După Iarna ce-a plecat
A-nceput molcom s-adie,
Un vânt cald si asteptat
De-a tării mănoasă glie .
Este vânt de primăvară
Ce trezeste acum natura,
Si din zori până În seară
O Îmbie să-si ia armura .
Codrii iată, se desteaptă
După a iernii toropeală,
Si catre soare Îndreaptă
Crengile din amorteală .
Un covor de iarbă verde
Se-asterne peste câmpii,
Si În nori duios se pierde
Cânt plăcut de ciocârlii .
Totul este plin de viată,
Totu-i cânt si voie bună,
Si-ncepand de dimineată
Cântece de cuci răsună .
Mierla cu fluierătoarea
Sună trilul său stângaci,
Ghionoaia, desteptarea
Bate toaca prin copaci .
Si tot omu-n grabă mare
Începe-acum să lucreze,
Si-n grădini si În ogoare
Semintii să Îsi planteze .
El, e dator să sădească
Prin credintă tot mereu!
Să rasara si sa crească
Face numai Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
11 Martie, 2007 .
