ÎNAINTE ȘI DUPĂ ÎNTÂLNIREA CU HRISTOS CEL ÎNVIAT!

0
166

 

Învierea Domnului Isus, a făcut ca în viața ucenicilor să fie o diferență majoră între ceea ce au fost ei înainte de înviere și ce au ajuns să fie după întâlnirea cu Domnul Isus, Cel  înviat. Pentru a sublinia acest contrast, în acest mesaj mă voi folosi de exemplul  celor doi ucenici care în ziua învierii călătoreau spre Emaus. (Luca 24:13-35)

Urmărindu-i cu atenție, descoperim că înainte de întâlnirea cu Domnul Isus, de după înviere, aceștia parcurgeau un:

DRUM OBOSITOR

După o săptămână încărcată cu multe evenimente, care au culminat cu moartea și îngroparea Domnului, când n-au avut timp să doarmă îndeajuns, și nici să mănânce în tihnă, datorită faptului că  Învățătorul lor a fost arestat, judecat, condamnat la moarte, răstignit pe cruce, și așezat în mormânt; în prima zi după sabatul săptămânal, și cea dintâi a săptămânii, acești ucenici pornesc la drum.

Nu știu dacă au spus cuiva că ei pleacă, și nici nu cred că și-au luat ceva mâncare și apă pentru drum. În textul care prezintă plecarea lor la drum, nu ni se dau alte detalii, decât că ei au ieșit din cetate și au plecat spre Emaus, un sat aflat la 60 de stadii depărtare de Ierusalim (aproximativ 11-14 km).

Nu se poate stabili cu exactitate nici spre care Emaus au plecat, fiindcă în jurul Ierusalimului  erau mai multe localități cu acest nume, care înseamnă ”ape calde”, sau ”ape termale”! Cel mai probabil s-au îndreptat Emausul din N-V Ierusalimului (El-Qubeibeh de astăzi) , care într-adevăr, este situat la 60 de stadii față de Ierusalim.

A trebuit vreodată să pleci la drum și să mergi pe jos 11 km, după un timp aglomerat  și cu multe evenimente istovitoare? De multe ori nouă ne este greu să mergem cu mașina; nu-i așa?  Ce să mai spunem însă de cei care au trebuit să meargă pe jos, să călătorească prin pustiu, în timp ce ziua cobora spre seară (Luca 24:29).

Mai mult însă decât atât, înaintea întâlnirii cu Domnul Isus, cei doi ucenici au pornit într-o:

DESTINAȚIE GREȘITĂ

În timpul ”Săptămânii mari”, aceștia erau obișnuiți ca în fiecare seară să se îndrepte  împreună cu Domnul, spre Betania și să găzduiască în casa prietenilor lor: Lazăr, Maria și Marta. Apoi, cei care S-au întâlnit deja cu Domnul Isus după înviere, au fost înștiințați că trebuie să meargă în Galileea, loc în care urmau să se întâlnească cu Domnul. (Mat.28:7,10).

Numai că ei nu au plecat nici la Betania și nici spre Galileea, ci, au plecat în mod surprinzător spre Emaus. Poate că au avut motivațiile lor pentru a alege această destinație, dar oricât de mari ar fi fost acestea, ei mergeau într-o direcție greșită, față de aceea unde ar fi trebuit să meargă.

Cei angajați în călătoria spre Emaus, confirmă însă și faptul că trăiau în trecut, fiindcă erau angajați în:

DISCUȚII NEPOTRIVITE

O călătorie este mai ușor de parcurs atunci când compania este agreabilă, iar subiectul conversațiilor mai atractiv. Cu toate că cei antrenați în călătorie și în discuțiile care au avut loc, au fost: ucenicul Cleopa, un ucenic anonim, și un drumeț oarecare, considerat străin, până în momentul în care a fost recunoscut, discuțiile dintre ei au avut un subiect trist.

Iar când străinul i-a întrebat pe cei doi ucenici: ce s-a întâmplat în Ierusalim, aceștia au repetat evenimentele trecute pe care le păstrau în inimă, la care au mai adăugat și câteva experiențe și informații despre cele petrecute la începutul zilei  învierii Numai că pe acestea au dovedit că nu le puteau crede (Luca 24:17-24).

Acest fapt a făcut ca înainte de a-l recunoaște pe Domnul și a avea o întâlnire reală cu Cel înviat, ei să trăiască și o:

DURERE NELIMITATĂ

Acest  fapt  este confirmat nu numai prin atitudinea care au avut-o după întrebarea Domnului Isus, când s-au oprit, și s-au uitat cu tristețe (Luca 24:17) ci și prin acuratețea cu care au descris ce s-a întâmplat în Ierusalim, în contrast cu ceea ce ar fi dorit să se întâmple.

Această durere este exprimată prin mărturisirea: ”Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:21).

Această durere nu numai că le-a stăpânit inima, ci i-a făcut să exprime o:

DEZAPROBARE INSISTENTĂ

Când străinul care mergea împreună cu ei pe drum, le-a adresat  întrebarea: ”Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” , cei doi ucenici au fost surprinși de această întrebare. Această surpriză fiind cauzată de faptul că cineva încă nu știe ce s-a întâmplat la acel paște la Ierusalim.

De aceea reacția lor a fost una de dezaprobare, exprimată prin mărturisirea: ” Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?” (Luca 24:18).

Păstrând în atenție toate aceste experiențe, putem spune că înainte de întâlnirea cu Domnul Isus după înviere, viața acestor doi ucenici, a însemnat: un drum obositor, parcurs într-o direcție greșită, cu discuții nepotrivite, și o durere nelimitată pe care o purtau în suflet. Datorită acestui fapt, ei nu puteau să creadă adevărul, iar față de cei din jurul lor, exprimau dezaprobare.

Nu cumva întâlnim oameni care trăiesc în aceeași stare și astăzi?

Numai că după întâlnirea cu Domnul Isus Cel înviat, ei  au trăit o transformare radicală. Astfel, învățăturile care le-au fost adresate de Domnul:

LE-AU DESCUIAT MINTEA

De mai multe ori înainte de a merge la cruce, Domnul Isus i-a  învățat  pe ucenicii Săi, spunându-le: „  …că Fiul omului trebuie să pătimească mult , să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât, și după trei zile are să învie” (Marcu 8:31). Deși le-a spus toate aceste lucruri deslușit, în mod repetat și cu multe detalii, mintea ucenicilor era încuiată și nu le puteau pricepe.

Ba mai mult decât atât; Petru L-a luat deoparte pe Domnul și a început să-L mustre zicând:” Să te ferească Dumnezeu Doamne! Să nu ți se întâmple așa ceva!” (Mat 16:22).

Pe drumul Emausului însă, Domnul Isus le mai vorbit încă odată, argumentând ceea ce I se întâmplase, prin anunțurile făcute de Moise și toți  proorocii. Atunci însă când le-au fost tâlcuite Scripturile, mintea lor s-a luminat și ei au înțeles planul lui Dumnezeu.  Iar acesta a fost primul pas spre iluminare și transformare.

Nu cumva nici tu nu înțelegi planul lui Dumnezeu și rostul suferințelor Domnului Isus? Cercetează Scripturile, și vei înțelege adevărul găsind adevărata lumină!

Apoi, după ce li s-a descuiat mintea, experiențele care au urmat la întâlnirea cu Domnul Isus Cel înviat,

LE-AU DESCHIS OCHII

Ce situație de neînțeles! Domnul mergea împreună cu ei, le tâlcuia Scripturile, și ei îl considerau a fi un străin. Da, așa este Domnul Isus, pentru cei ai căror ochi sunt orbiți de păcat și de lucrurile lumii.

Numai că în timp de seară, când au intrat într-o casă din satul spre care mergeau, ” în timpul cinei , Domnul Isus a luat pâinea și după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o” (Luca 24:30).

În acele momente, în viața lor s-a întâmplat a doua minune, confirmată de mărturisirea:

”Atunci li s-au deschis ochii, și L-au cunoscut!” (Luca 24:31). Nu cumva și ochii tăi sunt orbiți și nu-L poți vedea pe Domnul? Cheamă-l în casa ta, petrece timp împreună cu El, și ochii tăi se vor deschide văzând lucrările Lui.

Numai că minunile pe care le-au trăit la întâlnirea cu Domnul Isus după înviere au continuat pentru ei,  prin faptul că, experiențele trăite cu Domnul:

LE-AU DESLEGAT LIMBA

Până la întâlnirea cu Domnul, limba lor era legată pentru a vesti învierea. Ba mai mult; unii dintre ucenici s-au încuiat în casă și nu spuneau nimic, de frica iudeilor. Și astăzi sunt mulți oameni care au limba legată, atunci când trebuie să proclame adevărul; nu-i așa?

Deși spun ”Hristos a înviat” și răspund ”Cu adevărat a înviat”, o fac într-un mod mecanic, fără să fie conștienți și să creadă ceea ce spun.  Pentru aceștia vorbește gura fără ei! Când ucenicii de pe drumul Emausului au cunoscut că străinul care i-a însoțit în călătorie, este Domnul, au început să vorbească între ei. Și  îmi place așa de mult subiectul discuției lor, care arată că au uitat de  cele vechi, și au început o vorbire nouă, mărturisind:

”nu ne ardea inima în noi , când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Mat.24:32). Apoi, ajungând la ceilalți ucenici, au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii? (Luca 24:35)

Dacă Domnul te-ar întreba: ”ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați  între voi pe drum?” Ce I-ai răspunde? Eu mă rog ca Dumnezeu să te ajute să fii un vestitor al învierii și să împlinești această misiune având o vorbire nouă; cu har și dreasă cu sare!

Numai că întâlnirea cu Domnul Isus, Cel înviat, și experiențele trăite împreună cu El:

LE-AU DISPUS PICIOARELE

Imaginați-vă cât de obosiți erau acești doi ucenici. După o săptămână plină, o călătorie istovitoare și o experiență surprinzătoare, au pornit din nou la drum.

Trei dintre ucenici, când au fost chemați de Domnul în grădina Ghetsimani ca să vegheze împreună cu El, de trei ori când au fost cercetați de Domnul, de fiecare dată aceștia au fost găsiți dormind, și măsura oboselii nu a fost la fel de mare!

Așa ne-am aștepta să se fi întâmplat și cu ucenicii de pe drumul Emausului. Numai că aceștia dovedesc contrariul: S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc” (Luca 24:33).

Nu a mai contat oboseala, nici că era noapte și trebuiau să meargă pe jos 11 km până la Ierusalim. S-au sculat chiar în ceasul acela și au pornit cu entuziasm spre Ierusalim! Mergi cu aceiași râvnă spre Ierusalimul ceresc?  Dacă vei îndepărta  orice piedică și păcatul care te înfășoară așa de lesne, vei călători în același fel, și vei alerga cu stăruință.

Ei au dovedit acest entuziasm nu numai pentru o situație trecătoare, ci au continuat în același fel, fiindcă experiențele trăite la întâlnirea cu Domnul Cel înviat:

LE-AU DEDICAT VIAȚA

Transformarea pe care au trăit-o la întâlnirea cu Domnul, i-a motivat să fie credincioși și dedicați lui Dumnezeu, până la sfârșitul vieții. Mă întristez atât de mult astăzi, când văd că unii credincioși sunt dedicați pentru Domnul numai la sărbători, iar alții sunt dedicați pentru lucruri care nu merită! Domnul Isus a fost dedicat lui Dumnezeu fiind ascultător până la moarte și încă moarte de cruce! (Fil.2:8)

După ce am prezentat starea celor care încă nu au avut parte de întâlnirea cu Domnul după înviere și a celor ce au avut parte de acest moment binecuvântat, lasă-mă să te întreb: Cu cine te asemeni?

Cercetează Scripturile, fii atent la modul în care Domnul ți se descoperă și acționează imediat. Acceptă-L pe Domnul Isus prin credință ca Domn și mântuitor personal, și viața ta nu va mai fi la fel.

Călătorie binecuvântată spre Ierusalimul ceresc împreună cu Domnul!

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.