BIBLIA, adevărata hrană spirituală

0
45

BIBLIA, adevărata hrană spirituală

Dan Boingeanu, pastor Biserica Baptistă Betel Ipotești

(acest mesaj a fost rostit la sărbătoarea Centenarului Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu organizată de primăria comunei Dumbrăveni-Suceava)

La această sărbătoare aniversară când comemorăm CENTENARUL BIBLIEI traduse de Dumitru Cornilescu, au fost rostite mesaje cu caracter tehnic privitoare la felul în care a apărut Biblia și modul în care aceasta a fost tradusă de-a lungul timpului în multe limbi și dialecte de pe glob, inclusiv și în limba română.  Apoi au fost prezentate lucrări cu caracter biografic, care au evidențiat persoana și lucrarea lui Dumitru Cornilescu, precum și articole teologice care au confirmat autenticitatea și ineranța Sfintei Scripturi, precum și gradul de acuratețe al traducerilor în limbile materne, în raport cu textul original.

Deoarece în calitatea de păstor folosesc Sfânta Scriptură zilnic, pentru studiu personal și pentru a-mi pregăti mesajele pe care le transmit în cadrul slujbelor bisericii, la acest moment aniversar doresc să transmit un mesaj cu caracter practic, având tema: „Biblia, adevărata hrană spirituală”.

Cu toții putem spune că Biblia este o adevărată minune, prin felul în care a apărut și apoi a fost tradusă în aproape toate limbile și dialectele vorbite pe glob, fiind în prezent cea mai cunoscută și cea mai răspândită carte din întreaga lume. O minune este și faptul că Sfânta Scriptură a rezistat în timp, în pofida tuturor atacurilor care au fost îndreptate împotriva ei. Însă, Biblia este o minune și prin transformările pe care le aduce în viața celor ce o citesc și a națiunilor care o acceptă ca normă morală și spirituală.

De aceea, cu toții am putea depune mărturie despre minunile pe care Sfânta Scriptură le-a făcut în viața personală și în viața celor din familiile noastre, atunci când am luat în serios citirea și împlinirea Sfintei Scripturi. Ca să subliniez acestă minune, voi aduce în atenție o experiență pe care am trăit-o în anul 1967, pe când aveam aproape zece ani. Atunci, în biserica pe care o frecventam împreună cu părinții, a fost repartizată în mod oficial o singură Biblie. Ca să capete bunăvoința Occidentului, autoritățile din acea vreme au acceptat să fie tipărite și distribuite, în medie, câte o Biblie (traducerea Dumitru Cornilescu) la 100 de persoane din cadrul bisericilor evanghelice. De aceea, celor aproape 70 de credincioși care la acea vreme formau Biserica Creștină Baptistă din comuna Havârna, județul Botoșani, le-a revenit o singură Biblie.

A fost o mare bucurie fiindcă s-a primit o Biblie în mod oficial, dar acest fapt a constituit și o mare problemă, fiindcă acum trebuia să fie aleasă persoana sau familia căreia să-i fie atribuită. Cum să împarți o Biblie la 70 de persoane, sau la aproape 20 de familii? Unii au sugerat ca Biblia să rămână la biserică și să fie împrumutată pe rând de către toți cei ce doreau să o citească. Numai că pastorul de atunci al bisericii a avut o altă propunere, care până la urmă a fost acceptată de toți.

El a propus ca această Biblie să fie oferită familiei care are cei mai mulți copii, cu condiția ca aceștia să învețe versete biblice și psalmi, pe care să-i recite în biserică în fiecare duminică. La acea vreme, familia noastră, cu patru copii, era familia cea mai numeroasă din biserică. De aceea păstorul ne-a chemat în fața adunării și ne-a înmânat în mod public Biblia primită, amintindu-ne încă odată condițiile pe care trebuia să le respectăm.

Datorită acestui fapt, am început să citesc în mod serios Sfânta Scriptură, împreună cu cei doi frați ai mei și cu prima noastră soră, să învățăm versete de aur și psalmi în fiecare săptămână, pe care duminica îi recitam în Biserică. În acest timp însă, în care citeam și memoram Scriptura, Dumnezeu a început să lucreze în viața noastră, și împreună cu ceilalți doi frați ai mei, în decursul anilor, am ajuns să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L alegem pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal și să ne predăm viața pentru a-L sluji cu dedicare. După anii de echipare care au urmat, toți cei trei frați am ajuns păstori și vestitori ai Cuvântului Scripturii, am rămas lângă Domnul, fiind angajați în aceste slujiri și în momentul de față, chiar dacă de atunci au trecut mai mult de 50 de ani.  Cu toate că după acel moment când ne-a fost oferită Biblia, în familia noastră s-au mai născut încă doi băieți și două fete, Biblia primită atunci a rămas o autoritate pentru noi toți, iar în prezent toți frații și surorile mele, împreună cu copiii și nepoții lor, sunt urmași ai Domnului Isus!

Această minune s-a întâmplat în familia noastră fiindcă Biblia nu a fost doar o carte de colecție, care să stea în bibliotecă, ci o hrană spirituală, care ne-a întărit în fiecare zi, și ne-a ajutat să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să avem o viață nouă împreună cu El.

Întrucât Sfânta Scriptură poate să schimbe viața oamenilor și astăzi, să ofere răspunsuri la întrebări și să aducă împlinire spirituală, în cele ce urmează voi defini Scriptura cu ajutorul a cinci termeni care încep, toți, cu litera „s”; apoi voi descrie, în câteva cuvinte, hrana spirituală pe care ne-o oferă Sfânta Scriptură, pentru ca în final să concluzionez acest mesaj menționând mai multe datorii pe care le avem față de Cuvântul lui Dumnezeu.

  • Definiția Scripturii

Cea mai simplă, dar și cea mai completă definiție care ne arată identitatea Sfintei Scripturi este afirmația: „Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu”. Dacă toate celelalte cărți din lume au autori umani, Biblia are un Autor divin. Deși a fost scrisă de oameni, aceștia au vorbit și au scris fiind insuflați de către Dumnezeu. Acest adevăr este bine explicat de către apostolul Pavel, care spune:

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Tim. 3:16-17)

Și apostolul Petru evidențiază acest adevăr, afirmând: „[…] nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru. 1:21)

În aceste versete biblice găsim o afirmație inclusivistă („toată Scriptura”) și o alta exclusivistă („nicio proorocie”); care puse împreună, ne arată că în întregime și fără excepție, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Însă pentru a înțelege în detaliu esența și lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu, în Biblie găsim anumite metafore, atribuite Sfintei Scripturi, care ilustrează atât identitatea Scripturii, cât și lucrarea pe care aceasta o împlinește. Prima dintre aceste metafore definește Biblia ca:

  1. O Sămânță care are putere de viață. Odată ce ajunge în pământul inimii omului, această sămânță germinează, încolțește, se dezvoltă și aduce rod. Acest adevăr este rostit chiar de Domnul Isus, care, în pilda semănătorului, a arătat că sămânța – Cuvântul Scripturii – care ajunge în inima omului și găsește un pământ bun rodește; astfel, „un grăunte a dat o sută, altul șaizeci, și altul treizeci.” (Mat. 13:8)

Și apostolul Petru arată această lucrare a Cuvântului lui Dumnezeu, amintindu-le credincioșilor din vremea lui: „ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.” (1 Petru. 1:23), Apoi, Biblia este:

  1. O Sabie cu două tăișuri. Trăind în zona Moldovei, suntem familiarizați cu sabia lui Ștefan cel Mare, a cărei replică este expusă la Muzeul de la Putna. Numai că sabia Cuvântului lui Dumnezeu nu decapitează oameni, ci străpunge inimi! Acest adevăr este confirmat prin declarația din epistola către Evrei 4:12, unde citim: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simțirile şi gândurile inimii.

Și apostolul Pavel face referire la același adevăr atunci când descrie armura spirituală a creștinului; el îi îndeamnă pe credincioșii din Efes, spunându-le: „Luați şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Ef. 6:17). Întregind șirul metaforelor care definesc identitatea Scripturii, putem afirma că, Biblia este și,

  1. O Stea sau o lumina care ne luminează cărarea vieții. În acest sens, psalmistul afirmă: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Ps. 119:105).

Dacă magii din Răsărit au fost conduși spre Betleem și spre casa în care era pruncul Isus de o stea fizică, pentru a nu greși cărarea vieții și pentru a ajunge cu bine la țintă avem nevoie să fim conduși de Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărata lumină spirituală. Însuși Domnul Isus a spus:

Când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Mat. 14:14) Însă atunci când urmăm Lumina Adevărului, care este însuși Domnul Isus, vom ajunge la Tatăl, fiindcă El ne-a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan14:6) . În același timp însă, Biblia este și:

  1. Standardul pe care trebuie să-l atingem sau măsura pe care trebuie să o împlinim. Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Dreptarul învățăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ține-l cu credința şi dragostea care este în Hristos Isus. Lucrul acela bun care ti s-a încredințat păzește-l prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi.” (2 Tim. 1:13) De aceea, norma noastră de viață ar trebui să fie: Biblia și nimic în plus, respectiv Biblia și nimic în minus!

Pe lângă toate acestea, Biblia este și:

  1. Sursa inepuizabilă de hrană spirituală. Dacă pentru viața biologică avem nevoie de apă și de hrană fizică, pentru viața spirituală avem nevoie de apă și de hrană spirituală. În acest sens, în timpul ispitirii din pustiul Iudeii, însuși Domnul Isus a spus: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Mat. 4:4). Iar atunci când S-a prezintat pe Sine drept „Pâinea care se pogoară din cer”, El a spus:

Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viața.” „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine!” Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” (Ioan 6:32-35).

De aceea, dacă nu uităm să ne hrănim trupul – și o facem de cel puțin trei ori pe zi –, cu cât mai mult ar trebui să ne hrănim și sufletul, pentru ca să avem sănătate, putere spirituală și să creștem în asemănare cu Domnul Isus.

În continuare voi prezenta importanța Sfintei Scripturi ca adevărată hrană spirituală, folosind de această dată un șir de epitete care încep cu litera ”s”.

  • Descrierea hranei spirituale pe care o găsim în Sfânta Scriptură

În zilele noastre, hrana fizică este adesea „contrafăcută” prin modificări genetice, procesare excesivă sau adausuri de E-uri și conservanți. Numai că și despre hrana spirituală se poate  afirma aceleași lucruri. Și mai mult chiar; în acest domeniu, modificările au ajuns la cote excesive. De aceea oamenii se hrănesc cu filozofii închipuite, învățături greșite, percepte religioase false și, mai rău: cu zvonuri, bârfe și cu tot felul de neadevăruri.

E dificil să ne imaginăm cum arată „pe dinăuntru”, din punct de vedere spiritual, cei care se hrănesc cu aceste lucruri. Cu siguranță că aceștia sunt oameni fără viață spirituală, sunt subnutriți sau au ajuns niște ființe diforme, în care chipul lui Dumnezeu este profund distorsionat. Din perspectivă spirituală, cauza acestei schimonosiri a chipului divin din om este păcatul, iar responsabilul ultim este Diavolul, care îi amăgește pe oameni cu surogate spirituale. Însă, în tot acest timp de foamete spirituală, avem la îndemână Sfânta Scriptură, care este o hrană spirituală aflată la dispoziția tuturor celor flămânzi și însetați după neprihănirea lui Dumnezeu. Pentru a înțelege calitatea și a descoperi bogăția de hrană spirituală pe care o găsim în Sfânta Scriptură, trebuie să înțelegem că:

  1. Scriptura este o hrană spirituală supremă, care aduce viață și abundență spirituală. Această hrană spirituală este supremă fiindcă, în esența ei, Biblia nu este un surogat, ci Adevărul, cel care dă viață, hrănește din punct de vedere spiritual și împlinește pe deplin o nevoie fundamentală a omului, foamea și setea după Dumnezeu. Descriind modul în care a fost săturat cu ceea ce i-a oferit Dumnezeu, regele David, a afirmat: „Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi şi mă duce la ape de odihnă” (Ps. 23:1-2); Iar când face referire la măsura împlinii de care are parte, el a mărturisit: „paharul meu este plin de dă peste el.” (Ps. 23:5). Apoi,
  2. Scriptura este o hrană spirituală sățioasă, care nu doar că aduce împlinire pe moment, ci asigură sațietate și împlinire pentru veșnicie. Spun aceasta deoarece Cuvântul lui Dumnezeu aduce împlinire pe mai mult planuri; la nivel intelectual, ni-L descoperă pe Dumnezeu, precum și planul și voia Lui, fiind un răspuns real la toate căutările și întrebările noastre. Pe plan emoțional, Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă împlinire și sprijin, fiindcă este „scrisoarea de dragoste” pe care o primim de la Dumnezeu. Însă mai mult decât toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu aduce și o împlinire spirituală, fiindcă ne arată cine suntem fără de Dumnezeu, cât și ce putem deveni prin Hristos și cum putem avea legătură desăvârșită cu Tatăl și unii cu alții, prin Duhul Sfânt. Vorbind despre această sațietate spirituală pe care o pot avea cei care îl primesc pe Hristos, care este asemănat și cu apa vie, Domnul Isus i-a spus femeii din Samaria: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” (Ioan 4:13-14). Pe lângă acestea, mai putem adăuga că:
  3. Scriptura este o hrană spirituală suficientă, inepuizabilă și îndestulătoare pentru toate nevoile și așteptările spirituale ale ființei umane. În Cuvântul lui Dumnezeu găsesc hrană oamenii de rând, care descoperă adevărurile de la suprafață (precum personaje biblice, locuri geografice, împrejurări și acțiuni), dar și savanții și cercetătorii Bibliei, care, săpând în adânc, găsesc adevărate comori precum: adevăruri pe care știința le-a confirmat mai târziu, profeții care s-au împlinit întocmai și previziuni care urmează să se întâmple în viitor. În acest fel, Biblia nu ne descoperă numai evenimente care au avut loc în trecut, ci, ea este un răspuns pentru situațiile din prezent, precum și o descoperire a ceea ce urmează să se întâmple.

Cunoașterea Sfintei Scripturi ne este suficientă nu numai pentru împlinire lăuntrică, ci și pentru a dezvolta relații corecte cu semenii și cu Dumnezeu și ne ajută să ne pregătim pentru ceea ce urmează (în ceea ce privește viața de aici, respectiv viața veșnică).

Această suficiență a Cuvântului lui Dumnezeu este autorizată de declarația pe care Ioan a făcut-o în încheierea cărții Apocalipsa: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” (Ap. 22:18-19)  În același timp,

  1. Scriptura este o hrană spirituală statornică, care nu se modifică în timp. Alimentele fizice sunt perisabile și își pierd aspectul, gustul și calitatea nutritivă, odată cu trecerea timpului sau cu schimbarea condițiilor în care sunt păstrate. Deși cele mai vechi cărți ale Bibliei au fost scrise cu aproape 3500 de ani în urmă, învățăturile care acestea le cuprind sunt relevante și la fel de actuale și astăzi, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă, ci rămâne la fel de proaspăt totdeauna.

Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi alterat de trecerea timpului, de schimbările contextuale survenite în istorie, și nici chiar de dezvoltările tehnologice, sau de progresul științei. Acest Cuvânt rămâne neschimbat deoarece Autorul lui este Dumnezeu, care este același ieri, astăzi și în veac! Apostolul Petru menționează acest fapt când spune: „ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.” (1 Petru. 1:23). Pe lângă toate acestea,

  1. Scriptura este o hrană spirituală stimulativă, care deschide apetitul spiritual pentru mai mult și tot mai mult! Cei ce au început să citească Sfânta Scriptură nu numai că sunt împliniți și săturați spiritual prin mesajul ei, respectiv întăriți în putere prin esența ei, ci sunt și motivați să o citească tot mai mult, căutând cu nesaț noi și noi adevăruri spirituale.

Cineva a afirmat că: „dacă ai început să citești Scriptura și ai fot atins de mesajul ei, pregătește-te să nu o mai lași din mână, ci să o citești de la început și până la sfârșit și chiar de mai multe ori, căutând cu mult nesaț, zi de zi, farmecul, dulceața și bogăția Adevărului pe care îl vei descoperi!”

Dar Sfânta Scriptură este stimulativă nu numai pentru a ne determina să cunoaștem în întregime și în profunzime conținutului ei, ci și pentru a avea experiențe noi cu Dumnezeu, prin înțelegerea și experimentarea Adevărului în trăirea de fiecare zi, și prin umblarea permanentă cu Domnul.

După înșiruirea acestor caracteristici care descriu calitatea și bogăția hranei spirituale pe care o avem în Cuvântul lui Dumnezeu, cu siguranță că se ridică întrebarea: Cum putem dobândi această hrană spirituală? În încheierea acestui mesaj, doresc să enumăr câteva imperative privind raportarea corectă la Sfânta Scriptură, astfel încât aceasta să devină o adevărată hrană spirituală pentru fiecare dintre noi.

  • Datorii pe care le avem față de Sfânta Scriptură ca hrană spirituală

Pentru a fi săturați, îmbogățiți, și întăriți prin hrana spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să împlinim anumiți pași care ne sunt prezentați ca imperative, precum:

  1. Să strângem Cuvântul Scripturii

Foarte mulți oameni astăzi sunt văduviți de hrana spirituală pe care o oferă Sfânta Scriptură fiindcă nu mai citesc Cuvântul lui Dumnezeu, iar atunci când o fac, citesc Biblia ca pe o carte, de lectură, fără a aduna în inima lor adevărurile descoperite în ea. Psalmistul se întreabă: „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.” (Ps. 119:9); apoi, el își nuanțează răspunsul, mărturisind: „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Ps. 119:11).

În timpul călătoriei spre Canaan, Dumnezeu i-a hrănit pe cei din poporul Israel cu mană. Numai că pentru a o avea ca hrană, israeliții trebuiau să se trezească în fiecare dimineață (în afară de ziua sabatului), înainte de răsăritul soarelui, ca să o culeagă. În același fel trebuie ca și noi să ne facem timp să culegem mana cerească a Cuvântului Lui Dumnezeu. Apoi, după ce am strâns Cuvântul în inima noastră, trebuie:

  1. Să studiem Cuvântul Scripturii

Pentru a pregăti hrana fizică, bucătarul adună ingredientele, le ordonează și le procesează, pentru ca ceea a fost la început materie primă, să devină preparate culinare gustoase. Aceleași etape trebuie să fie aplicate și la Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l comparăm cu alte adevăruri din Scriptură și să-l aprofundăm, meditând la tot ceea ce am citit sau am auzit vestit de la amvoanele bisericilor. Prezentând această acțiune, psalmistul declară: „O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău” (Ps. 119:148), sau: „Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.” (Ps. 119:15)

Un exemplu în acest sens ne este dat de creștinii din Berea, care, după ce auzeau Cuvântul care le era vestit, cercetau Scripturile acasă ca să vadă dacă ceea ce li s-a spus este întocmai cu adevărul Scripturii. Despre ei, evanghelistul Luca mărturisește: „Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este așa.” (Fapte. 17:11).

Dacă în aceste zile sunt tot mai puțini oameni care citesc Scriptura, oare câți dintre cei care o citesc își mai rezervă timp ca să o și studieze?  Apoi, trebuie:

  1. Să ne supunem autorității Cuvântului Scripturii

Aceasta înseamnă că ceea ce am auzit și am înțeles din Cuvânt, trebuie să devină normă de viață. Sunt oameni care citesc Scriptura, o studiază pentru a o înțelege, dar eșuează atunci când trebuie să o aplice. Din ceea ce au citit și au înțeles nu aplică, sau împlinesc numai în parte.

Când Samuel a venit la regele Saul pentru a-l binecuvânta după războiului cu Amaleciții, regele l-a întimpinat spunând: „Fii binecuvântat de Domnul! Am păzit cuvântul Domnului.” (1 Sam. 15:13). Numai că Samuel l-a confruntat, întrebându-l: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?” La această întrebare, regele a răspuns: „Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a cruțat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului Dumnezeului tău; iar pe celelalte le-am nimicit cu desăvârșire.” (1Sam.15:14-15).  Saul a împlinit ceea ce i-a spus Domnul prin Samuel, dar numai în parte. De aceea Samuel i-a descoperit regelui prețul pe care trebuia să-l plătească pentru neascultarea sa, spunându-i:

”Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.” (1 Sam. 15:22-23).

Pentru a nu fi pasibili de aceeași judecată, trebuie ca tot ceea ce am citit sau am auzit din partea lui Dumnezeu, prin Cuvântul Scripturii, să și împlinim întocmai. Un exemplu în acest sens ne este oferit chiar de Domnul Isus; când Ioan Botezătorul căuta să-L oprească de la botez, El a spus: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (Mat. 3:15); tot așa, la sfârșitul misiunii Sale publice, a mărturisit: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4).

Privind la aceste două personaje contrastante din Scriptură, să ne oprim și să ne întrebăm: noi cu cine ne asemănăm? Cu Saul, care a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu în mod parțial, sau cu Domnul Isus, care a împlinit Cuvântul la timp și în întregime?  Apoi, avem datoria și:

  1. Să spunem și altora despre Cuvântul Scripturii

Dacă am ajuns să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu și dacă el ne-a devenit hrana spirituală zilnică, trebuie să împărtășim și cu alții ceea ce am descoperit, ce știm și am experimentat. Cine găsește un restaurant unde se mănâncă bine, iar hrana este gustoasă, sățioasă și accesibilă ca preț, nu se poate abține să nu le spună și prietenilor săi despre acest fapt. Odată ce am gustat și am văzut ce bun este Domnul, trebuie să le spunem și altora despre această binecuvântare – mai ales că ne este oferită gratuit!

Însuși Domnul Isus ne motivează să vestim și altora Cuvântul lui Dumnezeu prin porunca adresată ucenicilor Săi înainte de a se înălța la cer, (poruncă care are aceeași valabilitate și astăzi), spunând:  „Duceți-vă în toată lumea şi propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16:15-16)

Numai că pe lângă imperativele care ne arată datoria pe care o avem față de Sfânta Scriptură, deja menționate, trebuie să mai adăugăm și faptul că, trebuie:

  1. Să susținem răspândirea Cuvântului Scripturii

Aceasta înseamnă, pe de o parte, să nu precupețim nici un efort în apărarea Adevărului Scripturii, iar pe de altă parte, să susținem traducerea Bibliei și în alte limbi și dialecte în care încă nu a fost tradusă. Acum când aniversăm centenarul Bibliei Cornilescu, prin mărturiile care ne-au fost prezentate am înțeles mult mai bine efortul depus ca, în condiții vitrege, traducerea care îi poartă numele, să ajungă la tipar și mai apoi în mâinile românilor. În acest timp însă când noi sărbătorim 100 de ani de când Biblia Cornilescu este în mâinile românilor, în lume sunt grupuri etnice care încă nu au o Biblie tradusă în limba lor. De aceea, nu este suficient să sărbătorim și să celebrăm ceea ce au făcut alții, ci trebuie și noi să fim părtași acestei slujiri, sprijinind organizațiile misionare care împlinesc această nevoie, traducând Biblia în limbi și dialecte în care încă nu a fost tradusă .

De aceea, în loc de o concluzie, la încheierea acestui mesaj, consider că este potrivit să avem în atenție câteva întrebări precum: ”este Sfânta Scriptură hrana spirituală cu care îți hrănești sufletul? Și dacă răspunsul este afirmativ: ”cât de frecvent cauți să te hrănești cu această hrană spirituală, și în ce măsură sufletul tău este satisfăcut și împlinit prin ceea ce îți oferă Dumnezeu prin Cuvântul Său?

Vorbind despre măsura împlinirii pe care o găsește atunci când se lasă condus de Păstorul sufletului său, la pășuni verzi și la ape de odihnă, împăratul David afirmă: ”paharul meu este plin de dă peste el!” (Ps.23:5). Caută aceleași pășuni spirituale și aceleași ape de odihnă, și nu vei mai fi flămând și însetat din punct de vedere spiritual, ci, vei găsi o împlinire deplină.

Numai că,  trebuie să găsim răspuns și la întrebarea: ”oare ce se va spune la următorul centenar al Bibliei traduse de Cornilescu? Se va vorbi tot numai despre Dumitru Cornilescu și despre traducerea lui, sau se va pomeni și numele nostru și va fi menționat și ceea ce am făcut noi pentru tipărirea și răspândirea Sfintei Scripturi? Chiar dacă niciunul dintre noi nu vom mai fi prezenți la acel ceas de sărbătoare și nu vom avea o lucrare așa de proeminentă încât aceasta să fie pomenită la o viitoare aniversare, rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ne dea putere și ajutor, pentru ca la întâlnirea cu Domnul Isus, să nu ni se umple fața de rușine fiindcă nu am făcut nimic, ci să primim onoare și răsplătire veșnică, pentru partea pe care am împlinit-o în ceea ce privește traducerea și tipărirea Scripturii în alte limbi și răspândirea ei până la marginile pământului.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pastor Dan Boingeanu

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.