De fiecare dată, un moment al despărțirii aduce și o anumită pierdere. În cazul plecării Domnului Isus la cer, pentru ucenici, aceasta a însemnat: pierderea prezenței fizice a Domnului printre ei, pierderea experiențelor pe care le-ar fi putut trăi împreună cu Domnul, pierderea binecuvântărilor pe care le-ar fi putut avea prin continuarea slujirii pe care Domnul ar fi împlinit-o. Iar la această listă, mai poate fi adăugat și faptul că ucenicii au pierdut un învățător care le prezenta Adevărul, pierderea unui exemplu în ceea ce privește relația cu Dumnezeu și trăirea printre oameni, precum și pierderea unui ajutor care le-ar fi fost la îndemână în momentele dificile.
Pentru a defini această pierdere, Domnul Isus a menționat starea unor copii rămași fără părinți, spunând: „Nu vă voi lăsa orfani” (Ioan 14:18).
De aceea, putem spune că înălțarea Domnului Isus ar fi generat pierderi care ar fi fost limitate la un grup restrâns de oameni, care i-ar fi fost alături într-o slujire încadrată în timp și spațiu.
Urmărind însă relatările Scripturii, descoperim că, în contrast cu aceste pierderi limitate, plecarea Sa la cer înseamnă un mare câștig, și nu numai pentru ucenici, ci pentru toți oamenii, indiferent de locul și timpul în care aceștia trăiesc sau vor trăi aici pe pământ și, mai ales, pentru veșnicie.
Știm că a fost un mare câștig pentru omenire venirea Domnului în lumea noastră, prin faptul că ni L-a revelat pe Tatăl și ne-a descoperit tainele împărăției lui Dumnezeu, pe înțelesul nostru.
Apoi, ne-a adus mântuirea prin faptul că a murit pentru păcatele noastre, a împărtășit durerile și suferințele prin care trecem, devenind un model pentru noi, și a învins păcatul, moartea și pe diavol, oferindu-ne viața veșnică.
Numai că, pe lângă binecuvântările oferite prin întruparea Sa, Domnul Isus oferă și multe alte binecuvântări pe care le primim în urma înălțării la cer. În numărul acestor binecuvântări se poate menționa:
O PUTERNICĂ MĂRTURIE.
Înălțarea la cer confirmă faptul că Domnul Isus nu aparține lumii noastre. El este Fiul lui Dumnezeu care, pentru o vreme, a trăit în chip asemănător nouă, dar, prin înălțare, S-a reîntors în lumea de care aparține. În acest sens, El însuși a spus: „Eu Mă duc, și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni…. Voi sunteți de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus: voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.” (Ioan 8:21-23)
Numai că, pe lângă mărturia care întărește identitatea Sa, avem și mărturia care întărește autoritatea cuvintelor Sale. În timpul misiunii Sale publice, El a spus de mai multe ori ucenicilor Săi că va pleca din lumea aceasta și chiar se va înălța la cer:
„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12) sau:
„Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; și nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’ Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” (Ioan 16:5-7)
Numai că, pe lângă această mărturie despre identitatea Domnului Isus și autoritatea Scripturii, înălțarea la cer a Domnului Isus este un câștig prin faptul că reprezintă:
O PERPETUARE A MISIUNII.
După ce și-a încheiat misiunea terestră, Domnul Isus S-a înălțat la cer pentru a continua slujirea prin misiunea cerească. Această misiune cerească este un câștig, prin faptul că, din sferele cerești, El împarte daruri. Primul dintre aceste daruri a fost Duhul Sfânt, urmat de darurile duhovnicești personale, pregătite de Dumnezeu prin meritele jertfei pe care El a depus-o. Despre aceste daruri apostolul Pavel a spus:
„S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor.” Și acest „S-a suit” ce înseamnă decât că, înainte, Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a coborât este același cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. (Efeseni 4:8-10)
Pe lângă împărtășirea darurilor, în misiunea Sa cerească, Domnul Isus pregătește locul din slavă unde va petrece toată veșnicia împreună cu cei credincioși. Însuși Domnul Isus a anunțat această misiune spunând:
„Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” (Ioan 14:2-3).
Numai că, pe lângă împărtășirea darurilor și pregătirea locului din slavă, misiunea Sa cerească este un mare câștig, fiindcă El guvernează asupra istoriei, împlinește toate lucrurile și supraveghează împlinirea planului lui Dumnezeu, pentru ca toate să se întâmple așa cum a fost rânduit de Dumnezeu Tatăl.
Pe lângă acestea, înălțarea Domnului Isus la cer asigură și:
O PERMANENTĂ MIJLOCIRE.
Suntem privilegiați și beneficiem de un mare câștig, fiindcă, odată cu înălțarea la cer, Domnul nu numai că ne reprezintă înaintea Tatălui, ci și mijlocește neîncetat pentru noi. Despre acest act al mijlocirii, apostolul Ioan a spus:
„Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:1-2)
Înțelegem ce înseamnă mijlocirea, amintindu-ne de decizia stăpânului care, văzând în grădina lui un smochin care nu aducea rod, a hotărât să-l taie. Numai că atunci a intervenit grădinarul care a mijlocit, spunând:
„Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.” (Luca 13:8-9)
Smochinul a mai câștigat un an de îndurare, dar de câte ori anii pe care noi încă îi mai trăim sunt tot ani de milă și de îndurare câștigați tot prin mijlocirea Domnului Isus?
Actul înălțării Domnului Isus reprezintă un mare câștig, fiindcă reprezintă și:
O PREFIGURARE A MOMENTULUI REVENIRII DOMNULUI ȘI AL ÎNĂLȚĂRII NOASTRE.
Urmărind înălțarea Domnului Isus, descoperim cu anticipație felul în care El va reveni pe norii cerului, dar și modul în care cei credincioși vor fi răpiți la cer. Despre aceste momente, îngerii care au străjuit înălțarea au mărturisit, așa cum a relatat evanghelistul Luca:
„Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” (Fapte 1:11)
Iar apostolul Pavel a prevestit că:
„Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tes 4:15-17)
Dacă până acum ai alergat doar pentru câștiguri vremelnice, fii gata, prin credință, să-ți asiguri câștigurile veșnice, dobândite prin întruparea, viața, moartea, învierea și înălțarea la cer a Domnului Isus. Dacă, în mare parte, în prezent, acestea sunt în mare parte doar binecuvântări spirituale, nu mai este mult și câștigul va fi neimaginat de mare la revenirea Domnului Isus și răpirea bisericii.
Numai că în acele momente, cei care nu vor fi pregătiți pentru câștig vor avea parte de pierderi grozave și veșnice.
De aceea, mă rog să ai parte de câștig veșnic și nu de pierderi eterne.
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
