de Traian Dorz
Îți mulțumim cu lacrimi, Părinte-adevărat
De cele mai alese din daruri ce ne-ai dat.
Prin ele avem lumină, putere și-ajutor,
S-ajungem al credinței sfârșit biruitor.
Ce har, ne-ai dat cuvântul ““ cunoaștere și zel !
Știindu-l și purtându-l să te ascultăm din el ;
Lumina lui ne-arată cărarea ce-o iubim
Mai sfântă și curată trăirea să-i sfințim.
Ce har ni-e rugăciunea, proșternere și-avânt,
Despovărare, slavă, curaj și legământ,
Cerească-npărtășire cu Tine-n tot ce-am vrea
Ne leagă și ne ține în Tine numai ea.
Ce haruri ni-s acestea, ce-avânt și ce-ajutor
Să mergem spre lumină pe-un drum strălucitor
Spre cea mai mare slavă a Ta le-am vrea mereu
Revarsă-ni-se darnic, prea darnic Dumnezeu.
e o poezie extraordinara domnul sa te binecuvinteze