17 Februarie – Provocarea Ispitelor

2
95

Matei 4:1-11 ( Evrei 4:15)

Scopul lecției: să întelegem modul în care a fost ispitit Hristos și cum S-a împotrivit El diavolului, pentru ca în fața provocărilor ispitelor cu care ne confruntăm să avem parte de aceeași biruință.
Contextul leției:

Pentru Domnul Isus ispitirea n-a fost un incident sau un fapt ocazional, ci o mare bătălie spirituală, cuprinsă în Planul lui Dumnezeu. Putem spune aceasta deoarece ispitirea a avut loc imediat după evenimentul care a marcat începutul slujirii Sale publice (Marcu 1:12,Luca 4:1), iar în pustie, unde urma sa-l confrunte pe diavol, El a fost dus de Duhul (Mat.4:1) Sensul cel mai potrivit pentru afirmația “a fost dus de Duhul” este adevărul care ne arată că Domul Isus a mers în pustie în puterea și sub călăuzirea Duhului Sfânt (Luca 4:1).

Acest fapt ne ajută să întelegem că ispitirea n-a fost o acțiune defensivă a Domnului Isus, sau o inițiativă a diavolului. Ci, înainte de a-și începe misiunea în mijlocul acestei lumi, Domnul Isus, într-o acțiune ofensivă, a pășit pe terenul de luptă spirituală, din domeniul autorității puterii întunericului, pentru a-l confrunta pe cel ce s-a declarat pe nedrept “stăpânitorul acestei lumi!” (Ef.2:2;6:12. Ioan 12:31;14:30;16:11)

Dacă luăm în considerare doar divinitatea Domnului Isus, ispitirea n-ar fi avut nici un sens, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit (Iac.1:13). Fiindc[ Domnul Isus a îmbrăcat un trup uman, fiind în același timp și Fiu al omului, El a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15)

În planul Sau, Dumnezeu a rânduit însă momentul ispitirii, pentru ca prin aceasta bătălie Domnul Isus să ne fie un exemplu în lupta spirituală și să fim întăriți în nădejdea că, atunci când cerem ajutorul, apelăm la Cineva care a trecut prin aceleași ispite și provocări.(Evrei 4:15)

Cel mai important aspect al ispitirii Domnului Isus este însă faptul că, în calitate de al doilea Adam (Rom.5:14-19), El l-a confruntat pe diavol pentru a câștiga lupta spirituală în care primul Adam a fost înfrânt.

Datorită acestui fapt, putem spune că ispitirea din pustie este o reeditare a bătăliei spirituale din Eden. Dacă în Eden întâiul Adam a fost înfrânt și a atras întreaga omenire în păcat și sub stapânirea întunericului, în bătălia spirituală din pustie, al doilea Adam a biruit cursele diavolului, câștigând astfel dreptul de a face cunoscută oamenilor Evanghelia, (vestea bună a salvării prin Hristos) și condițiile pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu (Mat.4:12-17;Luca4:14-15).
Conținutul lecției:

Ispitirea a avut loc în pustie, undeva între Ierusalim și Marea Moartă, nu prea departe de locul unde Domnul Isus a fost botezat de Ioan. Acest cadru ne exemplifică foarte bine ce a ajuns natura sub blestemul păcatului și stăpânirea celui rău. Dacă în Eden, grădina în care a fost ispitit Adam, era un rai, locul unde a fost ispitit Domnul a ajuns să prefigureze iadul. Un loc fără apă, fără viață și pârjolit de căldura soarelui.

În timpul ispitirii, Domnul Isus a postit 40 de zile și 40 de nopți (Mat.4:2; Luca 4:2), iar diavolul și-a declanșat atacurile sale spre sfârșitul acestui timp, când Domnul flămânzise.(Mat.4:2) Urmărind modul în care și-a lansat diavolul atacurile sale, strategia pe care a folosit-o și modul în care Fiul lui Dumnezeu a câștigat biruința, suntem conștientizați de:
1. Realitatea ispitelor

Urmărind experiența trăită de Domnul Isus, constatăm că ispitele sunt o realitate, datorită faptului că Cel ce a povestit despre ceea ce s-a întâmplat în pustie este Adevărul (Ioan 14:6), iar cuvântul Său este “da” și “amin” (Mat.24:35; 2 Cor.1:19-20). Ispitirea s-a desfășurat într-un context real, fiind menționată pustia, templul și un munte foarte înalt. (Mat 4:1,5,9; Luca 4:1). Iar misiunea Domnului Isus care a urmat acestui eveniment confirmă biruința pe care El a câștigat-o în pustie (Mat.4:11;Ioan 14:30-31;16:11).

Cea mai puternică dovadă a realității ispitelor sunt însă experiențele pe care și noi le trăim, pentru că diavolul care L-a ispitit pe Domnul Isus folosește aceeași strategie și astazi (Evrei 4:15;Iacov 1:13-15).

2. Puterea ispitelor

Ispitele cu care Domnul Isus a fost confruntat au fost deosebit de puternice, nu numai datorită celui care le-a inițiat (Mat.4:1, Mc.1:13, Luca4:1-2) ci și a contextului în care au fost lansate. Astfel, diavolul s-a prezentat în fața Domnului Isus spre sfârșitul celor 40 de zile și 40 de nopți de post si rugăciune, când Domnul flămânzise (Mat.4:2).

În timpul ispitirii, diavolul a subliniat de două ori faptul că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu și are putere să transforme pietrele în pâini, sau să sară de pe acoperișul templului, pentru a fi prins de îngeri (Mat.4:3,6). Diavolul a venit la Domnul Isus citând cuvinte din Scriptură (Mat.4:5-6) și promițând stăpânirea asupra împărațiilor lumii pe o cale mult mai ușoară (Mat.4:9).

Ispitele au fost puternice și pentru faptul că au fost repetate. Atacurile diavolului au fost dezlănțuite, val după val, având o intensitate mereu crescândă. Diavolul i-a cerut mai întâi Domnului Isus să facă ceva particular, pentru satisfacerea unor nevoi fizice ( Mat.4:3), apoi să fac o demonstrație publică, prin care să probeze veridicitatea Cuvântului în care se încrede (Mat.4:6), sfârșind prin a-I cere Domnului un act de închinare (Mat.4:9).

În același timp, diavolul a folosit și o strategie variată.A început cu pofta cărnii (Mat.4:3-5), a continuat cu lăudaroșia vieții (Mat.4:5-7), sfârșind cu pofta ochilor (Mat.4:8-10)
ținând cont de strategia pe care a folosit-o diavolul, putem spune că, pentru a-L învinge pe Domnul Isus, diavolul și-a folosit tot arsenalul de care dispune. În același mod el a procedat în cazul ispitirii Evei (Gen.3:1-6) și în cel al ispitirii fiecăruia dintre noi (I Ioan 2:16-17)

3. Biruința ispitelor

Dacă în fața ispitirii diavolului primul Adam a fost înfrânt, Hristos, al doilea Adam, a fost mai mult decât biruitor. Această biruință a fost posibilă deoarece El l-a confruntat pe diavol în puterea Duhului Sfânt (Luca 4:1), a răspuns provocărilor cu Cuvântul Scripturii (Mat.4:4,7,10), a rămas credincios voii lui Dumnezeu (Iacov 4:7; Mat.26:39) și a păstrat o comunicare strânsă cu Tatăl prin post și rugăciune (Mat 4:1-11). Biruința Domnului Isus este o garanție și a biruinței noastre. Pentru a trăi această binecuvântare trebuie însă să ne asemănăm cu Domnul și să ne împotrivim diavolului (I Pet.5:8-9), fugind de poftele cărnii (I Tim.11-12) și de ofertele lumii (I Ioan 2:15-16).

Întrebări pentru discuții:

1.Care sunt lucrurile care ne arată că ispitirea Domnului Isus a fost inițiativa lui Dumnezeu?
2.Cum putem dovedi că ispitirea Domnului Isus a fost o experiență reală ?
3.De ce ispitele diavolului sunt deosebit de puternice ?
4.Care este strategia diavolului folosită cel mai frecvent pentru ispitire?
5.Care au fost căile prin care Domnul Isus a biruit ispitele?
6. În care dintre aceste domenii suntem cel mai vulnerabili?
7.Cum ar trebui să confruntăm ispitele diavolului pentru a câștiga biruința ?

Pastor Dan Boingeanu

2 COMENTARII

  1. Unii spun ca o astfel de ispita cum a suportat Domnul Isus se numeste ispita in cercul alb. Desi nu te atinge nimic murdar … te simti indreptatit de pozitia ta (asemeni fratelui fiului risipitor) sa demonstrezi ca esti ceea ce Dumnezeu a hotarat sa fii, punandu-l la incercare sau cerandu-ti drepturile.Cui sa dea Dumnezeu socoteala, cand El e Alfa si Omega?
    Si cine n-a fost incercat asa in viata lui. Multumesc ca am la Tatal un mijlocitor.

  2. 1 Dumnezeu a lasat sa vada oameni ca ISUS e fiu de DUMNEZEU si nu e scutit de ispite.2 Prin dovada vie ca a biruit pe diavol.3 Diavolul umbla sa-i ia si pe cei alesi de DUMNEZEU.4.te duce in saracie in necazuri, boli si alte greutati si ispita vine cu bani, lacomia, ura, desfranarea inchinarea la idoli,cauta alti Dumnezei,etc. si toate astea ca nu cred in unicul DUMNEZEU care ii poate salva, si nu vor sa sufere neprihanirea ,ca aceasta ispita este incercarea sfintilor,multi au intrat in banci cu riscuri mari ca vor sa fie in pas cu lumea si nu cu DUMNEZEU CARE NE DA TOATE DE OBSTE.5. SIMPLU, A SPUS, NU ISPITEI ,e cel mai simplu mod de a scapa de ispita.6.Atunci cand ajungem sa fim ispititi, necredinta in DUMNEZEU CA EL ne poate ajuta,sa fugim la oameni si mai ales la cei din lume de a cere ajutor si ei ne duc direct la ispita ,BANII (ochiul dracului). 7.INCREDEREA IN DUMNEZEU care ne-a creat si un simplu NU ISPITEI si UN MARE DA LUI ISUS HRISTOS .biruinta nu inseamna ca esti bogat ai case ,bani ,nu ,dimpotriva este ca atunci cand sunt slab sau sarac, sunt tare in HRISTOS ,CARE MA INTARESTE SA BIRUIESC.AMIN

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.