Trec anii

3
354

Trec anii și cad petale rând pe rand
Și frunze, flori, cu toate se-ofilesc
Și unii râd, iar alții merg plângând
Unii se bucură, iar alții-ncă trudesc.

Trec note căzând usor pe-al vietii portativ
Și-astfel se scriu melodii, sonate, uverturi
La unii, dar la alții nu e nimic constructiv
Sunt doar niste sunete- stridente lovituri.

Nori, soare, umbre de necaz, și bucurie
Și totusi pentru cer nu-s doar trandafiri
Pentru acei cari încă nu vor să știe….
Spre rai se merge-adesea și prin spini.

-Sunt obosit, va zice cineva suspinând
-Te cred, dar uite ce putin mai e din noapte
Și călătorul se-oprește, pasu-ncetinind
Și vede dimineața, da, cerul aproape.

Și trec oamenii unul dupa altul, și-i privesc
Da unii se apleacă să adune, dar oare ce?
Ah, vreascuri, paie,  trestii, dar alții?
Mărgăritare ale suferinței, aur pentru cer…

Și se duc anii, iar unii pleacă crezând că au tot
Dar ce folos că țin în mână doar trestii și paie…
Și ceilalți trec…știind că n-au nimic în mâini
Dar colo-n cer ei au comori de pret, nemuritoare !

Cristi Boariu 28.06.20004

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.