Ap. 1:1-20
Sărbătoarea întrupării Domnului Isus ne aduce în atenție imaginea smerită a Fiului lui Dumnezeu. An de an, ne amintim că la împlinirea vremii, Domnul Isus S-a dezbrăcat de slavă și a venit în lumea noastră, într-un chip umil de copilaș, care a fost născut într-o iesle. Numai că în scurgerea vremii Domnul Isus ne este prezentat tot mai mic, iar centrul atenției la sărbătoarea întrupării, este luat de alte lucruri precum: cadourile, luminile, bradul, Moș Crăciun, spiridușii, crăciunițele, și enumăr doar câteva dintre lucrurile care ne sunt prezentate cu proeminență.
Nici sărbătoarea întrupării Domnului Isus nu mai este pomenită așa cum se cuvine, fiind numită Sărbătoarea Crăciunului, sau Sărbătorile de Iarnă. Luna dinaintea sărbătorii nașterii Domnului, care înainte era un timp de advent, acum a ajuns o lună a cadourilor, iar cei ce așteaptă acest eveniment se pregătesc mai mult să petreacă, decât să se închine.
Indiferent însă cât de mult ar încerca lumea să-L ascundă pe Domnul Isus, El strălucește chiar și din iesle, iar slava Sa este evidentă prin: minunea întrupării(Domnul Isus S-a născut prin puterea Duhului Sfânt, dintr-o fecioară care n-a avut relații cu vreun bărbat Luca 1:34-35), momentul întrupării (El a venit la împlinirea vremii, conform planului stabilit de Dumnezeu Tatăl Gal.4:4),manifestările din vremea întrupării (nașterea Sa a fost anunțată de îngeri, care au vorbit Mariei, lui Iosif și păstorilor, iar o oștire cerească, a cântat cel mai frumos colind – Luca 1:26-33; Mat.1:18-25; Luca 2:8-14), precum și de misiunea întrupării (El S-a făcut asemenea nouă pentru ca noi să ajungem asemenea Lui Ioan 1:11-14).
Mai mult însă decât slava descoperită la iesle, putem vedea imaginea slăvită a Domnului Isus, așa cum este revelată în cartea Apocalipsa. Dacă Evangheliile ni-l prezintă pe Domnul Isus în starea Sa smerită, de slujitor, cartea Apocalipsa ni-L prezintă pe Domnul Isus în starea Sa slăvită, de stăpân. Această imagine slăvită a Domnului Isus, este revelată chiar din primul capitol al cărții Apocalipsa, care ne arată că:
1. Domnul Isus are o identitate slăvită
În acest capitol găsim mai multe numiri atribuite Domnului Isus, care evidențiază identitatea Sa slăvită. Astfel, El este numit Hristosul (Unsul, sau trimisul lui Dumnezeu) v.1,5,9, Martorul Credincios, (Cel adevărat, Cel consecvent, care împlinește întru totul planul lui Dumnezeu) v.5/a, Cel întâi născut dintre cei morți (Cel care a biruit moartea și a marcat un nou început prin înviere) v.5/b 1Cor.15:16-20, și Domnul împăraților pământului (Cel ce are stăpânire asupra oricărei autorități) v.5/c.
La aceste numiri atribuite Domnului Isus, putem adăuga însă și declarațiile pe care El le-a făcut despre Sine însuși. Astfel El se auto prezintă spunând: “Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic” v.8,11. Iar atunci când se adresează lui Ioan, declară: “Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale locuinței morților” v.17/b-18.
Aceste numiri sunt credibile fiindcă au fost descoperite (revelate) de către Dumnezeu Tatăl v.1, sau, au fost rostite de către Domnul Isus, ale cărui cuvinte sunt adevărate (Ioan 14:6).
Ținând cont de aceste numiri înțelegem că Domnul Isus este Împăratul slăvit, fiindcă este asemenea Tatălui ceresc, fiind deasupra împăraților întregului pământ, având autoritate asupra timpului, asupra morții și-a vieții.
2. Domnul Isus are o lucrare slăvită
Pe lângă numirile care descoperă identitatea slăvită a Domnului Isus, în primul capitol al cărții Apocalipsa, sunt evidențiate și o parte dintre lucrările slăvite pe care El le-a împlinit. Astfel El este sursa harului și a păcii v.4, ne iubește v.5/c, ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său v.5/d, a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu Tatăl v.6/a,1 Pet 2:5-9, și va veni pe nori v.7/a. Până atunci, însă, El ne încurajează când suntem plini de frică și ne întărește când suntem căzuți v.17. Toate aceste slujiri arată că nimeni altcineva nu este asemenea Domnului nostru, iar lucrarea Lui, este măreață și plină de slavă.
3. Domnul Isus are o înfățișare slăvită
Când apostolul Ioan a auzit glasul Celui care i se adresa, s-a întors să vadă cine este acel care îi vorbește. În acele momente, el L-a văzut pe Domnul Isus așa cum nu-L mai văzuse niciodată. Deși a petrecut cu Domnul Isus trei ani și jumătate în timpul slujirii Sale publice, în această perioadă, el a văzut cel mai mult imaginea smerită a Domnului Isus. Fiind asemenea nouă, Domnul Isus a însetat, a flămânzit, a obosit, a fost arestat, a fost bătut și omorât. O singură dată Ioan a avut prilejul să-I vadă fața slăvită a Domnului Isus, numai că atunci, schimbarea la față a fost doar pentru câteva momente, iar ochii săi și ai celor prezenți la transfigurare, erau îngreuiați de somn Mat.17:1-7. Pe insula Patos însă, Ioan L-a văzut pe Domnul Isus într-o altă înfățișare.
Cu toate că semăna cu Fiul Omului v13, înfățișarea pe care o avea acum, era slăvită, având: o îmbrăcăminte diferită (era îmbrăcat cu o haină lungă și încins cu un brâu de aur), o înfățișare diferită (părul era alb, ochii erau ca para focului, iar picioarele erau ca arama aprinsă), o manifestare diferită (glasul Lui era ca vuietul unor ape mari, din gura lui ieșea o sabie cu două tăișuri, iar fața lui era ca soarele care strălucește în toată puterea lui ), precum și o misiune diferită (ținea în mâna dreaptă șapte stele și umbla în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur) Ap.1:12-20.
Cât de izbitor este contrastul dintre starea smerită și starea slăvită a Domnului Isus! Pe care dintre aceste imagini le ai în atenție? Cei din neamul lui Israel s-au îndrăgostit așa de mult de imaginea regească a Domnului Isus, așa cum a fost descoperită de profeții vechiului Testament, încât atunci când Domnul Isus a venit ca slujitor, aceștia nu L-au cunoscut. Pericolul care ne pândește acum este să-L vedem pe Domnul Isus doar ca un copil, sau un Miel de jertfă, și să pierdem din atenție faptul că El este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, Împăratul slăvit, îmbrăcat în măreție și slavă.
Păstrând în atenție imaginea slăvită a Domnului Isus nu numai că vom ști cine este Acela pe care îl sărbătorim, ci, vom fi și pregătiți să-I aducem Domnului Isus închinarea și lauda pe care o merită. În acest fel vom fi motivați să sărbătorim slujind și să ne pregătim pentru a primi binecuvântările pe care El le oferă: fericire, pentru cei care citesc, ascultă și împlinesc Cuvântul Scripturii v.3, mântuire, pentru cei ce cred în jertfa Lui v.5/b, semnificație, pentru cei ce sunt în Împărăția Lui v.6, nădejde, pentru cei ce-L așteaptă v7, părtășie, pentru cei ce trec prin necazuri v.9-11, îmbărbătare, pentru cei înfricoșați v.17, și împuternicire pentru cei căzuți v.17.
La sărbătorile care vin mă rog ca Dumnezeu să-ți facă parte din belșug de aceste binecuvântări și să te ajute să-I aduci o închinare plăcută prin laudă și slujire, fiindcă Domnul nostru este Împăratul slăvit și merită!
Pastor Dan Boingeanu
