Într-o frumoasă dimineată
Cu soare dulce În răsărit,
O floare s-a ivit din ceată
Pe o creangă ce-a-nverzit .
Ascunsă-n mugur s-a trezit
După a ei lungă dormitare,
Si Încet, Încet a Îmbobocit
Sub grija razelor de soare .
Si-a desfăcut corola dulce
Si petalele albe-au chemat,
Toti flutarasii să mănânce
Nectarul bun ce-a adunat .
Si-asa a vrut să dăruiască
Al său meniu bun, delicios,
Să poată iară să rodească
Un fruct, aromat si gustos .
Să poată din nou să ofere
Si pe acesta, spre hrănire,
Având În sine-o mângâiere
Că si-a-mplinit a sa menire .
Astfel, as vrea sa fiu si eu!
Ca floarea cea dăruitoare,
Asuns deplin in Dumnezeu
Prin fapte bune, jertfitoare .
Să Împart nectarul adunat
Cu drag la toti cei ce Îl vor,
Sa crească fructul aromat,
Spre buna hrană, a tuturor!
Să pot să-ajut prin voiosie
Pe-acei lipsiti si nevoiasi,
Si-n cea mai mare bucurie
La ce am, sa-i fac părtasi!
Să-nvăt dela floarea curată
Ivită pe creanga cea verde,
Căci dăruirea, nici-o dată
Prin Împărtire nu se pierde .
Astfel, Îndeplinind menirea
Ce ne-apartine, tot mereu,
Vom demonstra că dăruirea,
E-un atribut din Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
11Martie, 2007 .
aici acum si oriunde printre siraguri de iubiri si suferinti sta neclintita nemurirea.este hristos,cel mai sfant dintre sfinti…..
E o poezie foarte frumoasa ,cel putin pentru mine ,vesnic inspiratia mea a inceput de la firul ierbii iar apoi ajungand pana la cer