“Să fie ““ plini de blândețe față de toți oamenii” (Tit 3:1-2)
Nici unul dintre noi nu este scutit de necazuri; Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: “În lume veți avea necazuri” (loan 16:33). Dar Verdell Davis scrie: “Deși ne confruntăm cu aceleași boli, cu relații frânte, cu dizabilități și căderi, a încerca să compari suferințele înseamnă a ignora dinamica unică a vieții fiecărui om. Când asculți relatările din cadrul unei întâlniri a alcoolicilor anonimi, în care ei au în comun dependența vei vedea că fiecare suferință, fiecare durere din suflet, fiecare pierdere, fiecare relație este încărcată cu o anumită întorsătură pe care nimeni altcineva din încăpere nu a mai experimentat-o în același fel. Trebuie să încercăm să nu vedem propriile noastre suferințe ca fiind mai devastatoare sau mai puțin importante decât ale altcuiva. Ale mele sunt unice pentru mine și dacă vreau să le tratez în mod cinstit și deschis trebuie să accept că ceea ce se întâmplă merită respectul meu”.
Pavel scrie: “Să fie “¦ plini de blândețe față de toți oamenii” (Tit 3:1-2). Respectă diferențele dintre tine și ceilalți, chiar dacă ai trecut printr-o experiență asemănătoare. Nu te băga cu un discurs în trei puncte sau cu un discurs prestabilit. “Cine are o inimă înțeleaptă este numit priceput, dar dulceața buzelor mărește știința” (Proverbe 16:21). Nu se poate să greșești față de cineva care suferă, prin faptul că îl vizitezi, îi oferi o îmbrățișare și îi spui că îți pasă și că te rogi pentru el. Poate este un clișeu, dar încă este adevărat: oamenilor nu le pasă cât de mult cunoști până când nu știu cât de mult îți pasă! Nu manifești dragostea lui Dumnezeu prin faptul că ești insistent, dogmatic și te porți ca și cum știi tot. Manifești dragostea lui Dumnezeu prin faptul că ești “curat, apoi pacinic, blând, ușor de înduplecat, plin de îndurare” (lacov 3:17).
