În timpul arătărilor Domnului Isus de după înviere, multora dintre acei pe care i-a întâlnit, El le-a adresat întrebări potrivite cu stările pe care aceștia le trăiau, sau cu situațiile pe care El dorea să le corecteze. Aceste întrebări sunt revelatoare și s-ar putea repeta și astăzi, pentru toți cei care trec prin situații similare.
De aceea, în acest mesaj, voi înșirui șapte dintre aceste întrebări, iar la final aștept să-mi răspunzi: Ce întrebare ți se potrivește? Și la care întrebare mai trebuie să răspunzi?
Prima întrebare pe care Domnul Isus a pus-o după înviere, a fost adresată Mariei Magdalena, pe care a întrebat-o:
DE CE PLÂNGI?
La prima vedere am putea spune că Maria Magdalena, avea destule motive să plângă, iar întrebarea ar fi fost nepotrivită. Ea plângea pe când se afla în fața unui mormânt, în care cu puțin timp înainte, a fost așezat Cel care a eliberat-o de puterea stăpânirii demonice și pe care în timpul misiunii Sale publice, L-a urmat până la cruce. Acum însă, mormântul era gol și ea nu știa unde este Domnul, alesul și preaiubitul inimii ei!. Ce ai fi făcut dacă te-ai fi aflat în aceeași situație? Te-ai fi putut abține să nu plângi?
Maria a avut motive să plângă, fiindcă în acea vreme știa numai o parte de adevăr. Atunci însă când a cunoscut întreg adevărul, plânsul nu și-a mai avut rostul, sau s-a transformat în plâns de bucurie. Pentru ea, a fost nevoie doar de un singur cuvânt care a generat acestă schimbare miraculoasă. Când și-a auzit numele rostit așa cum numai Domnul Isus știa să-L spună, ea L-a recunoscut pe Domnul, a crezut că El este viu, și s-a grăbit să-L îmbrățișeze (Ioan 20:16-17).
Nu cumva și tu plângi fiindcă te uiți numai la ce te determină să verși lacrimi și încă nu ai descoperit întreg adevărul?
Sunt mulți oameni care plâng pentru ceea ce nu merită, sau, se plâng de ceea ce nu trebuie!
În timpul călătoriei spre Canaan, pentru poporul Israel, bucuria eliberării din Egipt a ținut doar trei zile. Apoi a urmat un plâns de 40 de ani!
Ei s-au plâns că nu au apă, sau că apa nu-i bună; s-au plâns că n-au mâncare, sau că nu au mâncarea pe care și-o doresc. S-au plâns că nu mai au ceea ce au lăsat în Egipt, că direcția în care merg nu este cea potrivită, că țara promisă nu este bună și nu au destule dovezi să creadă că acolo va curge cu adevărat, lapte și miere. S-au plâns de greutățile călătoriei, de vicisitudinile pustiului, și mai mult; s-au plâns de conducători și chiar de Dumnezeu!
Nu-i așa că și astăzi sunt oameni care plâng, sau se plâng în același fel? Te numeri cumva printre aceștia ? Tu de ce plângi?
A doua întrebare adresată de Domnul Isus după înviere a fost:
PE CINE CAUȚI?
Și această întrebare se pare că nu-și avea rostul, deoarece a fost adresată tot Mariei Magdalena, pe când se afla în fața unui mormânt gol, chiar de Domnul Isus, care știe toate lucrurile. Cu toate acestea, întrebarea nu a fost de prisos, fiindcă aceasta trebuia să o ajute pe Maria, să-și clarifice scopul și prioritățile pe care le avea în acele momente.
De aceea, fiindcă știa cu siguranță pe cine caută, ea a răspuns imediat: ”Domnu-le, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau” (Ioan20:15).
Acest răspuns descoperă nu numai pe cine căuta, ci și identitatea acelei persoane, cât și toate acțiunile și efortul pe care era dispusă să-l depună pentru a o găsi.
Tu ce ai răspunde la acestă întrebare: pe cine cauți? Mulți oameni caută lucruri care nu merită, sau care nu le sunt de nici un folos și în locuri unde nu le pot găsi. De aceea, caută mai întâi pe Domnul și Împărăția lui Dumnezeu, și lucrurile de care ai nevoie și lumea le caută, ți se vor da pe deasupra (Is.55:6-9;Mat.6:33).
Și pentru ucenicii care mergeau spre Emaus, Domnul Isus a avut o întrebare:
CE VORBE SUNT ACESTEA PE CARE LE SCHIMBAȚI ÎNTRE VOI PE DRUM ?
În timp ce îi însoțea pe cei doi ucenici în călătoria spre Emaus, Domnul Isus nu numai că a ascultat conversația dintre ei, ci, a și a urmărit cu atenție chiar și cuvintele pe care aceștia le schimbau în discuțiile purtate.
De aceea, când au fost întrebați de străinul pe care încă nu-l cunoșteau că este Domnul, răspunsul lor a fost într-un fel sfidător:” Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?” (Luca 24:18)
Dar, oricât de nepotrivită li s-ar fi părut întrebarea care le-a fost adresată, acesta a fost modul pe care Domnul Isus L-a folosit pentru a-i opri din discuțiile pe care le purtau cu un subiect care nu mai era de actualitate, și pentru a-i pregăti ca mai târziu să își schimbe mesajul (Luca 24:32-35)
Ce discuții pe care le ai cu prietenii tăi în conversații directe, sau în sistem virtual, nu sunt în conformitate cu adevărul, și ar trebui imediat întrerupte? Este vorbirea ta cu har și dreasă cu sare? Și tot ce spui sunt adevăruri rostite cu înțelepciune și în dragoste?
Fiindcă pentru cei credincioși nu toate cuvintele sunt potrivite, apostolul Pavel spune: ” Să nu se audă (între voi) nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.”(Efeseni 5:4).
Dacă ai în vocabularul tău acest fel de cuvinte, sau, vorbești despre subiecte care nu-și mai au rostul, fii gata să le schimbi, deoarece” … în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.” (Mat. 12:36)
Apoi, și pe ucenicii adunați în camera de sus, Domnul Isus i-a întrebat:
PENTRU CE SUNTEȚI TULBURAȚI? ȘI DE CE VI SE RIDICĂ ASTFEL DE GÎNDURI ÎN INIMA VOASTRĂ?
Aceste întrebări aveau menirea să-i trezească pe ucenicii, care în acele momente erau stăpâniți de frică și de necredință.
Nu-i așa, că de multe ori și noi ne tulburăm și suntem frământați de gânduri nepotrivite?
Spun aceasta, fiindcă terenul unde se duce bătălia spirituală în care suntem angajați, este gândirea noastră. Iar multe gânduri care ne frământă, vin din mulțimea provocărilor și îngrijorărilor pe care le avem, sau sunt semănate în mod direct, chiar de diavol. Cei care au pierdut bătălia la nivelul minții, au pornit deja pe toboganul alunecării spre păcat și spre moarte.
De aceea, pentru ucenicii frământați în acest fel, Domnul Isus a rostit pacea, și a mâncat înaintea lor, pentru a le dovedi că nu este un duh, ci o persoană reală.
Dacă ești tulburat și stăpânit de gânduri nepotrivite, primește pacea oferită de Domnul, și ia aminte la provocarea adresată de apostolul Pavel care a mărturisit:
”Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Cor.10:5) și la îndemnul:
” Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Fil.2:5-8)
Și pentru ucenicii care după înviere au plecat la pescuit pe Marea Galileei, Domnul Isus a avut o întrebare. Pe când întunericul încă nu se ridicase, aflat pe țărmul mării, Domnul Isus i-a întrebat:
COPII, AVEȚI CEVA DE MÎNCARE ?
Prin această întrebare, El a intenționat să-i conștientizeze pe ucenicii Săi, ce înseamnă truda, efortul și osteneala, fără ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea, cu tristețe și cu mare rușine, ei au trebuit să-și recunoască falimentul, spunând: Nu!
Despre același faliment a vorbit și Solomon când a spus: ”Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu , ca să mâncați o pâine câștigată cu durere; căci preaiubiților lui El le dă pâine ca în somn” (Ps.127:2-3).
Dacă și tu te scoli de dimineață și muncești până noaptea târziu, și rezultatul lucrului tău este doar trudă zadarnică, este timpul să te oprești și să asculți aceeași întrebare, urmată de îndemnul, mai încearcă și de cealaltă parte! Fiindcă credința și ascultarea de Domnul Isus, vor conduce la o reușită deplină, oprește-te și începe să lucrezi împreună cu Domnul și vei avea parte de o binecuvântare abundentă.
După această minune, într-o conversație personală, pe care a purtat-o cu Simon Petru, Domnul Isus i-a pus o întrebare pe care a repetat-o de mai multe ori:
MĂ IUBEȘTI TU NAI MULT DECÂT ACEȘTIA?
Ce provocare ? Cel care s-a lepădat de Domnul de trei ori, este întrebat tot de atâtea ori să-și exprime măsura dragostei față de Domnul. Dacă la primele răspunsuri măsura dragostei mărturisită de Petru a fost incompletă, când a răspuns a treia oară, el și-a recunoscut nevrednicia și a cerut ajutorul Domnului, ca să poată iubi deplin, așa cum a dovedit-o și Domnul?
Dacă ar fi un termometru care să arate măsura dragostei tale pentru Dumnezeu, care ar fi valoarea acesteia? Fii gată să răspunzi în mod corect la această întrebare de prima dată, pentru ca Domnul să nu fie nevoit să o mai repete și în cazul tău. Iar dacă deja ai fost întrebat de trei, sau de mai multe ori, iar răspunsul tău nu a fost potrivit cu așteptarea Domnului Isus, fii gata să iubești cu o dragoste ”agape”, arătând astfel că te asemeni cu Domnul Isus.
Apoi, după învierea Sa, și chiar după înălțarea Sa la cer, Domnul Isus a mai pus o întrebare. De data aceasta cel căruia i-a fost adresată, era un prigonitor. În timp ce mergea spre Damasc ca s-i prindă și să-i aducă pe creștini legați la Ierusalim, în timp ce o lumină a strălucit în jurul său, Saul și-a auzit numele rostit de două ori, însoțit de întrebarea:
DE CE MĂ PRIGONEȘTI?
Dacă în primul veac creștin, a fost un prigonitor care s-a împotrivit Domnului Isus și i-a prigonit pe creștini, oare care este numărul prigonitorilor de astăzi? Este adevărat că unii dintre aceștia luptă pe față, prin împotriviri și prigoniri directe, fapt care este întâlnit mai ales în țările musulmane și în cele comuniste. Dar, sunt și prigonitori care luptă împotriva celor credincioși, pe ascuns.
Aceștia promovează învățături false, filozofii atee, nu-i apreciază pe creștini, iar la momentul potrivit nu-i apără și ar fi gata să strige la moarte, cu fiecare dintre ei.
Te numeri cumva printre aceștia? Domnul Isus îți rostește și numele tău și te întreabă de ce îl prigonești?
Fii gata să răspunzi și acestei întrebări înainte de a fi prea târziu, recunoscându-L pe Domnul și făcând ceea ce El așteaptă, pentru ca să nu mai porți numele de persecutor, ci, acela de propovăduitor!
Acum, după ce am enumerat cele șapte întrebări rostite de Domnul Isus după înviere, lasă-mă să te întreb încă odată: Ce întrebare ți se potrivește? Și: la care întrebare încă nu ai dat răspuns?
Mă rog ca Dumnezeu să te ajute să răspunzi corect, în grabă și cu maturitate și înțelepciune, pentru ca viața ta să fie pe placul Celui Înviat!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
