Te-ai intrebat asa, vreodata in drumul tau, la vre-un popas
De ce cu lacrimi e udata, nadejdea ce ti-a mai ramas”¦?
De ce ti-e dat sa porti pe cale, atita greu, si mult suspin ?
De ce povara ta e mare, si pe carare atitia spini?
De ce atitea lacrimi, oare, pe obrasi, se pravalesc mereu ?
Si rind pe rind, tot ce-ai sub soare , se naruie”¦ pe drumul greu
De ce atita umilinta, si atit de aspru chinuit ?
De ce scuipat pentru credinta”¦? de ce asa batjocorit”¦.?
De ce in lume-aceasta mare, nici un culcus nu-ti poti gasi?
Toti te alunga, nimeni n-are un loc, si pentru tine aci
De ce e Pavel oare-n lanturi si glasul lui e amutit?
De ce sunt aruncati in lanturi cei ce pe Domnul l-au iubit?
De ce afara din cetate, Stefan, cu pietre e lovit ?
De ce si blindul Ioan departe, pe Patmos, astazi e gonit?
De ce si Petru are o cruce”¦? de ce si Iacov un calvar..?
Toti oare trebuie sa urce, al Golgotei cumplit hotar ?
Te-ai intrebat asa vreodata, in drumul tau, la vre-un popas
De ce cu lacrimi e udata nadejdea ce ti-a mai ramas”¦?
Dar nu uita, ca toate”¦, toate durerile acestui pamint
In slava, dincolo de moarte, se vor schimba in ALB vesmint
E atita binecuvintare in drumul greu, pe care treci
Sa stii ca rana ce te doare”¦ te va incununa pe veci”¦.
Oh! de ai pricepe astazi harul, primind in tine asa puteri
Sa bei pin’ la sfirsit paharul, acestor clipe de dureri.
Cu cit mai greu, drumul iti pare .., si chinul cit mai nesfirst
Cu atit slava-ti va fi mai mare si numele in cer mai cinstit
Au dat cu pietre azi in tine”¦., in schimb, cununa vei primi
Te-au palmuit cu miini haine”¦, ISUS, chiar, te va rasplati
Se vor sfirsi aceste plingeri “¦, si sufletu-ti eliberat
Se va nalta pazit de ingeri, spre tronul Celui Prea Inalt
Si-atunci .., in clipa aceea mare, cind poarta de margaritar
Se va deschide larg.., in cale , spargind al viietii hotar
Orbit de atita slava-n fata , in pragul ei ingenunchiat
Vei multumi smerit “¦, ca-n viata asa mult , ai indurat
Vei intelege-atuncea harul , de-a fi primit cindva puteri
Sa bei pin’ la sfirsit paharul acestor clipe de dureri. AMIN
DOMNUL sa binecuvinteze pe toti slujitorii Lui care prin a lor versuri ne fac sa intelegem cuvintul DOMNULUI
DUMNEZEU SA FIE SLAVIT MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL ACEASTA POIEZIE NE ADUCE MINGIIERE SI SPERANTA CA ACOLO SUS IN CER DUMNEZEU NEA PREGATIT UN LOC UNDE NU VOR MAI FI LACRIMI SI DURERE SA FITI BINECUVINTAT
Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa mai compui tot asa de frumoase poezii.
Mare este dumnezeu! Marit sa-I fie numele pentru ca toarna Duh Sfant peste noi. Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe cei care stiu sa ne incurajeze prin arta poezie crestine. Multumesc din tot sufletul pentru aceasta mangaiere! Doamne ajuta!
mi-a placut foarte mult poezia!!domnul sa va dea intelepciune in poate!!! un gand care ma incurajeaza in orice moment:DUMNEZEU ESTE MAI PUTERNIC DECAT ORICE SITUATIE!!
m-a cercetat mult aceasta poezie si sper ca de azi inainte daca voi mai trece prin valea umbrei mortii sa ma gandesc mai intai la D-zeu,la cat a suferit El pt mine.Sunteti fenomenali,va iubesc mult!
pentru autorul acestei poezii:
Frumoasa poezie. Si, mai ales, frumos ca nu ati semnat-o.
Domnul sa va calauzeasca si sa va fie o sursa de inspiratie mereu, pentu ca El merita TOTUL!
“Si PACEA LUI DUMNEZEU CARE INTRECE ORICE PRICEPERE SA VA CALAUZEASCA INIMILE SI GANDURILE IN ISUS HRISTOS DOMNUL NOSTRU.
“STATORNICIA ESTE UN HAR
SI FERICIT E-ACEL CE-O ARE
CA-N URMA EI PE VECI RASAR
IZVOARE DE MARGARITARE!”