Psalm – un strigăt

6
267

credeam ca vei zdrobii oasele mele
si sub greutatea mainii Tale
ma vei ingenunchia
credeam ca prin durere amaraciune
si necaz imi voi intoarce
privirile spre Tine
credeam ca foc vei pune-n
trupul meu ca sa ma mistui
credeam ca-n loc de rasarituri
vedea-voi doar amurguri
credeam ca spinii de pe frunte pe
fruntea-mi ai sa-i pui
iar lacrimile-n sange si
ganduri a ma frange in
minte sa imi pui

doream ca dimineata sa n-o
privesc caci doare sa vezi
atata soare si-atata dor
nestins

si iar doream ca seara
cand ochii ii inchid
sa se sfarseasca totul
sa fie doar un mit
unde candva departe
am existat si eu
un fir de praf selenic
un fir de praf ateu

credeam doream
acum exist
m-ai ridicat de jospe pisc
si nici prin lacrimi grele
sudori amaraciune
dureri nemaivazute si
zdrobitoare voci

nu mi`ai dat cruce nici
spinii de pe frunte nici
hula pentru
hula nici palma pentru palma
ci
m-ai iubit
ci m-ai iubit asa
de tare incat chiar
in amurguri vedeam un
rasarit
in nopti nelinistite
simteam aripi de ingeri
ce gandurile mortii cu
pace le goneau

asa de mult tu m-ai
iubit ca-n mijlocul
furtunii acolo unde nu era
nimic ai fost doar tu
si m-ai iubit
si norii s-au pitit
in razele minunii

6 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.