11. August -Sfințirea ““

1Pet.1:13-23 (1Pet.1:15)

Sfințirea este lucrarea progresivă înfăptuită de Dumnezeu și de om prin care devenim tot mai liberi de păcat și tot mai asemănători cu Hristos în viața pe care o trăim. Orice creștin este sfânt datorită faptului că este poziționat ,,în Hristos” (Efeseni 1:1,1Cor.1:2) și în acelaș timp, orice creștin este îndemnat să demonstreze acest lucru printr-o viață de creștere progresivă în asemănare cu Hristos (1Cor.1:2,1Petru1:16). Sfințirea este un eveniment urmat de un proces care afectează întreaga persoană:intelectul (Fil.1:9), emoțiile (Efes.4:31), voința(Fil.2:13), duhul (2 Cor.7:1) și trupul (1 Tes.5:23).

A. Importanța sfințirii

– Prin sfințire prezența Domnului Isus se vede tot mai clar în viața noastră (2Cor3:18).

– Sfințirea este sursa adevăratei bucurii (Rom14:17)

– Sfințirea este o pregătire pentru viața cerească (Rom 6:22)

– Sfințirea este o asigurare că-L vom vedea în final pe Domnul (Evrei 12:14)

– Pe măsură ce omul devine mai sfânt se produc schimbări majore în modul în care omul se raportează la lucrurile din jurul său, la ceilalți oameni și la Dumnezeu.

B. Etapele sfințirii

1. Începutul sfințirii

Sfințirea este un eveniment care se suprapune, pentru început, cu momentul nașterii din nou (1 Cor.6:11,1Ioan 3:9)

Se caracterizează printr-o reorientare a dorințelor noastre astfel încât să nu mai simțim o dragoste dominantă față de păcat (Rom.6:11,14) ci tot mai intens să dorim să fim pe placul lui Dumnezeu (Efes 5:9,10).

2. Creșterea în sfințenie

Sfințirea este un proces care are loc pe tot parcursul vieții (2 Cor.3:18, Fillip.3:13-14).

Înseamnă în mod fundamental creștere în asemănare cu Hristos în gândurile, atitudinile, cuvintele și faptele noastre (Col.3:10, Evrei 12:14).

3. Încheierea sfințirii

Sfințirea este un eveniment care va avea loc, în formă deplină pentru sufletul nostru, la moartea noastră (1 Corinteni 1:8; Evrei 12:23); la venirea Domnului, pentru trupul nostru (1 Tes.5:23, 2Cor.7:1) și sufletul nostru (1 Ioan 3:2,3).

C. Natura teandrică a procesului de sfințire (theos-Dumnezeu, antropos-om)

Ca procesul de sfințire să se realizeze trebuie ca Dumnezeu și omul să coopereze

Rolul lui Dumnezeu în sfințire:

– Declanșază procesul (Evrei 12:5-11) prin Hristos care a câștigat pentru noi sfințirea(1Cor.1:30) și care constitue standardul și exemplul de Om Sfânt (Evrei 12:2, 1Petru 2:21).

– Stabilește modalitatea prin care are loc sfințirea: Adevărul (Ioan17:17), Sângele lui Hristos (Evrei 9:14,13:20-21) Duhul Sfânt (1Petru 1:2, Gal.5:22-23).

Rolul omului în sfințire

– Rolul ,,pasiv” de a se dedica lui Dumnezeu (Rom 6:13,12:1) lăsîndu-se astfel sub conducerea Lui.

– Rolul activ prin care se implică cu toată personalitatea (Rom.8:13, Filip 2:12-13, 2Cor.7:1, 2Petru 1:5), asumîndu-și responsabilitatea pentru propriul destin.

Întrebări exegetice:

1. Ce trebuie să facă un om pentru a fi sfânt? (1 Petru 1:13-15, 17, 22)

2. Sfințenia este o opțiune sau un imperativ? Ce motivație avem pentru sfințenie? (1 Petru 1:16-17)

3. Ce a făcut Dumnezeu pentru sfințirea noastră (1 Petru 1:18-23)

4. Ce pune în evidență faptul că în viața unui om a început procesul de sfințire? (1 Petru 1: 22)
Întrebări aplicative:

1. Cum explicăm faptul că sfințirea este atât un eveniment trecut cât și un proces viitor?

2. Ești sfânt (sfântă)? Cum poți dovedi acest fapt?

3. De ce este important să urmărim sfințirea?

4. Există un domeniu al vieții care contrazice faptul că ești asemenea lui Hristos? Care? Cum se pot schimba lucrurile în această privință?