PSALMUL ZILELOR NOASTRE

0
303
Rug?ciune

Psalmul zilelor noastre!

Deși nu se cunosc împrejurările în care a fost scris psalmul 27,  în conținutul acestuia, David vorbește despre suferință, amenințare, împotrivire, violență, conflicte și chiar de război. În mijlocul acestor provocări, David ridică însă câteva întrebări și face anumite afirmații surprinzătoare, precum: ”de cine să mă tem?”, ”de cine să-mi fie frică?” și ” chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi!”

Aceste afirmații ne ajută să înțelegem că în ziua necazului, el nu era plin de frică, ci, plin de încredere. Nu s-a ascuns paralizat de teamă, ci, a continuat slujirile care i-au fost încredințate, plin de putere!

Pentru că în zilele noastre,  încercările prin care a trecut omul după inima lui Dumnezeu sunt tot mai frecvente, este potrivit să ne întrebăm: de ce ne este stăpânită inima: de panică sau de putere?

Pandemia prin care am trecut în ultimii ani, a făcut ca foarte mulți oameni, printre care și mulți credincioși, să fie paralizați de teamă. Și nici nu am scăpat bine de această încercare, și acum teama este accentuată de amenințarea războiului din Ucraina, care poate să devină o provocare mondială.

Datorită acestui fapt, psalmul 27, poate deveni psalmul zilelor noastre, prin care să înțelegem cum putem transforma panica în putere, și înfricoșarea în încredere.

Citind de mai multe ori psalmul 27, (lucru pe care vi-l recomand să îl faceți), descoperim că în mijlocul suferințelor și al încercărilor, David a fost fără teamă și plin de încredere, deoarece:

1.A fost conștient de prezența lui Dumnezeu. Chiar din primele afirmații întâlnite în acest psalm descoperim faptul că David nu privea la valul încercărilor și nici la dușmanii care îl amenințau, ci la Dumnezeu, fiind conștient deplin de prezența Sa.

Această experiență este confirmată de faptul că  el L-a văzut pe Dumnezeu fiind: lumina, mântuirea și sprijinitorul vieții lui (Ps.27:1) Nu se poate să fii plin de încredere fără să ai aceeași perspectivă, conștientizând faptul că indiferent de ceea ce ți se întâmplă, Dumnezeu este prezent.

Apoi, David a fost plin de încredere în mijlocul necazurilor, fiindcă:

2.A contat pe puterea lui Dumnezeu. El a mărturisit:

” Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei – se clatină și cad”(Ps.27:2).

Indiferent de mărimea oștirii sau de înzestrarea armatei, David i-a văzut pe vrăjmașii săi clătinându-se și căzuți la pământ, fiindcă i-a măsurat nu cu resursele personale, sau a poporului său, ci, cu puterea lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate împotrivi lui Dumnezeu și aleșilor Lui și să rămână în picioare.

Dacă în aceste zile sunt unii care numără soldații și înzestrarea militară înfruntând astfel  puterea lui Dumnezeu, aceștia nu au nici o șansă de izbândă.  Acest fapt este confirmat și de concluzia din psalmul 20, în care tot David afirmă:

” Unii se bizuiesc pe carele lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie și cad, dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare. (Ps.20:7-8) Mai mult decât atât;  David nu a fost paralizat de frică în mijlocul încercărilor, fiindcă:

3.A căutat protecția lui Dumnezeu. Era foarte ușor pentru David să caute ajutor la oameni, sau să apeleze la protecție militară. Numai că în ceasul încercărilor, el a alergat sub protecția și ocrotirea lui Dumnezeu. Acest fapt este evidențiat de mărturisirea:

”..El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui, și mă va înălța pe o stâncă. Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară…” (Ps.27:5-6/a).

Deși oamenii caută astăzi armament blindat,  adăposturi antiatomice și scuturi antirachetă, cel mai sigur adăpost, este sub ocrotirea Celui Preaînalt! În psalmul 91 ne este descoperit acest fapt prin declarațiile: ”

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihnește la umbra Celui atotputernic,  zice despre Domnul: “El este locul meu de scăpare şi cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

 Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.  El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioșia Lui!

Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.  O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.” (Ps.91:1-7)

Conștient de prezența, puterea și de protecția lui Dumnezeu,  David nu se lasă copleșit de teamă, ci, în mijlocul încercărilor:

A consolidat părtășia cu Dumnezeu. Acest fapt este confirmat de rugăciunea pe care el o înalță către Dumnezeu, spunând:

 ” Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.” (Ps.27:4)

Este interesant faptul că în mijlocul încercărilor,  David nu s-a lăsat copleșit de aceste situații, și nici n-a cerut moartea vrăjmașilor, sau nimicirea împotrivitorilor, ci, a dorit să-și întărească părtășia cu Dumnezeu. Dacă ar fi fost întrebat ce ar alege dacă i s-ar oferi oportunitatea să-i ceară lui Dumnezeu un singur lucru, el ar fi mărturisit că mai mult decât orice, și înainte de toate, alegerea lui este să locuiască în Casa Domnului, și nu numai pentru o vreme, ci, pentru toată viața!

Iar în Casa Domnului el dorea să vadă fața Domnului și să se minuneze de templul Lui!  Oare ce I-am cere noi  lui Dumnezeu daca ni s-ar oferi aceeași oportunitate?

Numai că dorința după părtășia cu Dumnezeu  este evidențiată și de strigătul din adâncul  inimii lui, exprimat prin îndemnul:

    ” Inima îmi zice din partea Ta: “Caută fața Mea!” Şi fața Ta, Doamne, o caut! Nu-mi ascunde fața Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.” (Ps.27:8-10)

În mijlocul încercărilor David a fost plin de încredere, fiindcă și-a consolidat părtășia cu Dumnezeu căutând fața lui Dumnezeu, dar și printr-o dedicare deplină  față de Dumnezeu, umblând pe calea Domnului.  Această dedicare este confirmată de rugăciunea:

 ”  Învăță-mă, Doamne, calea Ta şi povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei.  Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși şi niște oameni care nu suflă decât asuprire.” (Ps.27:11-12)

Dacă în mijlocul încercărilor unii sunt ispitiți să dea înapoi, David s-a angajat să meargă înainte și:

  1. A continuat să preamărească pe Dumnezeu. În mijlocul încercărilor mulți batjocoresc și blestemă pe Dumnezeu. Când Iov era în cel mai greu ceas al încercărilor prin care a trecut, soția lui l-a îndemnat:

” Blestemă pe Dumnezeu și mori!. Cunoscându-l pe Dumnezeu fiind un ajutor care nu lipsește în necazuri, răspunsul lui Iov a fost unul categoric: ”Vorbești ca o femeie nebună! Ce! Primim de la Dumnezeu binele , și să nu primim și răul?”(Iov.2:9-10)

În contrast însă cu soția lui Iov, David, a binecuvântat pe Dumnezeu în mijlocul încercărilor, și L-a preamărit, așa cum înțelegem prin mărturisirea:

” Iată că mi se şi înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiței, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.” (Ps.27:6)

Pentru că a fost conștient de prezența lui Dumnezeu, a contat pe puterea lui Dumnezeu, a căutat protecția lui Dumnezeu și și-a consolidat părtășia cu Dumnezeu, David, nu numai că a fost izbăvit de teamă, dar a și preamărit pe Dumnezeu, experimentând  înălțarea deasupra vrăjmașilor. Această înălțare pe care a mărturisit-o, însemnând biruința de aici, dar care anticipează și înălțarea din slavă. Acestă nădejde a înălțării finale, este dovedită prin declarația:

”O! dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…” (Ps.27:13).

Poți să îl preamărești pe Dumnezeu și pentru încercările și necazurile din viața ta? Ar trebui ca atunci când trecem prin astfel de situații, să urmăm exemplul lui David și să cântăm și să-L lăudăm pe Domnul, știind că …” că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. (Rom.8:28).

Pentru că nu știu necazurile, încercările, împotrivirile și temerile care te încearcă, la încheierea acestui mesaj, doresc să autorizez îndemnurile pe care David ni le transmite ca o încurajare în finalul rugăciunii din psalmul 27, spunându-ne:

”Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima şi nădăjduiește în Domnul!” (Ps.27:14)

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.