Text : 2 Cron. 34:14-33
Subiect : Adevarata închinare
Scop : Sa descoperim cum a trecut natiunea lui Iuda de la o viata ceremoniala întesata de pagînism la o închinare reala.
Verset de memeorat : I Cor.5:7-8
Observatii generale
Dupa 57 de ani de la reforma spirituala ce a avut loc pe vremea lui Ezechia, natiunea lui Iuda, a ajuns cufundata din nou în idolatrie si pagînism. În aceasta vreme,la Ierusalim a domnit ,Manase si Amon .
Acesti împarati au facut ce este rau înaintea lui Dumnezeu , aducînd în practica celor din Iuda, toate obiceiurile pagînilor (I Cron .33:2) În acea vreme au fost zidite înaltimile, au fost construite altare pentru Baal , s-au facut idoli ai Astarteei , si poporul se închina ostirii cerului . (I Cron.33:3)
În acelasi timp a fost pîngarita si Casa Domnului : În templu au fost zidite altare pentru jertfele aduse ostirii cerului, a fot înaltat chipul unui idol pentru Astartea, iar poporul îsi trecea copiii prin foc cinstindul pe Moloh, apelînd chiar la descîntece si vrajitorie. 2 Cron.33:4-7.
Decaderea moral spirituala era asa de mare , încît în Casa Domnului erau acceptati sodomitii si femeile care slujeau Astartee(2 Imp.23:7)
În acesta vreme cînd totul parea ca se îndreapta spre prabusire si judecata, Dumnezeu a adus o adevarata trezire spirituala. În acest timp de trezire spirituala, natiunea lui Iuda a trecut de la o închinare ceremoniala cu multe influente pagîne, la o închinare reala dupa voia lui Dumnezeu. Casa Domnului a fost curatita si rededicata, iar preotii, levitii si cîntaretii si-au reluat slujirile de la templu. În timpul acestei reforme spirituale întreg poporul a reintrat în legamînt cu Dumnezeu , praznuind iarasi sarbatoarea Pastelui.( 2 Cron .34:29-35:19).
Pe vremea lui Iosia , natiunea lui Iuda n-a praznuit însa Pastele numai ca o sarbatoare ceremoniala, ci la aceasta ocazie întreaga natiune a fost antrenata în cel mai înaltator moment de închinare.
Atmosfera acestei sarbatori a fost cararterizata de reverenta fata de Dumnezeu si de bucurie si entuziasm exprimat prin supunere fata de voia lui Dumnezeu, ascultare si implicare personala . (2 Cron 35:1-19)
Urmarind experientele traite de natiunea lui Iuda, putem afirma ca pentru a ajunge la o închinare reala, trebuie parcursi mai multi pasi :
I.Închinarea adevarata începe cu o inima care se deschide pentru Dumnezeu
Într-o natiune cufundata în ceremonial si idolatrie , Iosia a început sa caute pe Dumnezeu. Pentru el n-a fost un obstacol faptul ca la început era singurul din neamul lui ce dorea apropierea de Dumnezeu, sau ca era la o vîrsta frageda (avea numai 16 ani ) iar ca rege a lui Iuda, avea o pzitie sociala înalta. Fiind crescut în casa preotului Hilchia ,în inima lui Iosia s-a nascut din copilarie dorinta dupa Dumnezeu . Aceasta dorinta n-a putut fi înabusita de provocarile vremii, ci a fost exprimata public prin închinare si slujire. Iosia a hotarît sa traiasca altfel, deosebinduse astfel de tatal si bunicul sau, dar asemanîndu-se cu protoparintele sau David. Despre el a ramas scris peste vremi:
” El a facut ce este bine înaintea Domnului si a umblat în caile tatalui sau David : nu s-a abatut de la ele nici la dreapta nici la stînga .În al optalea an al domniei lui, pe cînd era înca tînar , a început sa caute pe Dumnezeul tatalui sau David “( 2 Cron.34:2-3)
Dupa cum bine stim, David a fost “omul dupa inima lui Dumnezeu” un om al rugaciunii,ce a experimentat adevarata partasie cu Dumnezeu în închinare . Iosia a dorit sa i se asemene , urmîndu-l îndeaproape.Datorita acestui fapt, Iosia este pentru noi o provocare pentru a-L cauta pe Dumnezeu în orice vreme. Desi închinarea reala începe cu o inima deschisa ce cauta cu todinadinsul partasia cu Dumnezeu , pentru a deveni o miscare nationala.
II. Închinarea adevarata este precedata de curatire
Iosia nu s-a multumit cu o viata ceremoniala si nici cu o închinare în ascuns. Sunt asa de multi cei ce spun astazi : “închinarea este o chestiune privata !” o atitudine a inimii ce trebuie sa ramâna secreta! Pentru Iosia starea inimii a devenit însa o manifestare publica . Toti cei din Iuda si Ierusalim, urmarindu-l pe împarat stiau ca acesta cauta pe Dumnezeu si doreste o închinare adevarata.
Pentru a-si împlini aceasta dorinta, la vîrsta de 20 de ani împaratul Iosia a îndepartat înaltimile ,idolii Astarteei, chipurile cioplite si chipurile turnate . (2 Cron .34:3) A darîmat altarele Baalilor si stîlpii închinati soarelui , le-a transformat în praf si a presarat praful pe mormintele celor ce le adusesera jertfe. În Ierusalim si în toata tara, a ars oasele preotilor ce au condus natiunea spre o închinare ceremoniala plina de pagînism . (2 Cron 34:4-7).
Dupa ce a curatit în acest fel tara , Iosia a început curatirea si restaurarea Templului. A scos afara toate vasele folosite în slujba Baalilor, a izgonit pe preotii idolilor, a scos din Casa Domnului idolul Astarteei si la ars lînga pîrîul Chedron, a darîmat altarele pe care se aduceau jertfe ostirii cerului si a pîngarit înaltimile (2 Imp. 23:1-15). Nu s-a multumit însa numai sa curete casa Domnului, ci a fost preocupat si de restaurarea ei ( 2 Cron 34:8-13). Urmarindu-l pe Iosia putem spune ca închinarea reala este precedata de o curatire si-o restaurare profunda . Nici astazi nu putem avea sarbatoare pastrînd un aluat vechi. Ptem praznui numai atunci când vom îndeparta aluatul cel vechi ,si vom sarbatori având o plamadeala noua! (I Cor.5:7-8)
Desi prin îndepartarea urâciunilor si dregerea Casei Domnului a fost pregatit cadrul pentru închinare, cei din Iuda si Ierusalim au fost antrenati în închinare pentru ca:
III. Închinarea adevarata este generata de lucrarea Cuvîntului
Iosia putea sa fie multumit cu realizarile de pîna atunci. Îl cautase pe Dumnezeu din toata inima , a îndepartat din tara orice urma de idolatrie si pagînism si a curatit si restaurat templul. Daca ar fi trait în zilele noastre cu siguranta ar fi fost declarat ” om sfînt”! iar oamenii s-ar fi grabit sa-l venereze.
Urmarind însa Cuvîntul lui Dumnezeu, putem observa ca ceea ce s-a petrecut în viata lui Iosia si-a natiunii lui Iuda pîna în acele momente, a fost de fapt numai o pregatire pentru experientele ce aveau sa urmeze.
Un eveniment neasteptat a facut ca reforma începuta de Iosia , sa fie dusa la bun sfîrsit. Acel eveniment a fost: “gasirea cartii legii”! Nu se poate ca sa existe o închinare reala fara Cuvîntu lui Dumnezeu. În vremea lui Iosia “Cartea legii ” a fost pierduta iar cei din Iuda si Ierusalim nici macar nu-si mai aduceau aminte de ea.
Este demn de remarcat faptul ca Sulurile Sfinte au fost pierdute chiar în templu. Cineva probabil le-a ascuns în camera unde se adaposteau valorile din visteria templului si a uitat de ele. Acestea au fost acoperite apoi de argintul colectionat ca si dare pentru Casa Domnului. Timp de cel putin 57 de ani preotii au slujit fara sa foloseasca Cuvîntul lui Dumnezeu, iar poporul s-a închinat fara sa stie sau sa împlineasca ceea ce poruncise Domnul. O slujire fara Cuvîntul lui Dumnezeu nu are nici un pret, iar închinarea fara Scriptura, este ceremoniala si idolatra.
Sunt si astazi biserici care au pierdut Cuvîntul lui Dumnezeu. Acesta a fost înlocuit cu traditia sau cu filozofia umana . În aceste biserici nu mai este închinare, ci doar ceremonie sau show.
Gasirea sulurilor pentateuhului a fost o mare surpriza chiar si pentru preotul Hilchia.( 2 Cron.34:14) Bucuros însa ca a gasit Cartea Legii, preotul n-a pus sulurile sfinte într-un muzeu unde sa fie venerate ca obiecte istorice , ci cunoscîndu-le valoarea ,a facut ca Legea sa ajunga la îndemîna împaratului si-a întregului popor. Cuvîntul în mîinile si”“n inima poporului conduce la o închinare adevarata .
Desi facuse multe lucruri bune pîna atunci cînd Iosia a auzit Cuvîntul lui Dumnezeu, ” si-a sfîsiat hanele ” (2 Cron.34:19) si a cautat sa afle mai multe despre Domnul.( 2 Cron. 34:21-28). Dupa ce a înteles prin cuvântul gasit care este voia lui Dumnezeu, împaratul a adunat pe toti cei din Iuda la Ierusalim, le-a citit cuvîntul hotarînd cu totii sa-l împlineasca întrînd astfel în legamînt cu Dumnezeu. ( 2 Cron .34:29-32) .
Descoperirea Cuvîntului; cunoasterea si împlinirea lui a condus la o scimbare radicala. Daca pîna atunci Iosia facuse o reforma înafara, Cuvîntul Scripturii i-a ajutat sa aiba o reforma înauntru. Atitudinea si starea inimii celor din Iuda si Ierusalim au fost schimbate. Avînd acum o inima noua, schimbata prin pocainta si o atitudine noua fata de Dumnezeu si fata de Cuvîntul Scripturii , erau pregatiti pentru sarbatoare, experimentînd o închinare reala .
Multe biserici s-au oprit la o cosmetizare de suprafata , sau încearca surogate pentru închinare folosind o muzica stridenta sau meditatie dinamica etc. Adevarata închinare se realizeaza însa numai prin prezenta si lucrarea Cuvîntului lui Dumnezeu , vestit si împlinit în autoritatea Duhului Sfînt.
Desi Cuvântul Scripturii a motivat închinarea, aceasta devine o miscare nationala numai atunci când :
IV. Închinarea adevarata antreneaza pe toti
Dupa ce au ascultat si au împlinit Cuvîntul lui Dumnezeu , cei din Iuda si Ierusalim au fost pregatiti pentru sarbatoare. Sarbatorirea Pastelui a fost pentru ei expresia închinarii adevarate înaintea lui Dumnezeu (2 Cron. 35:1-19).
Este demn de remarcat nu numai atmosfera de bucurie, reverenta si Entuziasm în care s-a desfasurat aceasta sarbatoare, ci si modul cum fiecare a contribuit în actul închinarii. Preotii si-au reluat slujbele de la templu,levitii au învatat poporul dupa cetele si familiile lor , iar cîntaretii si usierii si-au împlinit responsabilitatile fara sa se
abata de la slujbele ce le aveau.( 2 Cron. 35:1-19). Urmarind acest exemplu putem spune ca pe lânga bucurie si entuziasm , în închinare era si solemnitate , ordine , responsabilitate si implicare. Sarbatoarea Pastelui din acel an penru cei din Iuda si Ierusalim a fost unica nu numai pentru ca a fost tinuta dupa multa vreme, ci si pentru faptul ca în închinare cei de atunci au trait cele mai înaltatoare momente de bucurie si partasie,moment în care au reintrat în legamânt cu Dumnezeu. În cîte biserici atunci cînd se încheie serviciul divin , cei ce au participat la închinare pot sa spuna : “Asa ceva n-a mai fost” Se pate retrai aceasta experienta a închinarii doar atunci când cineva cauta cu todinadinsul pe Dumnezeu, când închinarea are ca fundament curatia spirituala , fiind este motivata de Cuvântul Scripturii si-i implica si antreneaza pe toti. Puneti în practica aceiasi pasi parcursi de împaratul Iosia sie de Iuda si Ierusalim si veti trai si în biserica voastra aceiasi reforma spirituala, experimentând adevarata închinare.
Întrebari pentru discutie
– Ce lucruri ar fi putut împedica pe Iosia sa caute pe Dumnezeu ?
– Daca astazi ar trebui sa se faca oreforma spirituala ,ce lucruri ar trebui sa fie scoase afara din templul inimii si din casa lui Dumnezeu ?
– Ce lucruri credeti ca pot determina astazi pe unii oameni sa piarda Cuvîntul Lui Dumnezeu ?
– Ce lucruri credeti ca ar trebui împlinite în biserica în care slujesti pentru ca închinarea sa-i antreneze pe toti
D.B
