstă, cărora le spune:

femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cum-pătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.” (Tit. 2:3-5)

Și apostolul Petru folosește același termen când adresează imperativele:

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1Pet. 3:3-4).

Al doilea termen pentru curăție întâlnit în Noul Testament, este “kataros” Acest termen a fost folosit și de Domnul Isus pentru a-i defini pe cei cu inima curată, la care a făcut referire în cea de-a șasea fericire. Însă pe lângă referirea făcută de Domnul Isus, acest termen mai este folosit de alte 27 de ori în Noul Testament, având sensul de a fi curat în interiorul ființei tale, de a fi spălat, sau de a fi pur, în sensul unui metal care a fost curățit prin foc. Acest termen nu definește însă numai starea de a fi fără de vină, ci, are și sensul de a fi pus deoparte pentru o lucrare sfântă.

Descoperim acest înțeles prin imperativul rostit de Domnul Isus unor farisei cărora le spune:

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharu-lui şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.” (Mat. 23:25-26)

Și apostolul Pavel a vorbit despre această curăție lăuntrică atunci când i-a spus lui Timotei:

Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.” ( 1Tim.1:5) sau,

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.” (2Tim.2:22).

Cu toate că inima curată este un subiect primordial al Sfintelor Scripturi, curăția inimii despre care a vorbit Domnul Isus și apostolul Pavel, împlinește condiția apropierii de Dumnezeu și îi califică pe cei ce au ajuns în acestă stare, să fie plăcuți înaintea lui Dumnezeu, să poată fi angajați în slujire și să primească binecuvântările promise de Domnul.

În acest sens David întreabă:

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.” (Ps.24:3-5).

Pentru a ajunge la acestă stare de curăție lăuntrică, soluția vine de la Dumnezeu. Acțiunea de transformare a inimii celui păcătos, este lucrarea lui Dumnezeu. Această lucrare este descrisă de profetul Ezechiel care anunță:

,,Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezec. 36:25-28).

În prezent Dumnezeu împlinește această lucrare de curățire a inimii, prin lucrarea Duhului Sfânt, care ne iluminează mintea (Efes. 1:17-18), ne eliberează voinţa din robia păcatului (Efes.2:1-5), ne dă capacitatea de a iubi (Rom. 5:5) și ne îndeamnă spre Hristos” (1 Ioan 2:1-2).

Numai că pe lângă lucrarea împlinită de Dumnezeu Tatăl, de Domnul Isus și de Duhul Sfânt, pentru a avea o inimă curată, trebuie ca și noi: să ne mărturisim păcatele, să credem în puterea jertfei Domnului Isus și să umblăm în lumina. Asigurarea faptului că în acest fel suntem curățiți, ne este dată de apostolul Ioan care spune:

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1Ioan1:7-9).

După ce am subliniat aceste adevăruri despre inima întinată și cea curată, lasă-mă să te întreb: Care este starea spirituală a inimii tale? Dacă încă nu ai o inimă curată, fii gata să strigi în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, asemenea lui David, spunând:

Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Ps.51:7-10)

Trebuie să rostim această rugăciune, motivați de:

3. Semnificația binecuvântării promisă celor cu inima curată

Pentru cei cu inima curată, Domnul Isus a rostit promisiunea că ”Ei vor vedea pe Dumnezeu” (Mat. 5:8) Referitor la această binecuvântare sunt cel puţin patru sensuri în care cei cu inima curată îl văd pe Dumnezeu.

În primul rând, cei cu inima curată, îl văd pe Dumnezeu prin ochii credinței. Ei îl văd pe Dumnezeu în na-tură, în istorie, și în revelația Scripturii. Fascinat de această perspectivă a măreției lui Dumnezeu în na-tură, psalmistul declară:

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.” (Ps. 19:1-4).

Apoi, cei cu inima curată îl văd pe Dumnezeu privind la Domnul Isus. El este oglindirea lui Dumnezeu și întipărirea ființei Lui, pe care ni le descoperă la nivelul nostru, prin caracterul Său, prin cuvintele pe care le-a rostit și prin lucrările pe care le-a înfăptuit. În acest sens apostolul Ioan spune:

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14)

Iar atunci când Filip i-a cerut Domnului Isus să le arate pe Tatăl, acestei așteptări Domnul Isus i-a răspuns:

De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: “Arată-ne pe Tatăl”?

Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” (Ioan 14:9-11)

Apoi, cei cu inima curată îl văd pe Dumnezeu prin experiențele vieții. În viața de zi cu zi, cei cu inima cu-rată au parte de prezența, ajutorul și lucrările pe care Dumnezeu le împlinește pentru ei. Pe Dumnezeu îl putem vedea și astăzi având parte de revelații speciale prin: vise, vedenii, sau arătări ale Domnului și lucrări pe care El le face pentru noi. În cel mai greu moment al vieții, după experiențele pe care le-a avut cu Dumnezeu, Iov a mărturisit:

Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov.42:5)

Dar cea mai mare binecuvântare pentru cei cu inima curată va fi însă momentul în care îl vor vedea față în față pe Domnul Isus care are să vină să-și ia mireasa Sa. Despre acel timp apostolul Ioan spune:

Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.”(1Ioan 3:2)

Dacă vrei să ai parte de acestă binecuvântare, și să-L vezi pe Dumnezeu, așa cum ni se descoperă prin: natură, istorie, Scriptură, prin Hristos, sau prin experiențele vieții, dobândește o inimă curată, spălată de păcat în sângele jertfei Domnului Isus. În acest fel vei avea pate de binecuvântarea să-L vezi pe Domnul acum prin credință, iar odată față în față, când El va veni pe norii cerului. În acest fel vei fi pregătit pentru ca în viața de apoi, să te minunezi de frumusețea lui Dumnezeu veșnicia întreaga. Ajută-ne Doamne!

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.