1 Petru 1:1-13 (1 Petru 4:12-14)
Scopul lecției: Să înțelegem ce motivații ne ajută să ne bucurăm chiar și în mijlocul necazurilor și să descoperim cine sunt cei ce trăiesc această bucurie.
Contextul lecției: Dacă prin epistola către Romani, pe care am studiat-o în prima parte a acestui an, am văzut exemplul unui om matur spiritual, în contrast cu starea spirituală a omului firesc, și am descoperit care este soluția lui Dumnezeu pentru omul căzut, care sunt caracteristicile spirituale ale omului duhovnicesc și ce pași trebuie să parcurgem pentru a ajunge la maturitate spirituală, prin epistola lui Iacov, pe care tocmai am terminat-o de studiat, am descoperit care sunt mărturiile ce confirmă starea de maturitate spirituală.
Studiulepistolelor 1 și 2 Petru, pe care îl vom parcurge în ultima parte a acestui an, ne va ajuta să descoperim testul maturității spirituale și să înțelegem modul în care cei maturi spiritual se comportă în mijlocul necazurilor și în fața veșniciei.
În prima sa epistolă, apostolul Petru se adresează unor creștini pentru care a început o vreme de suferință și mari necazuri (1 Petru 4:12-13). Aceste necazuri au fost cauzate de prigoana declanștă de Nero în anul 64 dHr, care a început să-i caute și să-i omoare pe creștini, acuzându-i că au dat foc Romei. Se pare că însuși apostolul a trecut prin aceste necazuri, deoarece în salutul său el identifică Roma cu vechiul Babilon, lăsând să se înțeleagă că este părtaș acestor evenimente (1Petru 5:12-13).
Luând în considerare sfaturile pe care apostolul Petru le dă prin prima sa epistolă celor ce au îndurat aceste necazuri, descoperimatitudinea pe care trebuie să o aibă omului matur spiritual în mijlocul suferințelor.
Conținutul lecției: Dacă în primele versete ale pasajul biblic pe care îl studiem aflăm numele și slujirea scriitorului acestei epistole (1 Petru 1:1/a), destinatarii (1 Petru 1:1/b-2/a) și salutul cu care apostolul Petru li se adresează (1 Petru 1:2/b), după o scurtă benedicție (1 Petru 1:3/a), apostolul Petru arată în continuarea acestui pasaj că aceia care trec prin necazuri se bucură mult (1 Petru 1:6), având o bucurie negrăită și strălucită (1Petru 1:8/b).
Această stare de bucurie este încurajată și de îndemnul apostolului (1Petru 4:12-13), care anticipează bucuria ce va fi trăită la arătarea Domnului Isus (1Petru 4:13). Păstrând în atenție aceste adevăruri, am dori să descoperim:
1. Cine sunt cei chemați să se bucure în mijlocul necazurilor? 1 Petru 1:1-2
Cei despre care apostolul Petru a afirmat că erau plini de bucurie în mijlocul suferințelor aveau toate motivele să fie mai degrabă plini de întristare decât de bucurie. Aceasta datorită faptului că erau “străini și împrăștiați ” (1 Petru 1:1/b). Termenii folosiți de Iacov pentru a-i identifica pe destinatarii epistolei sale sunt: “parepidiomos” (o combinație de trei cuvinte care înseamnă a locui într-o țară străină, 1 Petru 1:1/b; Evrei 11:13) și “deeasporah” (diaspora – care înseamnă împrăștiați ca o sămânță semănată în țarină, 1 Petru 1:1; 2:11-12;Ioan 17:15-16; 2 Cor. 6:14-7:1; 1 Petru 4:3-4, oameni care sunt departe de casă, Fil. 3:20-21; 2 Petru 3:13-14; Evrei 11:10; 16).
În același timp, aceștia puteau fi plini de întristare fiindcă încercările prin care treceau au venit deodată (1 Petru 4:12) și erau deosebit de mari (“încercare de foc!”, 1 Petru 3:12).
2. Care sunt motivele de bucurie din mijloculnecazurilor? 1 Petru 1:3-9
Cu toate că aveau multe motive să fie plini de întristare, destinatarii scrisorii apostolului Petru au fost plini de bucurie chiar și în mijlocul suferințelor fiindcă au avut ca motivație o experiență trecută (1 Petru 1:3/a), o binecuvântare prezentă (1 Petru 1:5) și o nădejde viitoare (1 Petru 1:3/b-4).
Experiența trecută a însemnat “alegere” (au fost puși deoparte și sigilați prin lucrarea Duhului, 1 Petru 1:1-2/a), “curățire” (au fost stropiți cu sângele lui Hristos, 1 Petru 1:2/a; 2 Tes. 2:13; Evrei10:2; 9:13-14) și “schimbarea vieții” (au fost născuți din nou prin învierea lui Hristos, 1 Petru 1:3/b; 1 Cor. 15:20; 2 Cor. 5:17). Binecuvântarea prezentă înseamnă “ocrotire” prin puterea lui Dumnezeu (1 Petru 1:4; Ioan 10:28-29; 17:11-12; 15; Iuda 1:1), iar nădejdea viitoare înseamnă “moștenire” (1 Petru 1:3/b-4). Această nădejde este “vie” iar moștenirea promisă este trainică, proaspătă, curată, și sigură (1 Petru 1:4).
3. Cum putem fi plini de bucurie în mijlocul necazurilor? 1 Petru 1:6-13
Sunt plini de bucurie în mijlocul necazurilor cei ce cunosc rostul încercărilor (acestea vin “dacă trebuie“, sunt “pentru puțină vreme” și “sunt felurite“, 1 Petru 1:6), cei ce înțeleg lucrarea încercărilor (desăvârșesc caracterul ““ exemplul aurului curățit prin foc, și au ca urmare lauda, slava și cinstea la arătarea lui Hristos! – 1 Petru 1:7) și cei ce se încred în Hristos ( Îl iubesc fără să-L fi văzut, cred în El fără să-L vadă și așteptă să primească ce le este pregătit la sfârșit, 1 Petru 1:8-12).
Întrebări pentru discuție:
1. Care este testul maturității spirituale despre care a vorbit apostolul Petru în prima sa epistolă ?
2. Care a fost cauza suferințelor prin care au trecut destinatarii acestei epistole ?
3. Ce motive puteau să-i facă pe creștinii cărora li s-a adresat apostolul Petru să fie plini de întristare ?
4. Cum descrieți bucuria pe care au trăit-o acești creștini în mijlocul suferințelor ?
5. Care au fost motivațiile ce au determinat această bucurie ?
6. Cum putem trăi aceeași măsură de bucurie atunci când trecem prin necazuri ?
7. De ce mulți credincioși din zilele noastre nu se mai bucură în necazuri ?
Pastor Dan Boingeanu
