DACĂ  sau  ȘI CHIAR DACĂ?

0
225

 

Aceste întrebări ilustrează contrastul din viața lui Toma, ucenicul căruia Domnul Isus i s-a descoperit în a opta zi după înviere. După felul în care apostolul Ioan a prezentat momentul în care Domnul Isus I s-a arătat lui Toma, observăm că în viața acestui ucenic, la început  a fost o vreme a condiționării.

Când  ceilalți ucenici i-au spus: ”Am văzut pe Domnul!” ..el le-a răspuns:” Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”(Ioan 20:25)

Câte detalii și câte evidențe precise! În starea lui de îndoială, Toma a repetat de trei ori termenul ”dacă” condiționând în acest fel credința lui de foarte multe evidențe, care aștepta să se împlinească după pretenții proprii.

Fiindcă l-a iubit, Domnul Isus i s-a arătat în mod personal în prima duminică de după înviere, și i-a împlinit toate aceste așteptări, repetându-i chiar condițiile pe care el le-a cerut, când i-a spus: ” Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mâinile Mele ; și adu-ți mâna, și pune-o în coasta mea..” (Ioan 20:27/a).

Aceste mărturii arată faptul că Domnul Isus cunoaște așteptările noastre, răspunde căutărilor sincere, și este gata să prezinte dovezi noi, pentru a-l ajuta să creadă și pe cel mai sceptic dintre ucenici. După ce I s-a descoperit în acest fel, Domnul Isus nu S-a oprit numai la a face o demonstrație prin care să-și descopere identitatea și să confirme învierea, ci, l-a îndemnat pe Toma, spunându-i: ”…nu mai fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:27/b).

Prin acest îndemn, Domnul Isus l-a chemat pe Toma să treacă de la necredință la credință, iar Toma a dovedit acest fapt mărturisind: ” Domnul meu și Dumnezeul Meu!” (Ioan 20:28).

Ce transformare? Cel sceptic și necredincios, a făcut cea mai mare mărturisire de credință, numindu-L pe Domnul Isus, Domn și Dumnezeu. Și nu numai în stare existențială, ci, mai mult decât atât, în relația personală și directă cu Domnul. El L-a numit pe Domnul Isus, Domn și Dumnezeu personal. Acesta înseamnă nu numai o credință teoretică, ci și acceptare personală, și supunere față de autoritatea și voia lui Dumnezeu, care înseamnă credință practică.

Ne-am aștepta ca acestă întâlnire să se încheie aici, cu bucuria recuperării unui ucenic necredincios. Numai că Domnul Isus a mai adăugat un adevăr, spunându-i lui Toma: ”pentru că M-ai văzut ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 20:29).

Această declarație a Domnului Isus, descoperă o nouă dimensiune a credinței manifestată de acei care deși n-au văzut, au crezut. Am numit acestă dimensiune a credinței ”și chiar dacă!”

Acum, referitor la credința în Domnul Isus, (excluzându-i-i pe atei, care sunt fără credință) foarte mulți oameni se află în una dintre cele două alternative: credința ”dacă”, care de fapt înseamnă necredință, scepticism și îndoială, și credința ”și chiar dacă”, care înseamnă recunoaștere, acceptare și supunere față de autoritatea Domnului Isus.

Ca să descoperi poziția în care te afli, voi prezenta simptomele care definesc cele două stări, menționând că:

Cei care au o credință ”dacă” sunt încărcați de DURERE CONTINUĂ

O săptămână întreagă, cei care l-au întâlnit pe Domnul Isus  în ziua învierii,  au trăit cea mai mare bucurie, sărbătorind biruința împreună cu Domnul. Numai că în tot acest timp, Toma a rămas purtând durerea morții Domnului Isus, separat fiind nu numai de Domnul , ci și de părtășia cu ceilalți ucenici. Și astăzi sunt tot mai mulți cei care deși se numesc creștini, nu mai au o bucurie deplină, iar în inima lor asemenea lui Toma, este o durere fără de sfârșit. Numai că pe lângă durere,

Cei ce au o credință ”dacă” manifestă și o DEZAPROBARE VĂDITĂ.

Deși Toma a auzit mărturisirile făcute de ceilalți ucenici, despre învierea Domnului și despre experiențele trăite la întâlnirea cu El, el a pus la îndoială spusele lor. A pus la îndoială experiențele ucenicilor și n-a luat seama la mărturisirile făcute, exprimând o dezaprobare evidentă prin declarații-le: dacă și dacă și iar dacă!

Ați întâlnit și astăzi oameni care pun semnul îndoielii la tot ce se întâmplă și sunt gata să dezaprobe toate cuvintele și experiențele celorlalți?  Numai că pe lângă durere și dezaprobare,

Cei ce au o credință ”dacă” manifestă și o DEZNĂDEJDE CONTINUĂ.

Pe când ceilalți ucenici dovedeau o credință vie, Toma s-a îndoit, trăind astfel o stare de deznădejde. Această stare a fost evidențiată chiar de Domnul Isus când i-a spus :” Nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27) , iar acest fapt arată că deznădejdea este de fapt o stare de necredință.

Oare la câți credincioși cu numele, Domnul Isus ar trebui să rostească și astăzi, nu fi necredincios, ci credincios? Spun aceasta fiindcă necredința și deznădejdea a ajuns parcă o stare generală. De aceea este îndreptățită întrebarea Domnului Isus: ”… când va veni Fiul omuluiva găsi El credință pe pământ?” (Luca 18:8), Apoi,

Cei ce au o credință ”dacă” sunt într-o căutare continuă după DOVERZI.

Aceste dovezi privesc nu numai moartea și învierea Domnului Isus, ci și toate celelalte experiențe și adevăruri mărturisite de ceilalți.  De fapt, aceștia sunt într-o goană continuă după noi dovezi. Toma s-a limitat la un număr de trei de ”dacă”, numai că numărul dovezilor pe care le caută  cei mai mulți, nu se opresc la trei, ci, numărul acestora crește exponențial.

Ce trudă,  și ce goană și cât efort zadarnic. Cât de simplu este să crezi mai întâi și apoi să primești mărturie după mărturie, dovezi care să-ți confirme adevărul și să-ți întărească credința.  Însă, în acestă goană după dovezi,

Cei ce au o credință ”dacă” sunt concentrați asupra DETALIILOR”

Cu câtă minuțiozitate și-a descris Toma fiecare așteptare.  El nu s-a mulțumit doar să se întâlnească cu Domnul Isus, ci, a dorit să și  vadă semnul cuielor din mâinile Sale și să-I vadă rana din pieptul Său. Ba mai mult decât atât, El a dorit să-și pună degetul în semnul cuielor și mâna în coasta Lui (Ioan 20:25).

Aceste detalii sunt necesare uneori pentru a descoperi și proba adevărul, numai că cei ce au credință primesc răspuns prin aceste detalii, după ce au crezut, și nu înainte. Credința sinceră nu așteaptă dovezi și nu spune ”dacă” ci, le experimentează după aceea.

Nu-i așa că într-o zi ca astăzi, noi îl judecăm pe Toma? Mai potrivit este să ne judecăm pe noi înșine și să vedem dacă nu cumva manifestările credinței noastre definesc stadiul de ”dacă” , și apoi să vedem care sunt manifestările credinței ”și chiar dacă!” Printre aceste mărturii putem enumera:

Cei ce au o credință ”și chiar dacă ” CRED ÎN MOD NECONDIȚIONAT”

Însuși Domnul Isus a spus lui Toma: ”Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”(Ioan 20:29). Iar apostolul Pavel definește credința fiind: ”..o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1).

Aceasta nu înseamnă a fi credul și a accepta fără să cercetăm tot ceea ce vedem, sau tot ce ni se spune, ci, a crede pe Dumnezeu pe cuvânt și a accepta tot ceea ce El ne zice, fără a ne îndoi sau a căuta dovezi. Apoi,

Cei ce au o credință ”și chiar dacă” CONȘTIENTIZEAZĂ PREZENȚA DOMNULUI ISUS

Ei nu așteaptă semne și minuni, sau experiențe speciale, ci, sunt conștienți de prezența Domnului, prin părtășia pe care o au împreună cu El prin Duhul Sfânt, și comunicarea pe care o experimentează prin revelația Cuvântului Scripturii și legătura cu Domnul prin meditație și rugăciune.

Să nu fiu înțeles greșit!  Și astăzi Domnul înfăptuiește minuni și se descoperă în chip miraculos, atunci când trebuie să conducă la credință, sau să întărească credința celor  care îl caută cu sinceritate. Numai că aceste experiențe nu trebuie să fie o condiție pentru credință, ci, o experimentare a credinței.

Da, ucenicii au avut parte de o întâlnire miraculoasă  cu Domnul Isus Cel înviat, imediat după învierea Domnului, fapt care le-a întărit credința. Numai că după aceea, ei au crezut fără să mai ceară dovezi, și au experimentat prezența Domnului Isus și puterea lui Dumnezeu în misiunea pe care au împlinit-o. Astfel că:

Cei ce au o credință ”și chiar dacă” COMUNICĂ ADEVĂRUL CU ORICE PREȚ

Dacă înainte de întâlnirea cu Domnul Isus de după înviere, ucenicii erau fricoși și se ascundeau de frica iudeilor, după întâlnirea cu Cel Înviat, care le-a întărit credința, aceștia au început să vorbească, indiferent care ar fi fost prețul pe care urma să-l plătească. La început ucenicii au vorbit între ei mărturisind despre învierea Domnului, apoi au propovăduit tuturor acest adevăr, indiferent de ceea ce urma să se întâmple.

Întâlnirea cu Domnul Isus le-a deschis limba și i-a determinat nu numai să spună Hristos a înviat în timpul de sărbătoare, ci să-L mărturisească pe Domnul întreaga viață. Un exemplu în acest sens poate fi chiar Toma, care a mărturisit credința lui față de ucenici, spunând: ”Domnul meu și Dumnezeul Meu”, dar care după acest moment a continuat să proclame mesajul învierii.

După spusele tradiției creștine, el ar fi mers în India,  unde a întemeiat biserici, a hirotonit preoți şi episcopi, şi a condus la Domnul două surori, Tertiana şi Migdonia, soții de mari principi indieni. Pentru mărturisirea adevărului învierii, el a fost arestat și condamnat la moarte, fiind omorât cu lancea de cinci soldați.  Ce măsură de sacrificiu: total și până la moarte. Numai că:

Cei ce au o credință ”și chiar dacă” TRĂIESC ÎN CONFORMITATE CU ADEVĂRUL

Această schimbare este evidentă nu numai în viața lui Toma, ci și în viața tuturor celorlalți ucenici. Pentru ei cele vechi s-au dus și toate lucrurile s-au făcut noi (2 Cor.5:17). Acest fapt arată că înainte de a vorbi altora despre înviere, mai întâi trebuie să credem  și au trăim noi înșine învierea. De aceea, putem spune că ucenicii au putut proclama învierea nu numai prin cuvinte, ci și prin mărturia vieții.

Pe lângă toate acestea,

Cei ce au o credință ”și chiar dacă” SUNT CONSACRAȚI PENTRU A ÎMPLINI VOIA LUI DUMNEZEU

Descoperim acest adevăr prin faptul că ucenicii nu au mai trăit pentru ei înșiși, ci pentru a împlini misiunea care le-a fost încredințată. Aceasta a însemnat să spună, să fie și să facă. Să spună adevărul, să fie o mărturie despre adevăr și să facă ucenici, pentru extinderea Împărăției lui Dumnezeu până marginile lumii ( Marcu 16:15;Fapte 1:8; Matei 28:19).

Punând în balanță experiențele pe care le trăiești,  lasă-mă să te întreb: credința ta este ”dacă”, sau ”și chiar dacă”?  Fiindcă Dumnezeu așteaptă ca noi să avem o credință ”și chiar dacă”, eu mă rog ca fiecare dintre noi să putem spune asemenea celor trei tineri evrei care au mărturisit în fața cuptorului încălzit de șapte ori mai mult:

” Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim , poate să ne scoată din cuptorul aprins, și ne va scoate din mâna ta împărate. ȘI CHIAR DE nu ne va scoate , să știi împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, și nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălțat!”(Dan.3:17-18)

Sau, asemenea profetului Habacuc  care a mărturisit: ” CHIAR DACĂ smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri în staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! (Habacuc 3:17-18)

Doamne ajută să avem o credință ”ȘI CHIAR DACĂ!”

Pastor dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.