Iuda 14-16 (Romani 3:23)
Scopul lecției: Să descoperim cum a fost anticipată și prezentată de către Iuda starea de nelegiuire și care este pedeapsa pregătită de Dumnezeu pentru toți cei ce trăiesc în această stare.
Conținutul lecției: În prima parte a epistolei sale, Iuda, după ce și-a prezentat identitatea sa și a destinatarilor scrisorii sale, destinatari pe care i-a chemat să lupte pentru credință (Iuda 1-4), a arătat cât de grozave sunt urmările necredinței și ale apostaziei, folosind trei exemple din Vechiul Testament: evreii morți în pustie, îngerii căzuți și nimicirea cetăților din câmpie (Iuda 5-7). Pentru a dovedi starea de decădere moral-spirituală a celor din vremea lui (Iuda 8-10), el a făcut o altă incursiune în Vechiul Testament, asemănându-i pe cei apostați cu Cain, pentru a dovedi formalismul religios, cu Balaam, ca să dovedească rătăcirea spiritualăși cu Core, pentru a dovedi răzvrătirea față de autoritate (Iuda 11).
După aceste incursiuni în istorie, prin care a arătat că se poate pune egal între cele mai elocvente situații de decădere moral-spirituală prezentate de Vechiul Testament și realitatea cu care se confruntau credincioșii din vremea lui, Iuda a întărit mărturiile despreidentitatea celor ce promovau apostazia, folosind 5 metafore : stânci ascunse, nori fără apă, pomi tomnatici, valuri înfuriate și stele rătăcitoare (Iuda 12-14). Prin aceste metafore, el a descris într-un mod plastic identitatea, caracterul, modul de manifestare și destinul celor apostați.
Înainte însă de a adresa celor credincioși câteva îndemnuri concrete, prin care i-a chemat să rămână statornici și să lupte pentru credință, Iuda încheie porțiunea de prezentare a celor apostați (necredincioși), a pericolului și a urmărilor apostaziei, printr-o concluzie (Iuda 14-16). Studiind versetele care conțin acestă concluzie, descoperim că:
1. Starea de nelegiuire a fost anticipată
Pentru a arăta că starea de nelegiuire nu este o surpriză, Iuda a folosit un citat dintr-o carte necanonică (cartea lui Enoh), prin care a prezentat o profeție a cărei împlinire îi include și pe apostații din vremea lui (Iuda 14-15). Atunci când a făcut referire la Enoh, Iuda l-a numit “al șaptelea patriarh de la Adam“, arătând astfel că mesajul rostit de Enoh are autoritate deoarece: Enoh este numărat în rândul patriarhilor (1 Cronici 1:1-3), a umblat cu Dumnezeu (Genesa 5:22-24; Evrei 11:5), iar mesajul rostit de el poate fi aplicat atât în cazul celor din generația lui (Enoh a fost răpit înaintea venirii potopului ““ Genesa 5:23-6:7) cât și a tuturor celor ce trăiesc în nelegiuire (Iuda 14/a).
Aplicație practică: arătați de ce poate fi aplicată proorocia făcută de Enoh și în cazul generației în care trăim.
2. Starea de nelegiuire este identificată
Iuda descoperă starea de nelegiuire repetând afirmațiile: nelegiuit, nelegiuite și nelegiuiți, și toți, toate și tuturor (Iuda 15). Aceste repetiții identifică starea spirituală în care se găsesc cei apostați (stare de nelegiuire sau fărădelege), natura faptelor pe care aceștia le săvârșesc (fapte nelegiuite), modul în care aceștia acționează (în chip nelegiuit), precum și urmarea acestor acțiuni (cei ce le săvârșesc sunt păcătoși nelegiuiți ““ Matei 12:34; Romani 3:13-18; Psalmul 5:9; 10:7). Repetând afirmațiile: “toți”, “toate” și “tuturor”, Iuda arată că starea de nelegiuire nu este o excepție, ci una generală (Iuda 15; Romani 3:10, 23).
Pentru a confirma acestă stare de nelegiuire, Iuda prezintă un șir de manifestări a celor ce au acest statut spiritual, arătând că aceștia sunt : cîrtitori (Proverbe19:3; Plângerile 3:39; Ioan 6:43; 1 Corinteni 10:10), nemulțumiți cu soarta lor (Evrei 13:5; Filipeni 4:11-12), trăiesc în poftele firii (Efeseni 2:1-3; Filipeni 3:18-19; 1 Petru 4:1-2; 2:11; 2 Petru 3:3) și sunt prefăcuți ““ vorbesc cu trufie și-i slăvesc pe oameni pentru câștig (2 Petru 2:18; Romani 16:18; 2 Timotei 3:13; Tit 1:10-11).
Aplicație practică: în contrast cu starea de nelegiuire pe care a prezentat-o Iuda, descrieți starea de neprihănire pe care o oferă Dumnezeu prin Hristos și arătați ce ar trebui să facă cei credincioși pentru ca numărul celor neprihăniți să fie mai mare decât al celor nelegiuiți.
3. Starea de nelegiuire va fi condamnată
Iuda a arătat că cei nelegiuiți vor fi judecați, făcând referire la proorocia lui Enoh (Iuda 14/b-15/a). Prin acestă afirmație înțelegem că judecata celor nelegiuiți este garantată (anunțată de Cuvântul lui Dumnezeu și confirmată de judecata asupra lumii din vremea lui Noe), îndreptățită (înfăptuită pentru nelegiuirile și fărădelegile săvârșite), generală (aplicată tuturor celor nelegiuiți), prezentă și viitoare (când va veni Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi – Psalmul 50:16-22; 62:12; Ieremia 17:10; Matei 16:27; 2 Corinteni 5:10).
Aplicație practică: arătați de ce este condamnată starea de nelegiuire într-un mod așa de aspru de către Dumnezeu și cum putem scăpa de această pedeapsă.
Întrebări pentru discuții:
1. Cum a concluzionat Iuda prezentarea apostaților și a stării de apostazie ?
2. Ce mărturie a folosit Iuda pentru a arăta că starea de apostazie a fost anticipată ?
3. De ce trebuie să conferim autoritate profeției făcute de Enoh ?
4. Ce cuvinte a repetat Iuda pentru a descrie starea de nelegiuire ?
5. Ce mesaj a dorit să transmită Iuda prin aceste repetiții ?
6. Ce manifestări a enumerat Iuda pentru a dovedi starea de nelegiuire ?
7. Cum este pedeapsa anunțată de Iuda pentru cei ce trăiesc în nelegiuire ?
PastorDan Boingeanu
