Dăruire

2
593

Într-o frumoasă dimineată
Cu soare dulce În răsărit,
O floare s-a ivit din ceată
Pe o creangă ce-a-nverzit .

Ascunsă-n mugur s-a trezit
După a ei lungă dormitare,
Si Încet, Încet a Îmbobocit
Sub grija razelor de soare .

Si-a desfăcut corola dulce
Si petalele albe-au chemat,
Toti flutarasii să mănânce
Nectarul bun ce-a adunat .

Si-asa a vrut să dăruiască
Al său meniu bun, delicios,
Să poată iară să rodească
Un fruct, aromat si gustos .

Să poată din nou să ofere
Si pe acesta, spre hrănire,
Având În sine-o mângâiere
Că si-a-mplinit a sa menire .

Astfel, as vrea sa fiu si eu!
Ca floarea cea dăruitoare,
Asuns deplin in Dumnezeu
Prin fapte bune, jertfitoare .

Să Împart nectarul adunat
Cu drag la toti cei ce Îl vor,
Sa crească fructul aromat,
Spre buna hrană, a tuturor!

Să pot să-ajut prin voiosie
Pe-acei lipsiti si nevoiasi,
Si-n cea mai mare bucurie
La ce am, sa-i fac părtasi!

Să-nvăt dela floarea curată
Ivită pe creanga cea verde,
Căci dăruirea, nici-o dată
Prin Împărtire nu se pierde .

Astfel, Îndeplinind menirea
Ce ne-apartine, tot mereu,
Vom demonstra că dăruirea,
E-un atribut din Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna
11Martie, 2007 .

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.