În ziua de vineri din săptămâna patimilor ne amintim de arestarea, judecata, condamnarea, răstignirea, moartea și îngroparea Domnului Isus. Spun aceasta deoarece la evrei ziua începe odată cu asfințitul soarelui și se termină în același timp din ziua următoare. Îmi place să cred că în acestă zi am postit și am comemorat evenimentele care L-au afectat pe Domnul.
Cred că după ce am retrăit fiecare pas pe care L-a făcut Domnul din Ghetsimani la curtea marelui Preot, în fața sinedriului, la palatul lui Pilat, pe via Dolorosa și până la locul răstignirii, inima ne este încărcată de amărăciune și de adorare în același timp. Pe deoparte constatăm suferința îndurată de Domnul Isus, iar pe de cealaltă parte, succesul pe care El L-a avut chiar și prin moarte!
Am definit acest contrast: ”Tragedie sau Triumf”!
Privind din perspectivă umană, într-adevăr, moartea Domnului a fost o mare tragedie, definită de:
SITUAȚIILE PRIN CARE EL A TRECUT.
El, Fiul lui Dumnezeu prin care au fost făcute toate lucrurile (Ioan1:1), care în timpul misiunii Sale publice din această lume, a poruncit cu autoritate vântului și valurilor, a vindecat bolnavi, a scos afară demoni, a înmulțit vinul și pâinile și a adus pe unii la viață, chemându-i afară din mormânt sau din moarte fizică, acum a fost arestat, judecat, condamnat la moarte, răstignit pe o cruce și așezat în mormânt. I s-au întâmplat aceleași lucruri ca celorlalți doi tâlhari care au fost răstigniți, unul la stânga și altul la dreapta Sa. De la statutul de Învățătorul și Domnul, acum a ajuns: vinovatul și osânditul! Cum să nu te cutremuri în fața acestei realități!
Numai că tragedia morții Domnului Isus este amplificată și de:
SUFERINȚELE PE CARE EL LE-A ÎNDURAT.
Acestea au fost suferințe psihice, deoarece în această perioadă a fost chestionat cu multe întrebări capcană, a fost acuzat pe nedrept și a fost condamnat fără să fi avut vre-o vină. La aceste suferințe psihice, se adaugă însă și suferințele sufletești, cauzate de faptul că a fost neînțeles și necunoscut de cei din neamul Său, a fost trădat și părăsit de către ucenicii, și chiar vândut de unul dintre aceștia.
Purtând povara păcatului care a fost accentuată și de atitudinile și reacțiile celor din jurul Său, Domnul Isus a descris aceste suferințe sufletești, în grădina Ghetsimani, când a spus ucenicilor Săi: ” Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte, rămâneți aici , și vegheați împreună cu Mine.” (Mat.26:38)
Cât de mult a fost accentuată însă această durere de faptul că și ucenicii favoriți, de trei ori când au fost cercetați, de fiecare dată au fost găsiți dormind! (Mat.39-44)
Apoi suferințelor psihice și celor sufletești, li s-au adăugat și suferințele fizice. În acest timp Domnul Isus a suferit de foame, de oboseală, de înțepăturile cununii de spini, de loviturile biciului roman și de grozăvia durerii răstignirii. Această durere era cauzată nu numai de rănile produse de cuiele care i-au străpuns mâinile și picioarele, ci mai ales de faptul că fiind atârnat pe cruce, nu mai putea să respire.
Ca să respire, cel crucificat trebuia să tragă de mâini și să se împingă în picioare, numai ca să mai ia o gură de aer. De aceia, cei răstigniți mureau nu numai datorită rănilor provocate de cuiele care îi pironeau pe cruce, ci prin asfixiere.
Pentru că suferința cauzată prin crucificare era atât de barbară, romanii nu-i condamnau la moarte cu această formă de execuție, pe cei din neamul lor, ci, numai pe dușmani. O prefigurare a acestor suferințe fizice pe care le-a îndurat Domnul este anunțată de profetul Isaia care a spus:
”El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat . N-avea nici frumusețe și nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea lui nu avea nimic care să ne placă.
Disprețuit și părăsit: de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53:2-3).
Pe lângă situațiile prin care a trecut și suferințele pe care le-a îndurat, moartea Domnului Isus a fost o tragedie fiindcă pe cruce a simțit:
SEPARAREA PE CARE EL A TRĂIT-O.
Înțelegem acest fapt prin rugăciunea pe care Domnul Isus a înălțat-o de pe cruce spunând: ”Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: ” Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). El, Cel care a comunicat permanent cu Tatăl, a împlinit întru totul voia Tatălui și a cerut ajutorul Tatălui, la împlinirea fiecărei slujiri, acum a rămas singur, fiindcă Tatăl și-a întors privirea de la Fiul Său. Cât de înfiorătoare sunt aceste momente când știi că nu mai ai pe nimeni!
Această separare față de Tatăl a fost cutremurătoare și a amplificat tragedia morții Domnului Isus, fiindcă a evidențiat:
SUCCESUL PRETINS AL VRĂJMAȘILOR.
Vremea în care Domnul Isus a fost răstignit, a murit și a fost așezat în mormânt, arăta într-un anume fel, succesul vrăjmașilor. Poetul creștin Costache Ioanid, a descris acest moment în poezia ”Cele șapte bătălii de pe Golgota”, arătând că în acele momente, Satan a cerut tuturor îngerilor săi să invadeze pământul, iar famfarele legiunilor de îngeri să sune cu putere, anunțând biruința.
Câtă durere; să vezi cum dușmanul câștigă, și nu numai atât, că dorește să păstreze această reușită prin:
SIGURANȚA PE CARE VRĂJMAȘII DOREAU SĂ O PĂSTREZE.
Preoții cei mai de seamă au făcut tot ce le era în putință ca să-l păstreze pe Domnul Isus în mormânt. Au rostogolit o piatră mare la ușa acestuia, au sigilat piatra și au pregătit o gardă care să păzească necurmat mormântul.
Păstrând în atenție toate aceste detalii, se cuvine să spunem cu toată certitudinea, că într-adevăr moartea Domnului Isus a fost o mare tragedie. Deși acest preț trebuia să-L plătesc eu și trebuia să-l plătești tu, El l-a plătit îndurând toate aceste dureri, în locul nostru!
Dar, nu trebuie să plângem și nici să ne tânguim, fiindcă moartea Domnului Isus deși a fost o tragedie, de fapt, este un mare triumf! Acest triumf este evidențiat de:
SEMNIFICAȚIA MORȚII DOMNULUI ISUS
Domnul Isus a fost răstignit și atârnat pe cruce chiar în momentul în care Marele Preot aducea jertfa de Ispășire, și sacrifica animalul de jertfă, pentru curățirea poporului ales de Dumnezeu. Domnul Isus însă, S-a adus ca jertfă de ispășire pe Sine însuși, pentru iertarea și curățirea păcatelor întregii lumi.
În felul acesta El a confirmat că este Mielul lui Dumnezeu, așa cum L-a prezentat Ioan Botezătorul (Ioan 1:29), iar moartea Sa este un triumf, fiindcă jertfa depusă, este mai bună, suficientă, irepetabilă și asigură ispășirea păcatelor tuturor celor păcătoși.
Acest fapt este adeverit de apostolul Ioan care spune: ..”dacă cineva a păcătuit , avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi”(1Ioan2:1-2), și de scriitorul epistolei către Evrei care arată că:
” ..dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați îi sfințește și le aduce curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu! (Evrei 9:13-14)
Apoi, înțelegem că moartea Fiului lui Dumnezeu, este un triumf și prin:
SECRETUL MORȚII DOMNULUI ISUS
În mod obișnuit noi suntem atenți asupra cauzelor care au generat moartea. Numai că în cazul Domnului Isus, deși moartea Sa a avut cauze fizice, acest fapt s-a petrecut, fiindcă El și-a dat viața! Domnului Isus, nu i-a fost luată viața, fiindcă nimeni n-ar fi avut puterea aceasta, ci, El a murit fiindcă a acceptat să moară, și și-a dat viața de bunăvoie.
Acest adevăr este anunțat în contextul controversei pe care ucenicii au avut-o între ei privind întâietatea. Atunci Domnul Isus i-a mustrat pentru această dispută și S-a dat exemplu pe Sine însuși, spunând: …”Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața , ca răscumpărare pentru mulți” (Mat.20:28).
Același adevăr este descoperit încă odată de Domnul Isus, atunci când a anunțat că El este Păstorul cel bun, spunând: ”Eu îmi dau viața pentru oile Mele…Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, și am putere s-o iau iarăși; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl” (Ioan10:14-18). De aceea, moartea Domnului Isus nu poate fi trecută în contul succesului vrăjmașilor ci, cel, al Domnului Isus, identificând jertfirea de Sine.
Triumful morții Domnului Isus care descoperă măsura jertfirii de Sine, confirmă faptul că El este un Mare preot mai bun decât toți ceilalți mari preoți, fiindcă este: sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși, și înălțat mai pe sus de ceruri, care n-are nevoie ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta s-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuși. (Evrei 7:26-27)
Însă triumful morții Domnului Isus, este confirmat și de:
SPUSELE DOMNULUI ISUS DIN TIMPUL RĂSTIGNIRII
În timpul arestării, a patimilor îndurate și al crucificării, Domnul Isus nu a acuzat, nu a amenințat și nici nu a blestemat, așa cum făceau muritorii de rând, ci, a rostit cuvinte care dovedesc că El nu era un învins, ci, un învingător! Astfel, în timpul când a fost arestat și S-a prezentat celor ce au venit să-L prindă, spunând ”Eu sunt”, toți aceștia, au căzut la pământ (Ioan18:5-6). Și tot El a poruncit ceea ce urmează să se întâmple, spunând: ”…dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă” (Ioan 18:8).
Și rostirile Domnului Isus de pe cruce dovedesc că El nu este Cel învins, ci, Cel învingător! Cea mai mare dintre acestea, care arată că moartea Sa este un triumf, este promisiunea făcută pentru tâlharul care s-a pocăit, căruia i-a spus:” Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”(Luca 23:43). Această rostire arată că Domnul Isus este Domnul, are o împărăție, iar ușa raiului este deschisă și pentru cei mai mari păcătoși, care cred și se pocăiesc.
La aceste dovezi ale triumfului morții Domnului Isus, mai poate fi adăugată și:
SLUJIREA ÎMPLINITĂ DE DOMNUL ISUS
Deși moartea Sa a însemnat o binecuvântare pentru întreaga lume, este demn de remarcat și faptul că, aceasta a însemnat o slujire împlinită. Slujirea pe care a început-o și pentru care a venit în lume, a fost împlinită întocmai. Când Domnul Isus a strigat de pe cruce ” S-a isprăvit”, ( Ioan 19:30), El a arătat nu numai faptul că și-a terminat lucrarea care i-a fost încredințată, ci și că robia păcatului și stăpânirea Diavolului și a puterii întunericului a luat sfârșit.
Tot efortul diavolului și al vrăjmașilor Domnului Isus, de a-l vedea pe Domnul în mormânt, a fost de fapt o grabă pentru aceștia, de a-și semna sentința. Acest fapt este anunțat de apostolul Pavel care a spus:” A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce ”(Col.3: 14-15).
Ce mare surpriză; cei ce se considerau învingători, erau de fapt învinși, iar Cel considerat învins, era Învingătorul!
Pe lângă toate acestea, triumful prin moarte a Domnului Isus, mai este confirmat și de:
SEMNELE CARE AU ÎNSOȚIT MOARTEA DOMNULUI ISUS
Și la moartea Domnului Isus au fost semne care au confirmat prezența și puterea lui Dumnezeu. Astfel de la ceasul al șaselea (miezul zilei) și până la ceasul al nouălea (ora trei după amiază), a fost întuneric (Mat.27:45), perdeaua din templu care despărțea sfânta de sfânta sfintelor, s-a rupt (Mat. 27:51), pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat (Mat.27:51/b-53).
Ce mărturii cutremurătoare, care dovedesc că moartea Domnului Isus deși a însemnat o mare tragedie, de fapt a fost un mare triumf!
Ce ai de spus la toate acestea? Văzând cele întâmplate, sutașul care a condus răstignirea Domnului Isus, a crezut și a mărturisit: ”cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Mat.27:54).
De aceea și eu mă rog ca la aceste sărbători Dumnezeu să te ajute să faci aceeași mărturisire și să crezi din toată inima că așa cum Domnul Isus a fot triumfător prin moarte, și noi vom trăi aceeași biruință împreună cu El la ceasul învierii.
Sărbători fericite; cu multă nădejde și binecuvântare deplină!
Pastor Dan Boingeanu
