Iuda 12-13; 2 Petru 2:17-22 (1 Timotei 6:10)
Scopul lecției: Să descoperim metaforele folosite de Iuda pentru a-i prezenta pe cei apostați și să înțelegem ce mesaj a transmis el prin aceste metafore tuturor credincioșilor.
Conținutul lecției: Iuda a dovedit starea de necredință și de apostazie a celor din vremea lui, făcând referire la trei cazuri specifice din istoria lui Israel: cazul lui Cain, pentru a evidenția formalismul religios, cazul lui Balaam, pentru a evidenția starea de rătăcire spirituală și cazul lui Core, pentru a evidenția răzvrătirea față de autoritate (Iuda 11). După această incursiune în Vechiul Testament, Iuda a continuat prezentarea învățătorilor falși și a dovedit starea lor de apostazie printr-un șir de cinci metafore (Iuda 12-13). Studiind pasajul în care sunt menționate aceste metafore, descoperim:
1. Metaforele folosite de Iuda pentru a-i prezenta pe cei apostați
Numele unei persoane este foarte important pentru evrei, fiindcă acesta este nu numai un apelativ, ci reprezintă o descriere a identității și a slujirii acelei persoane. Iuda îi identifică însă pe apostații din vremea lui nu după numele ce le era dat, ci printr-un șir de metafore. Aceste metafore au o greutate și o putere deosebită deoarece erau expresii uzuale, prezentau caracteristici specifice exprimate într-un mod plastic și făceau un contrast între starea în care se găseau acești apostați și standardul stabilit de Dumnezeu. Aceste metafore sunt:
a. “stânci ascunse” (recif acoperit de ape ““ Iuda 12/a) ““ această metaforă descrie pericolul pe care îl reprezintă o stâncă acoperită de apă pentru o ambarcațiune care navighează. Apostații din vremea lui Iuda reprezentau același pericol, fiindcă își promovau ereziile în timpul celui mai înălțător și liniștit moment “la mesele de dragoste“. Această metaforă arată că pericolul generat de învățătorii falși era real (sunt asemănați cu o stâncă), era ascuns (se prezentau sub o identitate falsă participând la mesele de dragoste) și era neprevăzut (erau prezenți la mesele de dragoste unde nimeni nu se aștepta la vreo amenințare. Acești apostați foloseau momentele de părtășie în interes personal. De aceea pot fi asemănați cu păstorii care se pășteau pe ei înșiși (Iuda 12/1; Ezechiel 34:8; Romani 3:12-18; Tit 1:16).
b. “nori fără apă” (Iuda 12/b). Această metaforă descrie goliciunea și instabilitatea spirituală. Apostații prezentați de Iuda erau falși, instabili și nu pot oferi numic (2 Timotei 3:5; 2 Petru 2:17; Efeseni 4:17-19; Eclesiastul 2:11; Isaia 55:2; Ieremia 2:11-13).
c. “pomi tomnatici” (Iuda12/c). Această metaforă descrie starea de fățărnicie, precumși inutilitatea slujirii. Apostații, deși arătau frumos pe dinafară, nu aveau nici un rod spiritual în viața lăuntrică și ca rezultat al slujirii pe care o împlineau. În această stare sunt “de două ori morți” (morți din punct de vedere spiritual, precumși din punct de vedere al pedepsei veșnice ““ Matei 7:15-21, 23:27-28).
d. “valuri înfuriate” (Iuda 13/a). Această metaforă arată că acțiunile lor sunt rușinoase, repetate și fără valoare (asemenea valurilor înfuriate și ca spuma ““ 2 Petru 2:2, 14, 18-19; Iacov 3:10-11; Romani 2:21-24; Tit 1:16).
e. “stele rătăcitoare” (Iuda 13/b). Această metaforă arată vremelnicia lor și a lucrării pe care o împlinesc. Învățătorii falși sunt asemenea unor meteoriți care se îndreaptă spre un întuneric veșnic (2 Petru 2:17; Filipeni 3:18-19; Proverbe 21:16).
Aplicație practică: arătați cum îi putem descoperi pe apostații din zilele noastre și ce ar trebui să facem pentru a opri răspândirea ereziilor pe care aceștia le promovează.
2. Mesajul transmis prin metaforele folosite de Iuda pentru a-i prezenta pe cei apostați
Iuda a încercat nu numai să-i identifice pe cei ce promovau apostazia, ci a arătat și soarta pe care o vor avea aceștia. În acest fel el a încercat să-i atenționezepe cei credincioși de pericolulcare îi pândește și să-i mobilizeze pentru a lupta pentru credință. De aceea, modul în care i-a prezentat pe cei apostați reprezintă o chemare la vigilență (credincioșii trebuie să fie atenți și să vegheze chiar și în timpul celor mai înalte momente de părtășie ““ Iuda 3; Fapte 20:29-31), o chemare la separare (credincioșii să nu se numere printre cei ce trăiesc în rătăcire spirituală și fărădelege ““Iuda 19-20 ) și o chemare la statornicie (credincioșii care au scăpat de întinăciunile lumiiși au cunoscut pe Domnul Isus să nu se lase biruiți de păcat sau să se reîntoarcă la lucrurile pe care le-au părăsit ““ Iuda 20-21; 2 Petru 2:20-22).
Aplicație practică: arătați de ce se întorc unii credincioși la lucrurile pe care le-au părăsit atunci când L-au întâlnit pe Domnul și ce ar trebui să facem pentru a-i împiedica să facă acest pas, sau pentru a-i ridica din această cădere.
Întrebări pentru discuții:
1. Ce metodă a folosit Iuda pentru a-i prezenta pe apostații din vremea lui ?
2. De ce reprezintă metaforele folosite de Iuda o cale înțeleaptă pentru identificarea celor apostați ?
3. Ce metafore a folosit Iuda pentru a-i identifica pe cei apostați ?
4. În ce fel ilustrează aceste metafore identitatea celor apostați ?
5. În ce fel ilustrează aceste metafore acțiunile apostaților ?
6. În ce fel ilustrează aceste metafore pericolul apostaziei ?
7. Care este mesajul transmis celor credincioși prin aceste metafore ?
Pastor Dan Boingeanu
