MINUNI ÎN ISRAEL (1) (Rezistența în timp a evreilor)

0
353

 

Fiecare dintre noi, cred că suntem obișnuiți cu cele șapte minuni ale lumii, în care sunt incluse edificii care au reprezentat realizări mărețe din antichitate. Dea lungul timpului au fost însă multe sugestii, ca anumite obiective de pe această listă să fie schimbate și să fie adăugate și realizări din epoca modernă. Numai că s-a decis ca lista cu cele șapte minuni ale lumii, să rămână neschimbată, primind numirea de ”cele șapte minuni ale lumii antice”.

În contrast însă cu minunile din antichitate, au fost întocmite și alte liste cu minuni ale lumii, reprezentând realizări moderne, sau din anumite domenii specifice de activitate.

Prin aceste articole nu îmi propun să intru în această dispută referitoare la adevăratele minuni ale lumii, ci, doresc să prezint ”cele șapte minuni din Israel”, lăsându-vă libertatea să le evaluați în mod personal, și apoi să le atașați listei pe care o considerați potrivită.

Deși vizitând Israelul, nu se poate să nu fie remarcate anumite obiective care să îți rămână pe suflet, voi aduce în atenție anumite minuni din Israel, care de multe ori rămân neobservate, cu toate că au o semnificație deosebită pentru toți cei care le descoperă.

Chiar de la început, pe această listă aș menționa:

I. MINUNEA REZISTENȚEI ÎN TIMP A EVREILOR

Nu știu dacă în istoria umanității a fost vre-un popor mai încercat decât poporul Israel, care a trecut în repetate rânduri prin situația de a fi nimicit cu desăvârșire. Dar cu toate acestea, israeliții (evreii), există și astăzi, realitate care confirmă faptul că privind existența lor, ei au experimentat minune, după minune. Spun aceasta având în atenție:

  1. Minunile din timpul începuturilor existenței evreilor

Evreii sunt o minune chiar prin originea lor. Avraam, cel căruia Dumnezeu i-a promis o sămânță de urmași precum numărul stelelor (Gen.15:5), nu avea copii. Și mai mult decât atât, el era înaintat în vârstă, iar nevasta lui era stearpă. Cu toate acestea, la vârsta de 99 de ani, Domnul i s-a arătat, și i-a spus că nevasta lui Sara, care atunci  era în vârstă de 90 de ani, la anul pe vremea aceasta, va ține în brațe un copil, pe care îl vor numi Isac.

Deși asupra acestei făgăduințe Avraam a avut întrebări Gen.17:17), iar Sara a râs (Gen18:12), nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu, care a împlinit întocmai făgăduința  anunțată (Gen.21:1).

Numai că după această minune petrecută la nașterea lui Isac, tot în vremea începuturilor, putem adăuga și minunea înlocuirii jertfei pe care Avraam era pregătit să o aducă în ascultare de Dumnezeu (Gen.22:1-10). Când Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să-l aducă pe fiul său Isac, ca jertfă pe muntele Moria, acesta a ascultat întocmai. Ajuns la locul stabilit de Dumnezeu, a zidit un altar, l- a legat cu funii pe fiul său Isac, și l-a pus deasupra lemnelor de pe altar. Apoi și-a întins mâna si a luat cuțitul, și când l-a ridicat ca să-l junghie pe fiul său, Dumnezeu l-a  strigat pe nume și l-a oprit, arătându-i un berbec care era încurcat într-un tufiș (Gen.22:10-14).

Cât de aproape a fost ca Isac să nu mai rămână în viață! Și cred că am putea numi o minune, atât exemplul ascultării lui Avraam, cât și intervenția divină a lui Dumnezeu, care l-a oprit pe Avraam să-l jertfească pe fiul său, cu o secundă înainte de a fi prea târziu.

Tot în vremea începuturilor, putem adăuga și minunea izbăvirii lui Iacov.  Acesta, fiindcă i-a înșelat atât pe tatăl, cât și pe fratele său, furând binecuvântarea care i se cuvenea lui Esau, a trebuit să fugă și să se ascundă pentru a scăpa de pedeapsa pe care o merita. Dacă Esau l-ar fi ajuns pe fratele său și și-ar fi împlinit planurile, existența evreilor s-ar fi terminat în a doua generație.

Numai că pentru Iacov, Dumnezeu mu numai că l-a păstrat în viață, ci, a mai adăugat și alte minuni precum: a fost binecuvântat cu mari bogății în Mesopotamia, și a avut o familie numeroasă cu 12 fii și cel puțin o fiică, prin care Dumnezeu a adus în existență pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Apoi, minunile au continuat, fiindcă  Iacov s-a împăcat cu fratele său Esau, care îi purta o dușmănie de moarte, și a luptat cu Dumnezeu, ieșind biruitor, situație în care i s-a schimbat numele din Iacov (înșelător) în Israel (cel ce luptă cu Dumnezeu),(Gen.32:13-30).

La acest șir de minuni ale începuturilor existenței evreilor, putem adăuga însă și:

2. Minunile din timpul formării poporului Israel

O minune în acest sens este faptul că un rob, care în acel timp era întemnițat, a ajuns să fie primul ministru al marelui imperiu Egiptean. Durerea și înstrăinarea cauzate de vânzarea de către frații săi, și acuzațiile pe nedrept făcute de soția lui Potifar, în cazul lui Iosif, au fost transformate de Dumnezeu, din rău, în bine, pregătind astfel calea prin care nu numai egiptenii, dar mai ales cei din familia lui Iacov, să rămână în viață în mijlocul celor șapte ani de foamete.

La fel, în timpul celor 400 de ani de robie, Dumnezeu a îngrijit ca de la numărul de șaptezeci și cinci de suflete(Fapte 7:14), care au coborât împreună cu Iacov în Egipt, aici, într-o țară străină, și într-o vreme de robie, numărul evreilor să crească până la aproximativ două milioane.

Însă, cea mai mare minune din această perioadă este salvarea evreilor de la planurile de nimicire întocmite de faraon, care a poruncit moașelor să omoare fiecare copil de parte bărbătească născut în familiile evreilor, și de exterminare a celor adulți prin munca asiduă,  pentru realizarea proiectelor  lui  somptuoase.

Această salvare a însemnat nu numai eliberarea din robia egipteană, dar și izbăvirea de  furia armatei egiptene, prin faptul că Dumnezeu i-a trecut pe evrei prin Marea Roșie, ca pe uscat.

De aceea, putem spune că în timpul formării ca națiune, Evreii au continuat să existe în pofida tuturor acestor obstacole și împotriviri, care în această perioadă au venit val după val, Fiindcă Dumnezeu a fost de partea lor. El a rânduit ca Moise, să crească chiar în casa lui Faraon, și apoi să devină eliberatorul care să-i conducă pe evrei spre libertate.

Tot în acest timp al formării ca națiune, evreii au continuat să rămână în viață și în timpul celor patruzeci de ani de călătorie prin pustiu. În acele locuri unde nu crește nimic, afară de vegetația din oazele sporadice, Dumnezeu a purtat de grijă celor aproape două milioane de evrei, dându-le apă, pâine (mană), și carne (prepelițe), timp de patruzeci de ani. De aceea pentru ei robia egipteană și călătoria prin pustiu nu au fost obstacole, ci binecuvântări!

Aceste binecuvântări au continuat însă și cu:

3. Minunile din timpul stăpânirii țării Canaanului

Pentru evreii ajunși în Canaan ne-am aștepta ca să fi încetat necazurile, și pentru ei, zi de zi să se înmulțească binecuvântările. Aceasta deoarece  însuși Dumnezeu le-a promis că pentru ei în Canaan va curge lapte și miere. Numai că nu a fost chiar așa!  După perioada de cucerire a țării sub conducerea lui Iosua, au urmat provocările din vremea judecătorilor și doar o scurtă perioadă de prosperitate în vremea împăraților David, și mai ales a lui Solomon. Iar după acest timp, a urmat o lungă perioadă de declin.

Mai întâi, națiunea lui Israel s-a divizat în vremea lui Roboam și Ieroboam, când în Regatul de Nord numit Israel, au fost cuprinse 10 seminții, iar în Regatul de Sud, numit Iuda, au rămas doar două seminții.

Apoi, fiecare dintre aceste regate au experimentat robia. Mai întâi, Israelul a ajuns în robia Asiriană începând din anul 742 în.Hr. în urma invaziei armatei siriene, conduse de către Tiglat Pileser al  III-lea, când au fost deportați în Siria, cei din primul val de evrei din Israel. Această deportare a continuat cu noile valuri din timpul asediului Samariei, de către Salmanaser al V-lea (724-722), și s-a încheiat prin cucerirea Samariei de către Sargon al II-lea (722-705 în Hr.). Toți acești evreii deportați în Siria nu s-au mai întors niciodată înapoi în țara lor, formând diaspora pierdută a lui Israel.

Și cei din regatul lui Iuda au experimentat robia, începând cu anul 605 în.Hr. când au fost deportați în Babilon cei din primul val, apoi în anul 597 în.Hr., cei din al doilea val, urmat de marea deportare din al treilea val, din anul 586 în.Hr. Am putea spune că la această dată țara lui Iuda a fost măturată de armatele babiloniene, zidurile Ierusalimului au fost dărâmate și templul distrus.  În țară nu au mai rămas decât cei în vârstă, bolnavii și cei cu dizabilități fizice.

Păstrând în atenție acest tablou, putem spune că pentru evreii rămași în țară, nu mai era nici o perspectivă de supraviețuire. Numai că după șaptezeci de ani de robie, s-a întâmplat o minune. Împăratul Medo-Persan, Cirus, a decretat reîntoarcerea evreilor în Iuda. De aceea, mulți dintre evreii din Babilon s-au întors în țara lor, sub conducerea lui  Ezra, Neemia și Zorobabel, începând cu anul 538 în. Hr. pentru a rezidi zidurile Ierusalimului, a construi templul și a reface viața religioasă a celor din Iuda.

Dar, atunci când toate lucrurile păreau că merg în progres, evreii s-au confruntat cu un nou plan de exterminare. În timpul domniei împăratului Medo-Persan, Ahașveroș (Xeres-486-465 în.Hr.), Haman, un conducător influent de la palatul împărătesc, fiind deranjat de faptul că Mardoheu (unchiul împărătesei Estera), nu i se închină, a cerut și a primit din partea împăratului Ahașveroș, ordinul de exterminare a evreilor din capitala Susa, precum și din toate teritoriile aflate sub dominație Medo-Persană (Estera 3:1-15).

Numai că planul său a fost descoperit, și Haman a fost spânzurat chiar în spânzurătoarea pregătită pentru Mardoheu,( în anul 427 în.Hr.) iar răzbunarea pregătită pentru evrei s-a întors împotriva acelora care le doreau moartea. Evreii celebrează această minune a izbăvirii din atrocitățile pregătite de Haman, la sărbătoarea Purim, care este prăznuită în fiecare an în data de 14 Adar, după calendarul evreiesc.

Dar, supraviețuirea evreilor a continuat prin noi minuni, care au avut loc și în perioada care a urmat prin robia Romană și împrăștierea lor printre toate națiunile lumii. Am numit această perioadă:

4. Minunile din timpul împrăștierii printre națiunile lumii

 Această perioadă a împrăștierii evreilor a început din anul 70 d.Hr. odată cu cucerirea Israelului și distrugerea templului de către armatele romane, și a ținut până în data de 14 mai din anul 1948, când Israelul a fost reînființat ca stat independent. În toată acestă perioadă, evreii au fost fără țară, fără neam, și fără conducere proprie, fiind împrăștiați în toate provinciile și teritoriile stăpânite, sau controlate de Imperiul Roman.

O minune din acestă perioadă este faptul că deși au fost străini în țări străine, oriunde au ajuns, ei au câștigat autoritate și au exprimat influență. Acest fapt confirmă împlinirea promisiunii pe care le-a făcut-o Dumnezeu prin Moise, care le-a spus:

” Domnul te va face cap, nu coadă; întotdeauna vei fi în frunte şi niciodată nu vei fi ultimul, dacă vei asculta de toate poruncile Domnului, Dumnezeul tău, pe care eu ți le dau astăzi ca să le păzești şi să le împlinești” (Deut.28:13 NTR).

Iar pretutindeni pe unde au ajuns, au avut parte de prezența și însoțirea lui Dumnezeu, care i-a anunțat:

”…Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ti zic: “Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămășiță slabă a lui Israel; căci Eu îți vin în ajutor – zice Domnul – şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău. (Is.41:8-14).

Cu toate acestea, în perioada împrăștierii printre neamuri, evreii au suportat cele mai grele încercări din timpul existenței lor. Astfel, ei au fost acuzați de omor ritual, au fost expulzați fiind considerați neaveniți, au fost convertiți forțat la creștinism și masacrați până la nimicire totală. Aceasta s-a întâmplat nu numai în timpul cruciadelor, ci mai ales celor ce se aflau în țările comuniste, sau naziste.  Pentru statul german nazist, exterminarea evreilor a fost o politică prioritară, care a condus la moartea a aproximativ 6 milioane de evrei, în timpul holocaustului (1941-1945)

În fosta URSS, evreii au fost persecutați la început prin restricționare: nu puteau  ocupa anumite posturi, nu li se permitea să studieze la anumite universități, sau să dezvolte anumite afaceri. Apoi, persecuția s-a extins prin condamnări la închisoare prin acuzații false, după care s-a ajuns până  la adevărate pogromuri, care au însemnat de fapt, nimicire în masă. Iar planul lui Stalin de ai deporta pe evrei în Siberia, a eșuat numai datorită faptului că acesta a încetat din viață.

Împrăștierea evreilor printre toate națiunile lumii a fost pentru o perioadă de 1.878 de ani, reprezentând 24-26 de generații. Este cunoscut faptul că străinii sunt asimilați ca populație autohtonă, la a treia sau a patra generație. Minunea constă însă în faptul că în pofida atâtor persecuții care au avut loc în intervalul atâtor generații, evreii au rămas tot evrei.  Și nu numai că nu au dispărut ca identitate etnică, și nici nu au fost asimilați de popoarele băștinașe,  ci,  mai mult decât atât; și-au păstrat: limba, cultura, religia și tradiția.

Această minune este cu atât mai mare știind faptul că  popoare mult mai puternice, uneori chiar imperii, care au avut un impact mondial, au dispărut și nu mai există în prezent. Despre existența lor depun mărturie doar scrierile istorice, sau mărturiile arheologice. În acest sens i-aș menționa pe: Nabateeni, Olmeci, Azteci, Mayași, etc.

Persistența în timp a evreilor, indiferent de circumstanțele prin care au trecut, se datorează în primul rând lui Dumnezeu, care i-a ocrotit în fața vrăjmașilor și i-a ajutat să renască din propria cenușă, spre un nou început. Dar, ajutorului divin trebuie să-i fie adăugat și câteva practici pe care ei le-au păstrat cu sfințenie: familia, comunitatea și sinagoga.

Educația copilului în familia de evrei o făcea in primii ani mama, care îl învăța pe copii Tora. După care, tatăl îl învăța tradițiile religioase, morale si literare. Tot el le da, si educația profesională într-un mod practic, prin ucenicie. Acest învățământ rudimentar era în mare parte oral, dar suficient și de calitate, pentru a-l ajuta pe copil să dobândească noțiunile de bază privind limba, religia ,meseria și identitatea etnică. Un copil crescut în acest mediu în primii ani de viață, rămânea evreu toată viața, indiferent de ceea ce urma să i se întâmple

Apoi formarea lui era șlefuită de comunitate, care întotdeauna era formată din alți evrei, și de practicile religioase de la sinagogă.

Acest mod de a-i crește pe copii, aplica de fapt porunca adresată de înțeleptul Solomon, care i-a îndemnat pe cei din Israel: ” Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Prov.22:6)

Păstrând în atenție toate aceste realități, lasă-mă să te întreb: Cum îi privești pe evrei? Deși sunt cei pe care diavolul i-a atacat în toate privințele, și au fost acuzați de multe rele care s-au întâmplat în istorie, evreii sunt poporul ales a lui Dumnezeu, și o adevărată minune, privind rezistența lor în timp și persistența în istorie.

Cu toate că și astăzi sunt mulți care ar dori ca evreii să fie nimiciți, iar națiunea lui Israel să nu mai existe printre națiunile lumii, evreii vor dăinui, și vor fi poporul pe care Dumnezeu îl va folosi în timpul Mileniului pentru a sluji națiunile lumii și a împlini planul lui Dumnezeu pentru evanghelizarea întregului pământ.

De aceea, învață din experiențele lor, roagă-te pentru ei și pentru pacea Ierusalimului, și umblă în voia lui Dumnezeu, pentru ca minunile să fie evidente și în viața ta!

Doamne ajută!

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.