01 Ianuarie ““ Trăiește prin credință

Iuda 1-2 (Rom.4:20-21)

Scopul lecției: Să descoperim semnele credinței din viața lui Iuda, care este identitatea spirituală a celor credincioși și ce binecuvântări sunt oferite celor ce trăiesc prin credință.

Conținutul lecției: Prin epistola sa, scrisă spre sfâșitul secolului întâi, într-o vreme în care semnele apostaziei erau tot mai evidente, Iuda (frateleDomnului)i-a îndemnat pe cei credincioși: să trăiască prin credință (1-2), să lupte pentru credință (3-4), să ia în considerare urmările necredinței (5-7), să fie conștienți de dovezile care evidențiază starea de necredință (8-16) și să crescă în credință (17-25). Studiind modul în care Iuda își descoperă identitatea și-i prezintă pe destinatarii epistolei sale, descoperim:

1. Semnele credinței din viața lui Iuda

Semnele credinței din viața lui Iuda sunt confirmate de atitudinea pe care el a avut-o față de Domnul Isus (se prezintă a fi “rob” al Domnului Isus -Iuda 1/a), de relația sa cu cei din familie (se prezintă a fi frate a lui Iacov – Iuda 1/b) și de interesul pe care l-a arătat față de ceilați credincioși (este preocupat de cei credincioși adresându-le cuvinte de salut, binecuvântare, îndemn și atenționare – Iuda 1/c-4). Aceste mărturii arată că în viața lui Iuda a avut loc o mare schimbare. Deși Iuda era după mamă frate cu Domnul Isus (Mat.13:54-56; Marcu 6:3), a fost o vreme în care el nu a crezut că Domnul Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu (Ioan7:1-5; Marcu 3:21). A ajuns însă să creadă și să-L accepte pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal după înviere (Fapte.1:14; 2:1;46-47).

Această experiență l-a ajutat să recunoscă autoritatea Domnului Isus și să-și definească identitatea sa în raport cu cea a Domnului Isus, dovedind o atitudine desmerenie, supunere și dedicare pentru slujire (Ioan 12:25-26; Iaco.1:1; Rom.1:1; Mat.20:25-28; 2 pet.1:1). Aceeași atitudine este confirmată și de modul în care Iuda s-a raportat față de fratele său Iacov. Atunci când îi pomenește numele, el a identificat numai relația de familie, fără a menționa slujirile pe care Iacov le-a împlinit în Biserica din Ierusalim, poziția pe care Iacov a avut-o printre credincioșii din biserica primară, sau scrierile acestuia (Iuda 1/a; Fapte.12:17; 15:13-20; Gal.1:16-19; 2:9; Iacov.1:1).

Aplicație practică: arătați care sunt cauzele ce-i determină pe oamenii din zilele noastre să nu creadă în Domnul Isus și care sunt mărturiile ce-i identifică pe cei credincioși.

2. Identitatea spirituală a celor credincioși

Atunci când se adresează destinatarilor epistolei sale (celor credincioși), Iuda nu-i identifică după biserica de care apațin, obârșia lor etnică, sau slujirile pe care le împlinesc, ci după harul pe care aceștia l-au primit prin credința în Domnul Isus Hristos.  De aceea el îi numește pe cei credincioși : cei chemați (Iuda 1/c; 2 Tim.1:9; 2 Tes.13-14; Rom.8:29-30; Marcu 16:15-16; 1 Tim.2:3-4; 2 Pet.1:10-11), cei iubiți (sfințiți) de Dumnezeu Tatăl (iubiți de Dumnezeu Tatăl ““Iuda.1/d Ioan.14:23-24, sfințiți prin lucrarea Duhului Sfânt ““ Rom.15:16; 1 Cor.6:10; 2 Tes.2:13; 1 Pet.1:2, sfințiți prin Cuvântul Adevărului ““ Ioan 17:17; Ef.5:26; 6:17, sfințiți în Hristos ““ 1 Cor.1:2; 6:11; Ef.2:11; 1 Tes.5:23) și cei păstrați pentru Isus Hristos (Iuda 1/e, 1 Pet.1:5; 2 Tim.4:18; Ioan 10:27-29).

Aplicație practică: arătați de ce credincioșii din zilele noastre sunt identificați mai mult după denominația de care aparțin, după biserica pe care o frecventează sau după slujba pe care o împlinesc și ce ar trebui să facem pentru ca identitatea nostră să fie definită în raport cu Domnul Isus și harul de care avem parte prin meritele Lui.

3. Binecuvântările primite de cei ce trăiesc prin credință

În cuvintele de salut pe care Iuda le-a adresat destinatarilor epistolei sale, sunt menționate o parte dintre binecuvântările pe care le pot primi cei credincioși: îndurare (2 Ioan 3; Ef.2:4-5; Tit3:4-5), pace (Ioan.14:27; 16:33;Rom.5:1; 8:6; Gal.522-25) și dragoste (1 Ioan 4:9-10; Ioan.15:16; 1 Ioan.3:1). Aceste binecuvântări sunt evidențiate de promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut lui Avraam (Rom.4:18-21).

Aplicație practică: arătați de ce cei mai mulți oameni ai zilelor nostre sunt necredincioși și trăiesc prin vedere, menționând ce ar trebui să facem și să le spunem, pentru a-i ajuta să trăiască prin credință.

Întrebări pentru discuții:

1. În ce contexta scris Iuda epistola care îi poartă numele?
2. De ce aavut Iuda o perioadă de necredință în viața sa?
3. Ce eveniment l-a condus pe Iuda la credință?
4. Ce semne arată că Iuda a ajuns să trăiască prin credință?
5. Cum a prezentat Iudaidentitatea destinatarilor epistolei sale?
6. De ce trebuie să trăim prin credință?
7. Ce mărturii din viața lui Avraam arată că el a trăit prin credință?

Pastor Dan Boingeanu