Acum când am recitit pasajele din Scriptură, pentru a înțelege mai bine lucrarea pe care a împlinit-o Domnul Isus în Betania, înainte de Intrarea Sa Triumfală în Ierusalim, am fost atras de o afirmație căreia nu i-am dat importanță anterior.
Vorbind despre boala, moartea și învierea lui Lazăr, evanghelistul Ioan începe această prezentare, menționând: ”Un OARECARE Lazăr din Betania satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav” (Ioan 11:1). Afirmația care m-a surprins a fost: ”un oarecare Lazăr”.
Fiindcă nu am înțeles de ce Dumitru Cornilescu (cel mai cunoscut traducător al Bibliei în limba română), a folosit acest apelativ pentru Lazăr, am căutat să văd cum este scris în textul original.
Folosind o concordanță care prezintă sensurile și înțelesurile cuvintelor din limba ebraică, cât și din cea greacă, am descoperit că această afirmație apare și în textul original. Cuvântul din original este grecescul ”tis” care este menționat de 448 de ori în Noul Testament.
Acest termen a fost tradus de 144 de ori prin ”anumit”, de 55 de ori ”oarecare” și tot de 55 de ori prin ”unul”, având înțelesul de un om de rând. Celelalte sensuri sunt nesemnificative, sau în multe versiuni nici nu sunt traduse.
Cel mai mult mi-a atras atenția traducerea English Standard Version, unde acest pasaj a fost tradus prin ” un om oarecare numit Lazăr din Betania, era bolnav.
Acest fapt m-a ajutat să înțeleg că la început, evanghelistul Ioan l-a prezentat pe Lazăr fără a menționa nimic semnificativ, ca un OARECARE! Numai că după aceea, EL a adăugat mai multe informații despre anumite experiențe prin care Lazăr a trecut, care ne ajută să înțelegem că Lazăr a fost cu adevărat, CINEVA!
Folosind acest contrast, doresc să prezint cele două ipostaze, pentru ca în acest fel să înțelegem nu numai identitatea lui Lazăr, ci mai ales și modul în care și noi ne asemănăm cu el.
Lazăr a fost un oarecare fiindcă a fost prezentat ca fiind un locuitor al Betaniei, despre care se spune că era ”satul Mariei și al Martei” (Ioan 11:1). Acest fapt ne arată că Maria și Marta erau mult mai cunoscute, reprezentând repere care defineau localitatea în care trăiau.
La fel, în mai multe situații Lazăr a fost prezentat ca fiind frate al Mariei și a lui Marta: ”Maria era cea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav era fratele ei” (Ioan 11:2-3).
Faptul că Lazăr a fost un oarecare, este definit însă nu numai de identitate și relaționare, ci și prin experiențele pe care le-a trăit. Astfel el s-a îmbolnăvit (Ioan 11:3), a murit (Ioan 11:4,21) și a fost înmormântat (Ioan 11:17,38), la fel ca toți ceilalți oameni.
Cu toate acestea, acel OARECARE, a ajuns să fie CINEVA, fiindcă a fost iubit de Domnul Isus. Când Domnului Isus I S-a comunicat faptul că Lazăr este bolnav, surorile lui au trimis acest mesaj: ”Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav” (Ioan 11:3).
Apoi , Lazăr este cineva fiindcă a fost subiectul discuțiilor Domnului Isus cu ucenicii Săi. Mai întâi Domnul Isus i-a anunțat pe ucenici că Lazăr este bolnav, apoi că a adormit, și că de fapt acest somn a însemnat moartea (11:6-14).
Mai important însă decât faptul că a devenit subiectul discuțiilor Domnului Isus, Lazăr este cineva, datorită prevestirii pe care Domnul a făcut-o despre el când a spus:” Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea” (Ioan 11:4).
Numai cel care este Cineva, prin ceea ce i se întâmplă slăvește pe Dumnezeu, iar prin ceea ce face, proslăvește pe Fiul lui Dumnezeu.
Mai mult însă de cât atât, Lazăr este cineva, fiindcă a fost căutat de însuși Domnul Isus, care pentru a-l întâlni a călătorit pe jos prin pustiul Iudeii, o zi întreagă, din Pereea, până la Betania. Și nu numai atât, Domnul Isus a plâns pentru el, l-a căutat la mormânt, l-a chemat din mormânt strigându-l pe nume și l-a adus din moarte la viață (Ioan 11:33-44).
Dintr-un oarecare, Lazăr, a ajuns să fie numărat în grupul select al celor care au fost înviați de către Domnul Isus!
Aceste experiențe trăite de Lazăr împreună cu Domnul Isus, l-au făcut să fie un punct de atracție a multora din zilele lui, care doreau să-l vadă. Acest adevăr este confirmat prin mărturisirea: ”O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania, și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți”(Ioan 11:9)
În același timp, el a ajuns cineva, și prin faptul că a ajuns să fie căutat de preoții cei mai de seamă ca să fie omorât. (Ioan 11:10) . Pe lista celor căutați de marii preoți în acea vreme, figurau două nume: Isus și Lazăr. Ce onoare; ca numele tău să fie pe aceeași listă cu cel al Domnului Isus.
Deși aș putea să continui șirul mărturiilor care arată că Lazăr a ajuns CINEVA, lasă-mă acum în prag de sărbătoare, să te întreb: ești un OARECARE, sau un CINEVA?
Noi cu toții am fost un oarecare chiar și atunci când am crezut că suntem cineva!
În timp ce făceam investigațiile pentru tratamentul de chimioterapie, am văzut că în sala de așteptare pentru a intra în cabinetul medical pentru tratamente, s-a făcut forfotă. Au fost eliberate câteva scaune și pe ușă a intrat un grup de persoane. Am fost surprinși de acest fapt, deoarece la acea clinică se respecta o programare foarte riguroasă.
Foarte repede am aflat însă că cel care a intrat în sala de așteptare, era președintele Consiliului Județean, însoțit de cei din garda lui. Judecând după aparențe, el era cu adevărat cineva! Numai că în realitate era un oarecare, asemenea tuturor celorlalți pacienți care așteptau la rând. Suferea de aceeași boală, urma același tratament, și îl aștepta același destin.
Acest fapt ne arată că nu poate ajunge nimeni cineva prin el însuși, ci devine cineva prin Hristos!
De aceea mă rog ca la aceste sărbători să ai parte de aceleași experiențe pe care le-a avut și Lazăr de altădată, și anume: să fii iubit de Domnul, să fii în atenția Domnului, să fii căutat de Domnul, chemat pe nume și eliberat din moarte spirituală și să trăiești o viață nouă, fiind CINEVA, în ochii lui Dumnezeu și a celor din jur!
Sărbători fericite, pentru CINEVA!
Pastor Dan Boingeanu
