08 Februarie – Insensibilitate spirituală

0
14

Rom.2:1-6 (2 Cor.5:10)

Scopul lectiei: Să înțelegem cum se manifestă acestă stare de nepăsare și insensibilitate spirituală, de ce a ajuns omul în acesta situație spirituală și care este prețul ce trebuie plătit pentru acestă atitudine.

Contextul lecției:
Atunci canând a descris portretul spiritual al omului firesc, apostolul Pavela prezentat mai întâistarea de decădere moral spirituala în care acesta a ajuns.

Din punct de vedere spiritual, omul firesc nu mai seamănă cu chipul Celui care l-a creat, ci cu chipul veacului acestuia. Cuo natură spirituală coruptă de păcat șipărăsit de Dumnezeu, omul firesc a ajuns să înfaptuiasca cele mai grozave păcate (Rom.1:21-32; Ef.2:1-3;4:17-19), aflandu-se sub judecata si pedeapsa lui Dumnezeu ( Rom.1:32;6:21-23).

După ce face această radiografie spirituală și ne prezintă cu multe detalii cum arată omul firesc în identitatea lui spirituală lăuntrucă, apostolul Pavel își continuă scrisoarea pe care o adreseză celor din Roma, descriind modul în care omul firesc se exprimă în exterior, sau se relaționează cu cei din jur ( Rom.2:1-16).

Conținutul lecției: Textul lecției biblice de astazi, ne descopere că în cazul omului firesc, păcatul i-a afectat nu numai natura lui spirituală, ci și relațiile pe care ar trebui să le pastreze cu ceidin jur. De aceia în loc de dragoste, apreciere, partășie, colaborare, încurajare, termeni care descriu natura relațiilor pe care omul duhovnicesc (matur spiritual), le dezvoltă cu cei din jur, omul firesc are o atitudine de judecată, subapreciere, dispreț, insensibilitate, nepăsare,  împietrire și indiferență (Rom.2:1-16).

Deși titlul acestui pasaj este “nepocăința iudeilor”, iar atunci când apostolul Pavel descrie aceste atitudini ce exprimăstarea de nepocăință, îi are în atenție în primul rând pe cei din Israel, aceste manifestări pot fi generalizate, deoarece atât iudeii cat și neamurile au ajuns sub aceiași stare de păcat.(Rom.2:1/a;3:9). Studiind acest pasaj descoperim că:

1.  Insesnsibilitatea spirituală este confirmată de atitudinea omului firesc
față de semeni (Rom.2:1-3)

Termenul ce definește atitudinea omului firesc față de semeni, este “judecată” (Rom.2:1). Această atitudine de judecată exprimă fariseism și ipocrizie, fiindcă faptele săvârșite de judecători nu sunt diferite de a celor judecați (Rom.2:1; mat.7:1-5;), măresc măsura vinovăției, fiindcă cei ce judecă pe alții, nu se pot desvinovăți (Rom.2:1; Rom.1:20), aduc autocondamnare , fiindcă cei ce judecă se osândesc singuri, (Rom.2:1) și atrag judecata lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu condamnă păcatul și ipocrizia (Rom.2:2-3).

În contrast însă cu această atitudine de judecată a omului firesc, apostolul Pavel descrie judecata lui Dumnezeu, care este : dreaptă ( Rom.2:2;5), sigură (Rom.3:3), severă (Rom.2:5), nepărtinitoare (Rom.2:11), specifică (Rom.2:12-15), înfăptuită prin Hristos (Rom.2:16) și va cuprinde toate lucrurile (Rom.2:16; 2 Cor.5:10).


2. Insensibilitatea spirituală este confirmatăde atitudinea omului firesc
față de Dumnezeu (Rom.2:4)

Termenul care definește atitudinea omului firesc față de Dumnezeu este “dispreț” (Rom.2:4). Această atitudine ce arată aroganță, desconsiderare și obrăznicie,  este cu atât mai surprinzătoare, deoarece este exprimată față de Dumnezeu, care și față de acești oameni căzuți, arată o măsură incomensurabilă (bogăție) de bunătate, îngăduință și îndelungă răbdare (Rom.2:4; 2 Pet.3:9;15).

3. Insensibilitatea spirituală este confirmatăde atitudinea omului firesc
față de mântuire (Rom.2:5-11)

Termenul care definește atitudinea omului firesc față de mântuire este ” respingere” (nu vrea să se pocăiască) (Rom.2:5).  Deși prin acțiunile Sale, Dumnezeu îi conduce pe cei căzuți spre pocăință(Rom.2:5), aceștia nu au ochi să vadă acest lucru, inima le este împietrită, iar respingerea ofertei lui Dumnezeu este o decizie conștientă, care îndreptățește mânia și judecata lui Dumnezeu (Rom.2:5-11).

4. Insensibilitatea spirituală este confirmată de atitudinea omului firesc
față de revelația lui Dumnezeu (Rom.2:12-16)

Termenul care definește atitudinea omului firesc față de revelația lui Dumnezeu este “împotrivire” (Rom.2:8).  Indiferent de forma în care a vorbitDumnezeu: prin conștiință (Rom.1:19;2:14-14), natură (Rom.1:20), Lege (Rom.2:12-13) sau Evanghelie (Rom.2:16), atitudinea omului firesc (a iudeilor, pe care apostolul Pavel i-a menționat în mod specificîn acest caz) față de adevărul revelat este de: împotrivire (Rom.2:8), neascultare (Rom.2:8;13) și neâmplinire (Rom.2:13).

Această atitudine arată că evreii care au avut binecuvântarea revelației într-o măsură mai mare decât cei dintre neamuri, au ajuns din punct de verede spiritual mai jost decât aceștia (Rom.2:14-15)

Întrebări pentru discuții:

1. Ce termeni descriu natura relațiilor pe care un om matur spiritual le are cu cei din jur ?
2. Cum puteți dovedi că păcatul a afectat și domeniul relațiilor ?
3. Ce atitudine are omul firesc față de semeni ?
4. Ce diferență este între judecata omului firesc și cea a lui Dumnezeu ?
5. Care sunt semnele ce confirmă o împietrire a inimii ?
6. Care este atitudinea omului firesc față de adevărul lui Dumnezeu ?
7. Cum putem avea o atitudine bună față de semeni, Dumnezeu, mântuire, și adevăr ?

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.