După vizita la Ierihon, și minunile pe care le-a înfăptuit în această cetate, Domnul Isus și-a continuat călătoria spre Ierusalim, mergând la Betania.
Este posibil însă ca din Ierihon, Domnul Isus să nu fi plecat imediat și direct spre Betania, ci, S-a reîntors în Pereea, unde a continuat să învețe pe cei care-l urmau și posibil să înfăptuiască și alte minuni.
Fiindcă locul din Pereea unde s-a oprit, era Betabara, unde botezase Ioan Botezătorul (Ioan 1:28;10:40), cei care L-au ascultat și-au amintit de mărturisirea făcută de Ioan despre Domnul Isus, confirmând că tot ceea ce Ioan a spus, sunt lucruri adevărate, și au crezut în Domnul.
Tot aici, Domnul Isus a primit și mesajul transmis de surorile Maria și Marta, care L-au înștiințat că Lazăr, fratele lor, cel iubit de Domnul, este bolnav (Ioan 11:2-3).
Numai că, după ce I S-a comunicat această veste tristă, Domnul Isus a mai zăbovit încă două zile în locul în care era, continuându-și misiunea și vorbind cu ucenicii Săi, mai întâi despre boala, și apoi despre moartea lui Lazăr. (Ioan 11:6-16). Abia după acele două zile, Domnul Isus a spus ucenicilor ”Haidem să ne întoarcem în Iudeea” (Ioan 11:7)
Atunci când ucenicii au auzit că Domnul intenționează să meargă din nou în Iudeea, au fost surprinși, fiindcă iudeii Îl căutau ca să-L ucidă cu pietre (Ioan 11:8). De aceea întristat de moartea lui Lazăr și de planul Domnului de a se întoarce în Iudeea, Toma, plin de pesimism a spus celorlalți ucenici ”Haidem să mergem și noi să murim cu El!” (Ioan 11:16).
Aceste detalii ne arată cât de nepricepuți erau ucenicii privind înțelegerea realității prin care treceau și față de împlinirea planului lui Dumnezeu, și cât de minuțios a împlinit Domnul Isus acest plan, întocmai și la timp.
Din Pereea, Domnul Isus a plecat spre Betania, trecând prin pustiul Iudeii, și mergând probabil pe drumul roman, a cărui existență încă mai este vizibilă și astăzi. Această călătorie (Pereea-Betania), a însemnat un drum de aproape 38 de kilometri, fiind înfăptuită mergând pe jos, cale de o zi. Datorită acestui fapt, El a ajuns în Betania în cea de-a patra zi de când Lazăr era deja în mormânt (Ioan 11:17,39).
Pentru a înțelege în mod corect timpul în care Domnul Isus a ajuns în Betania, trebuie să nu uităm faptul că la evrei cei decedați sunt înmormântați în aceeași zi, iar ziua începe seara, odată cu asfințitul soarelui.
Betania era un sat așezat pe versantul estic al muntelui Măslinilor, situat la altitudinea de 760 m deasupra nivelului mării și la o distanță de 3,2 km, față de Ierusalim. Fiindcă era așa de aproape de Ierusalim, mulți pelerini, inclusiv Domnul Isus, după cele petrecute în timpul zilei în Ierusalim, seara își găseau cazare la prietenii lor din Betania. Pentru Domnul Isus găzduirea a fost oferită în casa Mariei, a Martei și a lui Lazăr, loc în care era de fapt reședința Lui și a ucenicilor Săi, oridecâteori veneau la Ierusalim.
Când a ajuns în Betania, Domnul Isus a fost întâmpinat mai întâi de Marta, și apoi de Maria la intrarea în sat (Ioan 11:20,29-30).
Chiar dacă Marta și-a exprimat inițial regretul pentru faptul că Domnul Isus nu a ajuns la timp (Ioan 11:21), mai întâi pentru Marta și apoi și pentru Maria, El a adresat un mesaj, pe care l-am intitulat ”predica din casa de jale!”
Este interesant că prin cuvintele exprimate, Domnul Isus nu și-a cerut scuze și nici nu a dat explicații referitoare la întârziere, ci, pentru cele două surori îndoliate, El a avut o predică.
Pare nepotrivit ca pentru cei cunoscuți și mai ales, pentru cele care se aflau în cele mai grele momente de durere, să se țină o predică; nu-i așa?
Numai că tocmai cuvintele exprimate de Domnul Isus, au însemnat adevărurile pe care ele trebuiau să le audă, pentru ca să fie mângâiate și pregătite pentru minunea care avea să urmeze.
După cum putem observa, Domnul Isus și-a început predica din casa de jale, cu o mare DEZVĂLUIRE, spunând: ”Fratele tău va învia” (Ioan 11:23).
Fiindcă Marta a crezut că El a făcut referire la învierea care va avea loc în ziua de apoi (Ioan 11:24), Domnul Isus și-a continuat predica și cu o mare DECLARAȚIE, afirmând: ” Eu sunt învierea și viața” (Luca 11:25/a)
Această declarație completează șirul celorlalte afirmații pe care Domnul Isus le-a făcut despre Sine, așa cum sunt menționate în evanghelia lui Ioan, și pune în lumină identitatea Sa, în contrast cu urmările păcatului. Dacă păcatul a adus moartea fizică, iar omul în starea de păcat, este într-un mormânt spiritual, prin această declarație, Domnul Isus a afirmat că El este soluția pentru aceste probleme, fiind Învierea și Viața.
Pentru a întregi mesajul Său, Domnul Isus își continuă predica cu o mare DESTĂINUIRE, anunțând că cei credincioși au parte de un alt destin: ”Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25/b-26/a).
Ce revelație măreață și ce destin glorios! Domnul Isus oferă viața și biruința asupra moții, tuturor celor care cred în El!
Numai că pentru a avea parte de aceste binecuvântări, este nevoie de o mare DECIZIE . Înțelegem aceasta fiindcă după cele declarate, El a întrebat-o pe Marta: ”Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:26/b).
Iar răspunsul acesteia a fost, ferm, prompt și complet, exprimat prin cea mai frumoasă mărturisire de credință: ”Da Doamne, I-a zis ea, ”cred că tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume ”(Ioan 11:27).
După ce a transmis aceste învățături comunicate în mod verbal, Domnul Isus și-a încheiat predica din casa de jale, cu câteva DOVEZI, care au însemnat de fapt aplicații practice concrete.
Dacă S-ar fi oprit și ar fi spus Amin, după cele afirmate, am fi rămas doar cu un mesaj frumos. Numai că spusele Domnului, au fost dovedite prin plânsul Său pentru despărțirea de Lazăr și mai ales prin învierea acestuia dintre cei morți.
Domnul Isus, a confirmat însă că este Învierea și Viața, și a aplicat predica pe care tocmai o ținuse, fiindcă atunci când cei din jur îi spuneau că totul este prea târziu, argumentând prin faptul că Lazăr era deja în mormânt de patru zile, El le-a cerut: ”Dați piatra la o parte” (Ioan 11:39).
Apoi, pe cel din mormânt l-a chemat la viață poruncindu-i ”Lazăre, vino afară”, iar pe cei prezenți lângă mormânt i-a îndemnat: ” Deslegați-l și lăsați-l să meargă” (Ioan 11:44/b).
Prin puterea Sa, toate aceste rostiri s-au împlinit întocmai. Chiar dacă piatra era grea, a fost dată la o parte, iar Lazăr care avea mâinile și picioarele legate cu pânză și fața înfășurată într-un ștergar, el a ieșit afară din mormânt, confirmând astfel prin înviere sa, ca într-adevăr Isus este învierea și viața.
Cineva a spus că Domnul Isus a rostit numele lui Lazăr, fiindcă altfel și toți ceilalți care erau înmormântați în acel loc ar fi ieșit afară.
În același timp, este demn de subliniat și faptul că poruncile rostite de Domnul Isus evidențiază exact pașii care trebuie urmați și pentru învierea spirituală: credință și depășirea obstacolelor (dați piatra la o parte), ascultare și împlinirea spuselor Cuvântului lui Dumnezeu, adică părăsirea domeniului morții și a stării de păcat ( Lazăre vino afară) și viați, eliberare și acțiune ( deslegați-l și lăsați-l să meargă).
După toate cele menționate putem spune că atunci când a venit Domnul Isus, și în Betania s-au întâmplat lucruri nemaipomenite!
N-ai vrea ca la aceste sărbători să ai parte de aceleași binecuvântări? Și anume ca Domnul să vină și în casa Ta, să-ți vorbească în mod personal și să-ți descopere lucruri pe care încă nu le știi despre El și despre lucrarea Sa?
Iar dacă nu ai motive de sărbătoare, sau te afli încă în moarte spirituală, El îți poate aduce învierea și viața.
De aceea, crede în Domnul Isus, ascultă ceea ce El îți spune, împlinește întocmai Cuvântul Scripturii și pentru tine va începe cu adevărat viața și sărbătoarea. În acest sens nu-ți spun numai ”Paște fericit!” ci, mai degrabă: ”trăiește și sărbătorește învierea!
Pastor Dan Boingeanu
