Îmi e de-ajuns să-ți simt iubirea…
Să fiu copleșit de dragostea Ta
prin care ai renunțat la slava din cer
și-ai coborât jos…
Pentru mine!
Îmi e de-ajuns, să te aud șoptindu-mi
De iubirea care te-a învățat să te smerești
astfel încât
ai găsit că e mai de preț să te naști într-o iesle
Pentru mine…
Îmi e de-ajuns să privesc în filele Cărții
Să simt pașii tăi care cu dragoste
călcau peste spinii acestei lumi,
și umerii greu încărcați de blestem
Pentru mine…
Îmi e de-ajuns să mă gândesc timid la Ghetismani
Auzind aievea zgomotul cu care
Picăturile de sânge din ochii tăi nevinovați
zdrobeau…voința Ta făcând loc
Voii Tatalui..de a te jertfi….
Pentru mine….
Îmi e de ajuns să îmi țintesc privirea spre Golgota
Locul în care …
Te-au părăsit toți în afară de urmele bicelor și
…coroana de spini și piroanele care
te-au țintuit pe lemn
Pentru mine…
Îmi e de-ajuns să aud ecoul ciocanelor
care au împins în mâinile tale două cuie…
și totodată strigătul tău de iertare
pentru cei ce te răstigneau…
Pentru mine….
Dar nu va fi niciodată îndeajuns ca
momentul întâlnirii cu Tine
să nu trezească în mintea mea un viu sentiment
de vinovăție dar totodată de recunoștință
pentru marele preț “¦
plătit mai mult decât în întregime
…Pentru mine
Cristian Boariu- 14 Mai 2004
