20 Iunie ““ Puterea rugăciunii

0
93

Fapte 4:1-31 (Iacov 5:16)

Scopul lecției: Să cunoaștem împrejurările în care au folosit primii creștini arma rugăciunii și să descoperim exemplul pe care ni l-au lăsat ei prin rugăciune precum și binecuvântările de care a fost urmată rugăciunea lor.

Contextul lecției: Vindecarea ologului din naștere a stârnit reacții diverse. Dacă cei prezenți la templu s-au adunat plini de uimire în pridvorul lui Solomon, unde erau pregătiți să-i venereze pe vindecători, preoții, căpitanul templului și saducheii, necăjiți de cele întâmplate, au venit pe neașteptate și i-au arestat pe cei ce înfăptuiseră această minune.

Aceste autorităținu au fost deranjate atât de mult de faptul că un olog a fost vindecat, ci mai degrabă de faptul că această vindecare era atribuită Domnului Isus, iar apostolii au folosit acestă ocazie ca să proclame adevăruri pe care ei doreau să le ascundă. Cu toate că au reușit să-i întemnițeze pe apostoli, preoții și cărturarii nu au reușit să împiedice lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu. După cea de-a doua predică a lui Petru, numărul celor credincioși a ajuns la aproape cinci mii de suflete (Fapte 4:4).

Conținutul lecției: Pentru primii creștini rugăciunea a fost un mod de viață. Așa cum ne relatează evanghelistul Luca, aceștia s-au rugat atunci când au trebuit să aștepte împlinirea promisiunii făcută de Domnul Isus (Fapte 1:14), când au trebuit să aleagă un înlocuitor pentru Iuda (Fapte 1:23-25) sau în timpul părtășiei pe care au trăit-o împreună în case ori la Templu (Fapte 2:42). Confruntați însă cu cea dintâi prigoană, primii creștini au folosit rugăciunea nu numai ca pe o formă de închinare, ci și ca pe cea mai puternică armă spirituală. Urmărind exemplul lor descoperim:

1. Nevoia rugăciunii Fapte 4:1-22

Primii creștini au apelat la arma rugăciunii datorită situației cu care s-au confruntat doi dintre apostoli. După ce au vindecat ologul de la templu, Petru și Ioan au fost arestați, aruncați în temniță până a doua zi și interogați de cea mai înaltă autoritate religioasă a vremii (Sinedriul ““ Fapte 4:5-6).  Această situație era deosebit de critică, deoarece împotriva apostolilor s-a ridicat o coaliție, formată din preoți, căpitanul templului și saduchei (autorități atât religioase cât și civile), care a inițiat o acțiune concertată, determinată de faptul că Petru și Ioan “învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți” (Fapte 4:2)
Aceste autorități erau de temut fiindcă cu doar câteva luni de zile în urmă Îl arestaseră șicondamnaseră la moarte chiar pe Domnul Isus (Matei 21:23; 26:57-68; 27:26-31), iar acum erau hotărâte să împiedice cu orice preț răspândirea adevărului despre învierea Domnului Isus (Fapte 4:7; 15-22).
În fața acestor autorități, Petru și Ioan nu s-au pierdut și nici nu s-au lăsat intimidați, ci au răspuns în puterea Duhului Sfânt, proclamând evanghelia cu mare îndrăzneală (Fapte 4:8-12). Ei nu s-au speriat de amenințările ce le-au fost adresate (Fapte 13-18) și nu au acceptat vreun compromis, ci au mărturisit cu îndrăzneală că sunt gata să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fapte 4:19-22).

2. Exemplul rugăciunii Fapte 4:23-30

Atunci când au fost eliberați, apostolii nu s-au ascuns și nici n-au fugit ca să scape de amenințări, ci s-au dus direct la cei din biserică, frați cărora le-au împărtășit cele întâmplate. După ce au auzit amenințările preoților, membrii bisericii primare nu s-au pregătit de protest sau de revoluție, ci au apelat la arma rugăciunii. În această rugăciune ei ne sunt un adevărat exemplu deoarece: s-au rugat după ce au fost informați (Fapte 4:23), s-au rugat în unitate (Fapte 4:24), s-au rugat înălțându-L pe Dumnezeu (Fapte 4:2/b), s-au rugat în acord cu Scriptura (Fapte 4:25-28) și s-au rugat cerând lucruri concrete (Fapte 4:29-30).

Atunci când s-au adresat lui Dumnezeu, primii creștini n-au cerut foc din cer care să-i mistuie pe potrivnici, ci puterea Duhului lui Dumnezeu, care să-i înflăcăreze pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu cu și mai multa râvnă și să-i întărească pentru a face și mai multe minuni pentru înălțarea Numelui Domnului Isus (Fapte 4:29-30).

3. Binecuvântările rugăciunii Fapte 4:31

Rugăciunea primilor creștini a primit un răspuns imediat. După ce s-au rugat, Dumnezeu a cutremurat locul unde erau adunați, toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală (Fapte 4:31). Urmărind acestă experiență trăită de primii creștini înțelegem că pentru ei rugăciunea a fost: o binecuvântare imediată (după ce s-au rugat), generală (trăită de toți), abundentă (s-au umplut de Duhul Sfânt) și motivatoare (vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală).

Întrebări pentru discuții:

1. În ce împrejurare au folosit primii creștini arma rugăciunii ?
2. De ce erau de temut autoritățile care i-au interogat pe apostoli?
3. De ce au ajuns plini de uimire cei ce i-au interogat pe apostoli?
4. În ce aspecte este un exemplu rugăciunea primilor creștini?
5. Ce binecuvântări au primit primii creștini ca răspuns la rugăciune ?
6. Ce factori ar trebui să ne determine să folosim și astăzi arma rugăciunii ?
7. De ce nu mai apelează tot mai mulți creștini la puterea rugăciunii ?

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.