Romani 12:1-8 (1Corinteni 12:4-7)
Scopul lecției: Să descoperim darul cu care Dumnezeu ne-a înzestrat și să înțelegem cine poate sluji cu eficiență, punându-l în slujbă pentru Domnul.
Contextul lecției: În prima secțiune a epistolei pe care o studiem, apostolul Pavela prezentatschimbarea pe care Dumnezeu a făcut-o în viața lui, slujirile în care era angajat și mesajul pe care l-a propovăduit, mărturii prin care am descoperit exemplul unui om matur spiritual (Rom.1:1-16).
În contrast însă cu exemplul său, în paragraful următor (Rom. 1:17-3:20), elne arată că din punct de vedere spiritual atât iudeii cât și neamurile au ajuns în cea mai severă robie spirituală (Rom. 3:9-12). Pentru această stare de păcat, Dumnezeu oferă însă ca remediu spiritual “darul neprihănirii”, care se poate primidoar prin credință (Rom. 3:21-4:25).
În secțiunile următoare, după ce a subliniat binecuvântările de care au parte cei ce au dobândit neprihănirea (Rom. 5:1-8:39), apostolul Pavel a prezentat modul cum se aplică planul mântuirii pentru cei din Israel (Rom. 9:1-11:36) și își încheie epistola cu o secțiune practică (Rom.12:1-16:27), în care ne arată cum trebuie să trăiască cei neprihăniți.
Conținutul lecției: După ce am parcurs secțiunea introductivă (Rom. 1:1-16) și cea teologică (Rom. 1:17-11:36) a epistolei pe care o studiem, începând cu aceasta lecție vom parcurge secțiunea practică a acestei epistole. Pentru că în această secțiune apostolul Pavel prezintă lucrurile practice care definesc viața spirituală a celui neprihănit, vom încercasă descoperim care sunt lucrurile ce trebuie împlinite pentru a ajunge la statura spirituală pe care o așteptă Dumnezeu.
Studiind pasajul lecției de astăzi, descoperim că, spre deosebire de omul firesc care caută stăpânirea (domnia), omul duhovnicesc este antrenat în slujire. Pentru a ajunge un bun slujitorcare slujește lui Dumnezeu potrivit cu darul pe care l-a primit, apostolul Pavel menționeză că:
1. Un bun slujitor dovedeșteo dedicare deplină (Rom. 12:1)
Apostolul Pavel începe această secțiune cu o chemare la dedicare, prin care ne îndeamnă să ne punem la dispoziția lui Dumnezeu cu “trupul nostru” (Rom. 12:1). Aceasta înseamnă a-L lăsa pe Hristos să trăiască în viața noastră prin Duhul Sfânt (1 Cor. 6:19-20), a pune în slujba lui Dumnezeu mădularele noastre ca unelte ale neprihănirii (Rom. 6:13) și a fi gata pentru o asemenea dăruire încât prin trupul nostru să fie proslăvit Dumnezeu (Fil. 1:20-21; 1Cor. 6:20).
Pentru a ne aduce trupul ca o jertfa vie înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ne punem pe noi înșine în slujba lui Dumnezeu, să ne supunem voii lui Dumnezeu, să ne predăm total lui Dumnezeu și să fim la dispozitia lui Dumnezeu, gata pentru a împlini orice slujire, indiferent de prețul care trebuie plătit.
Această dedicare este generală, fiindcă apostolul Pavel se adresează tuturor, este o responsabilitate a celor credincioși, fiindcă apostolul Pavel se adresează “fraților”, este un act voluntar , fiindcă apostolul Pavel adresează numai un “îndemn”, este o acțiune continuă, fiindcă apostolul Pavel folosește un prezent continuu (să aduceți), este o jertfă vie, fiindcă apostolul Pavel, deși folosește limbajul Vechiului Testament, nu sugerează jertfirea trupului, este sfântă, fiindcă trupul nostru este pus deoparte pentru Dumnezeu și este o slujbă duhovnicească , fiindcă trupul este doar vasul prin care se exprimă omul nostru lăuntric (Rom. 12:1; 2 Cor. 4:7-11;1 Pet. 2:5; Evrei 13:15-16; Fil. 4:18; Evrei 6:9-12).
Apostolul Pavel îi cheamă pe cei credincioși la acestă dedicare, fiindcă a ne pune în slujba lui Dumnezeu cu trupul nostru este un răspuns corect față de ceea ce Dumnezeu deja a făcut (în acest pasaj este întâlnit cel de-al patrulea”de aceea”, sub forma “dar”, în această traducere Cornilescu, folosit de apostolul Pavel în epistola Romani, care implică un răspuns față de ceea ce Dumnezeu a făcut), este un act de ascultare față de îndemnul care ne-a fost adresat (“vă îndemn”), este o slujbă plăcută înaintea lui Dumnezeuși o expresie a închinării nostre înaintea lui Dumnezeu (Rom. 12:1).
2. Un bun slujitor trăiește o separare totală (Rom. 12:2)
Viața și slujirea celui neprihănit trebuie să fie diferită de cea a chipului veacului acestuia. Prin separare față de lume înțelegem recunoașterea stării căzute a oamenilor din acest veac, respingerea modului de viață a celor ce ne înconjoară, rezistența în fața presiunilor exercitate de influențele rele ale acestui veac , și experimentarea unei reînnoiri depline (Rom. 12:2) Această transformare (transfigurare – Mat.17:2) începe prin înnoirea minții (Ef. 4:17-24; Col. 3:1-11; 1 Pet. 1:14-16; 1 Ioan 2:15-17; 2 Cor. 3:18) și continuă prin acceptarea totală a voii lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită (Rom. 12:2; Ef. 5:10-17; 1 Tes. 4:3)
3. Un bun slujitor slujește printr-o implicare activă (Rom. 12:3-8)
După ce adresează un apel la consacrare și un apel la separare, apostolul Pavel continuă cu un apel la slujire (Rom. 12:3-8). Această slujire trebuie împlinită într-o atitudine corectă: cu umilință (Rom. 12:3), cu credință (Rom. 12:3/b), cu aprecierea celorlalți (sunt felurite daruri – Rom.12:4-5), cu recunoștință față de harul primit (Rom. 12:6/a), cu entuziasm (Rom. 12:7-8/a) și cu bucurie (Rom. 12:8/b), în conformitate cu darul primit: proorocie (predicare), slujire, învățare, încurajare, dărnicie, conducere și milostenie (Rom. 12:6-8), dar și pentru un scop comun: împlinirea nevoilor celorlalți, zidirea trupului lui Hristos și proslăvirea lui Dumnezeu (Rom. 12:4-5; 1 Cor. 12:12-31; Ef. 4:11-16).
Întrebări pentru discuții:
1. Care sunt lucrurile la care ne chemă apostolul Pavel, potrivit acestui pasaj ?
2. Ce înseamnă a ne aduce trupul ca o jertfă vie înaintea lui Dumnezeu?
3. De ce trebuie să dovedim această măsură de dedicare?
4. Care sunt lucrurile ce arată că cel credincios trăiește diferit față de cei din lume?
5. Care este atitudinea corectă a unui bun slujitor ?
6. Care sunt darurile spirituale pe care trebuie să le punem în slujire ?
7. Care dintre aceste daruri este cel mai puțin folosit în biserică astăzi?
Pastor Dan Boingeanu
